3.1 La strutura dla frasa scëmpla

Cie ie pa na frasa?

Ncuei daduman Laura abenëura.	Do avëi liet chësta secuënza de paroles, ne n’iesen nia boni de capì l senificat; la ie nsci ajache l mancia l verb.
Ncuei daduman ie Laura leveda abenëura.	Sce n liej la segonda secuënza, che à n verb de modus finà: ie leveda, ie l senificat tler. Te chësc segondo cajo pudons rujené de na frasa [dal lat. phrasis, gr. phrásis, der. de phrázō ‘dì’]. La frasa ie, nfati, na secuënza de paroles che à n senificat cumpletà, che vën a se l dé ntëur a un n verb. L verb ie perchël l cuer dla frasa.

3.1.1 La frasa scëmpla

L ie doi sortes de frases:

• la frasa scëmpla, nce dita proposizion, che vën a se l dé de gra a n sëul verb.

Marion studieia rus.

Marion cujina uni di zeche d’auter.

Ntan l temporal ie Marta jita a sosta.

Per ejëmpl ne n’ie la secuënza longia de paroles: la scatula sun mëisa daujin ala majon de Sandra, sor de Petra nia na frasa.

La parola: Maia ie ntant sce na frasa metuda adum da un n predicat.

L cian baia ie na frasa scëmpla ajache la à mé un n verb.

Nce la frasa che vën do, scialdi plu longia, ie na frasa scëmpla scebën che la ebe 54 paroles, ajache la à mé un n verb: ons abinà.

Tl bosch daujin ala cësa de mi nëine, plën de lëns da fueia y da odla, scialdi granc y auc, cun de bela rames spësses y pleces de uni sort de formes, ons abinà, mi cumpanies y ie, n bel pra per nosta grupa dalonc dai curiëusc y dai autri cumpanies de nosta scola.

Ajache n posse rujené de frasa ne n’iel nia mpurtant la lunghëza o l cuntenut dla grupa de paroles cuncedes via n secuënza. L ie al incontra fundamentel che l sibe danter chëstes n verb, a chël che tla sintassa ti vëniel dit predicat (dal latin praedicātum ‘chël che vën dit’), ntëur a chël che se concia ite l’autra paroles.

Na frasa possa nce mé vester metuda adum da n verb cun l pronom espletif l danora.

L pluev. L nëiv. L jeta. L tampestea.

3.1.2 La frases nomineles

L ie nce frases zënza verb, dites frases nomineles, ajache les ie metudes adum mé da elemënc nominei (sostantifs y agetifs o partizips agetivei).

Te n valgun caji ie l verb sotntendù y n possa se l audì ora dal cuntest:

Gheneda zënza auti, mé vel’ un sun tretuar.

L verb sotntendù cun l pronom espletif ie:

L ie gheneda zënza auti.

L ie mé vel’ un sun tretuar.

L ie frases nomineles metudes adum mé da una na parola: Pruibì! y l ie paroles, la paroles-frases, che à la ncëria de crië frases da sëules, coche sci y no (cfr. paroles olofrastiches). La frases nomineles vën dant suvënz te n dialogh che n se giamieia via y ca:

Cie possi pa fé? – Mé zeche. – Cie? – Jì a cësa. – Can? – Śën.

La frasa nominela vën dant nce:

• canche l cuntest juda a capì saurì l predicat. Per ejëmpl tla respostes:

Me juda pa zachei a finé l lëur? Ie! (= Ie te jude a finé l lëur).

• cun i saluc:

Bon di! A tosc!

Ciau, a duman sun Ciampinëi.

• ti tituli dla zaites:

Desgrazia sun i crëps, trëi morc.

Ancunteda danter i presidënc de stat ala cunferënza sun l ambient.

3.1.3 I sintagmes

La frasa ne n’ie nia na scëmpla cumpëida de paroles, ma n sistem struturà. Per capì si strutura iel bujën de recunëscer la funzion dla paroles y i liams che les lieia. Uni frasa se lascia tò ndalauter te na lingia de uniteies sintatiches de basa a chëles che n ti dij sintagmes (dal grech sỳntagma ‘cumbinazion’): singula paroles o, plu suvënz, grupes de paroles, che tol su la medema funzion sintatica.

Te uni frasa ie la grupa dl soget y la grupa dl predicat i doi sintagmes fundamentei, ajache l soget y l predicat ie la doi seves dla frasa.

Fajon n ejëmpl cun chësta doi frases:

Ti chedri de chisc doi ejëmpli ons auzà ora la uniteies sintatiches fundamenteles (o sintagmes). Te uni retangul de chësc schema ons n sintagma scëmpl.

Aldò dl elemënt che determinea la funzion sintatica de duta la grupa de paroles, pudons desferenzië de plu sortes de sintagmes:

I sintagmes nominei (SN) ie furmei da:

• inuem: Flavia
• articul + inuem: l liber
• articul + inuem + agetif: l liber nuef
• agetif + inuem: gran majon

Mpede n inuem pudons avëi uni pert dl descurs tla funzion de inuem:

• n pronom: duc
• n agetif sostantivà: i ladins
• n infinitif sostantivà: l bever
• n averb sostantivà: l bën

I sintagmes verbei (SV) ie metui adum da:

• na forma verbela scëmpla: mët
• na forma verbela cumposta: à scincà
• da n verb servil, fraseologich o de gauja cun n verb tl infinitif che vën do:

  messon jì; é lascià cumedé.

I sintagmes preposizionei (SP) ie metui adum da:

• inuemes o pronoms a chëi che l ti va danora na preposizion scëmpla: di mutons
• inuemes o pronoms a chëi che l ti va danora na preposizion articuleda: dla majon
• na locuzion preposizionela: tres mesun de n cabl.

I sintagmes averbiei (SA) ie furmei da:

• n averb: debota
• na locuzion averbiela: al plu prësc

Flavia	mët	debota	l liber nuef	sun mëisa	dla gran majon	di mutons
SN grupa dl soget	SV	SA	SN	SP	SP	SP
	Grupa dl predicat

Te chësc ejëmpl ie la grupa dl soget n sintagma scëmpl: Flavia; la grupa dl predicat ie, ntant sce, n sintagma cumples, metù adum da de plu sintagmes scëmpli: mët / debota / l liber nuef / sun mëisa / dla gran majon / di mutons.

3.1.4 Soget, predicat y espanscions

Soget y predicat ie i elemënc fundamentei dla proposizion cun n liam strënt danter ëi, sibe dal pont de ududa morfologich (n possa dì: ie maie ma nia *ie maia) sibe da chël semantich (n possa dì: l cian baia ma nia *l fier da paidelné baia).

Al soget y al predicat possen ti njunté de d’autri elemënc che prezisea, arichësc o cumpletea si senificat. A chisc elemënc ti dijen espanscions.

L ie trëi sortes de espanscions: i atribuc, la aposizions y i cumplemënc.

• I atribuc ie agetifs che se lieia diretamënter a n inuem.

L majer fra / de David // me / à spiegà / n curt / l problem / de conc.

• La aposizions ie inuemes che n njonta a n auter sintagma nominel.

Daniela, / la sor / de Maria, // me / à / spiegà / n curt / l problem / de conc.

• I cumplemënc ie inuemes o pronoms (che ie da sëui o cun na preposizion che ti va danora), o nce averbs, che njonta senificac al predicat, al soget o a n auter sintagma.

L majer fra / de David // me (= a mi) / à spiegà / n curt / l problem /
de conc.

Atribuc, aposizions y cumplemënc possa se lië a uni sintagma dla frasa, unfat ce funzion logica che l à. Pudon, perchël, avëi:

• espanscions dl soget:

L cian / de Maria // baia.

cumplemënt

L gran cian // baia.

atribut

L cian / de Maria / n cocker // baia.

cumplemënt / aposizion

• espanscions dl predicat che ie for cumplemënc:

L cian de Maria // baia ai ujins.

cumplemënt

• espanscions de atribuc:

N giat asvelt / ti muvimënc // me / à sgraflà.

cumplemënt

• espanscion de d’autri cumplemënc:

  N giat / à sgraflà / l cian / de Maria / n cocker.

cumplemënt / cumplemënt / aposizion

3.1.5 Espanscions che ie de bujën y espanscions facoltatives

Danter la espanscions dl predicat possen desferenzië chëles che toca da vester y chëles facoltatives o de njonta. La espanscions che ie de bujën ie chëles che se damanda l senificat dl verb, che, scenó, tumëssa ora nia cumpletà; la espan­­scions facoltatives njonta informazions mplu al senificat dl verb, ma che ne porta nia pro ala cumpletëza dla frasa.

Erika à maià. → frasa stluta ju: l predicat ne n’à nia bujën

de espanscions.

Erika à ancuntà. → frasa nia stluta ju: l ie bujën almanco de na

espanscion: à ancuntà na cumpania, truepa jënt.

L soget y la espanscions che ie de bujën ie i argumënc dl verb. Pudon avëi:

• verbs cun n argumënt, a chisc ti bastel n soget per avëi n senificat cumpletà; l’autra espanscions dl predicat à, sce n cajo, mé n valor de njonta:

L cian	baia.		L cian	baia	tresora.
(soget)			(soget)
argumënt 1			argumënt 1		(espanscion facoltativa)

• verbs cun doi argumënc:

– sce i ie transitifs se damandi n soget y n cumplemënt oget:

– sce l ie intransitifs se damandi n soget y n cumplemënt indiret:

La ujina	à abinà	n giat.		Edith	sta	te Sëlva.
(soget)		(“cie?”)		(soget)		(“ulà?”)
argumënt 1		argumënt 2		argumënt 1		argumënt 2

• verbs cun trëi argumënc, che, deberieda cun l soget, se damanda n cumplemënt oget y n cumplemënt indiret o doi cumplemënc indirec:

Karl	à mprestà	si roda	a mi fra.
(soget)		(“cie?)	(“a chi?”)
arg. 1		arg. 2	arg. 3

• verbs cun cater argumënc (reres).

Peter	ciancia	na poesia	dal ladin	tl tudësch.
(soget)		(“cie?)	(“da cie?”)	(“a cie?)
arg. 1		arg. 2	arg. 3	arg. 4

Paolo	sposta	la scatules	dal magasin	te butëiga.
(soget)		(“cie?)	(“da ulà?”)	(“a ulà?)
arg. 1		arg. 2	arg. 3	arg. 4

L ie nce n valgun verbs che ne n’à nia bujën de argumënc. L se trata dantaldut de verbs impersonei meteorologics, cun l pronom espletif l danora: nevëi, pluvëi, tampesté y n.i.

L nëiv. L pluev. L tampestea.

Sambën che l ie for mesun njunté ala espanscions che ie de bujën, nce mo d’autra espanscions facoltatives sëuraprò:

L cian // à baià / nsëira / tresora.

La ujina // à abinà / n giat / sun streda.

Cfr. n chësc cont l cap. 4.1.1: La valënza verbela o dl verb.

Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Verb o predicat?

A dì bela l’aurità iel la medema cossa: uni verb ie nce n predicat ajache l à la funzion de “perdiché”, de dì zeche n cont dl soget. Per l solit vëniel adurvà la parola predicat per mustré su la funzion dl verb cun l’autra pertes dla frasa y verb per auzé ora n valguna carateristiches spezifiches coche l tëmp, l modus, l genus.

Alexander cëla la televijion.

L predicat ie l verb cëla. Suvënz vën la paroles verb y predicat adurvedes sciche sinonims.

Strutura dla frasa scëmpla