2.6 L averb
Erika ie leveda abenëura, ajache la muessa jì a Bulsan. La rejona achiet cun si uem, ajache la ne uel nia descedé ch’i mutons. La gosta de prëscia y bëisa da port’ora. La muessa vester dal aucat dala nuef y plu tert jirala povester mo a crì si cumpania Silvia. Te zità ancontela per cajo si sor che ti dij: “Jons’a cavia a se bever n bon café?” “Sci, chël unissi gën, ma ncuei ei mé cin menuc y son bele tardiva”, ti respuend Erika. Muesse jì debota nchin cajù, ulache l ie l’Università Liedia de Bulsan.
- La paroles auzedes ora a cueciun ie averbs y locuzions averbieles. Averb vën dal latin adverbium, metù adum da ad ‘daujin a’ y da verbum ‘parola’: chësc uel dì che l averb sta daujin a na parola per ti dé n senificat plu avisa.
- I averbs auzei ora te chësc test, coche n vëija, muda l senificat dla paroles o de grupes de paroles a chëles che les se referësc te manieres defrëntes; cun la negazion dl senificat: ne uel nia descedé; njuntan n elemënt de tëmp: abenëura, de prëscia, plu tert, bele, debota; de maniera: achiet; de dube: povester; de cuantità: mé o de luech: cavia, cajù.
L averb ie na pert nia mudënta dl descurs y à la funzion de mudé o de dì plu avisa l senificat de d’autra paroles o de na frasa ntiera. Perchël ti vëniel nce dit mudificadëur.
I averbs à la funzion de mudé l senificat de:
› n verb: L sculé à respundù melamënter. Ël lëura truep.
› n inuem: La critica à laudà mé l prutagonist.
› n agetif: L laurant ie puech lezitënt. Ie son for cuntënt.
› n auter averb: Śën iel massa tert. Ël sta bëndebò dalonc.
L averb sta de regula dlongia la parola a chëla che l se referësc. L ancunton dan l agetif (ie son massa stanch) y de regula do l verb (l ie unì tert). Pra i tëmps cumposć possel nce sté danter l verb ausilier y l partizip (é for abù pazienza).
La posizion averb + verb, che n abina plu o manco mé te scric letereres, mët l azënt sun l prim elemënt:
Tert iel unì! Massa tert iel ruvà!
L averb possa avëi la forma de na parola scëmpla: puech, cumposta: melamënter o nce de na locuzion: a puntin.
L averb adroven per furmé l comparatif y l superlatif de n auter averb o de n agetif:
Ie son pià via plu tert che mi fra. L se à astilà drët bën.
Tu ies plu asvelt. Ël ie scialdi acort.
2.6.1 Funzions di averbs
N valguna paroles, coche: tler, burt, stort, possa avëi funzion sibe de agetif che de averb. Per desferenzië la funzion bastel cialé ai liams che la parola à tla frasa; canche l ie n averb mudel l senificat de n verb y l ie nia mudënt; al incontra iel n agetif canche l se referësc a n inuem y cuncurdea cun chësc tl genus y numer.
Ël rejona tler → l ie n averb, ajache l muda l senificat dl verb rujené y l ie nia mudënt (nfati, *ëi rejona tleres ie fauz).
Ël à tenì n referat tler → l ie n agetif, ajache l à da nfé cun referat y l cuncurdea cun ël (nfati, tl plurel dijen ëi à tenì referac tleres).
Paroles coche: ciuldì, tant possa avëi la funzion de averb o de congiunzion. I ie averbs canche i gëura na interogativa direta.
Ciuldì bredles’a? Tant costel pa?
I ie congiunzions canche i lieia doi frases, miec dit canche i gëura na proposi- zion subordineda.
Me damande ciuldì che te bredles.
É damandà tant che l costa.
Nce do y dant, ora y ite, possa avëi de plu funzions.
- I ie averbs canche i muda senificat de n verb.
Vënie do. Stame do.
Liejer dant na poesia. Jì ora de cësa.
- I ie preposizions canche i va a una cun n inuem o n pronom.
Vënie do cëina. Son do té.
Dan cësa iel n pra. Ora de cësa stal ngërt.
- I ie congiunzions canche i gëura na frasa subordineda.
Vënie do avëi finà i lëures. Ruve dan che te n ves.
N valgun averbs possa nce unii sostantivei.
L piec/miec muessa permò unì.
2.6.2 La categories di averbs
- Averbs de maniera (o cualificatifs) dij plu avisa coche se svilupea n fat. De chësta grupa fej pert: i averbs che fina cun -mënter; i averbs, dantaldut esprescions cristalisedes, che vën a se l dé dal masculin singuler de n agetif cualificatif (cialé burt, cialé stort, fé burt, jì stort, lauré burt, rujené tler); la locuzions averbieles y d’autri averbs scëmpli sce i ne n’ie nia na congiunzion:
autramënter, bonamënter, bën, mel, burt, gën, ngërt, tler, stort,
dessegur, dassënn; sun dui cater, a sacaputin, a puntin y n.i.
Bonamënter pluveral nsnuet.
Maie gën ciajuel.
Ëi lëura a puntin.
- Averbs de luech dà informazions sun l luech dla azion:
tlo, iló, cassù, cajù, cavia, dalonc, daujin, dlonch, inió, dessëura,
dessot, dedora, dedite, nzaul, nzaul d’auter, ulache mei y n.i.
Dedora nëivel, ma dedite iel ciaut.
Cajù ne n’iel deguni.
Ie ne vede inió.
- Averbs de tëmp dà informazions sun l tëmp dla azion:
śën, ncuei, duman, nsnuet, nsëira, tert, abenëura, for, daniëura, mei,
datrai, pludagiut, canche mei, zacan, tl daunì, for inò, vel’ iede, uni tant,
uni di y n.i.
Śën iel ëura de jì.
Ruve nsnuet.
Na cuestion che vën dant for inò.
- Averbs de cuantità dà informazions sun la cuantità te na maniera nia avisa:
truep, puech, massa, assé, plu, nia plu, nia manco, scialdi, bëndebò y n.i.
Ne n’é nia maià assé.
L costa massa.
Ël davania scialdi.
- Averbs de giudize dà na valutazion positiva, negativa o nce nia tlera dl’azion: sambën, bel avisa, ne ... nia, ne ... pa, nianca ... no, nianca, magari, sce n cajo, dessegur, povester y n.i.
Bel avisa nsci iela.
Povester es rejon.
Nianca da pensé no!
De chësta categoria fej nce pert i averbs che n adrova per la negazion che ie for dopla tl ladin.
Ie ne sé nia.
Nëus ne jon pu no da mont su.
Vo ne sëis nia boni de ujiné.
- Averbs interogatifs y estlamatifs adroven per fé na dumanda o estlamazions:
co?, ulà?, can?, tan?, percie?, ciuldì?, ce y n.i.
Co vala?
Ulà ves’a?
Ce fundamënt!
- Averbs sciche frasa ie dantaldut i averbs de afermazion y de negazion: sci, no, povester, magari, bonamënter, plu dessegur, belau, dessegur, sambën, propi, avisa, purtruep y n.i.
Vëniel pa pea? Sci! (= ël vën pea).
Ies’a tu de gauja? No! (= ie ne son nia de gauja).
Ie pa Sara a una cun nëus? Sambën! (= Sara ie a una cun nëus).
- Averbs pronominei à na funzion pronominela, ajache i sta mpede zeche. I ie metui adum da preposizions y averbs: caite, cassù, cajù, caora, cavia, cavier, dansù, dlassù, dossù, insù, lassù, lessù, sotsù, tlassù, viavier y n.i.
Lukas ie jit sun piza de Saslonch. L ie ruvà cassù (= sun Saslonch)
dala ot daduman.
Iló iel na mëisa. Ël mët n liber lessù (= sun mëisa).
Co dijen pa? – Co scrijen pa?
Sci, no
Chësta doi paroles vën ënghe ratedes coche averbs, che a dì bela l’aurità ne njonta deguna informazion (coche fej i averbs) a na frasa. Sce dije: Es’a destudà la lum?, la resposta: Sci! curespuend ala frasa: é destudà la lum, la resposta: No! a: ne n’é nia destudà la lum. Sci y no ie perdrët plu avisa paroles olofrastiches (= che ie mpede na frasa ntiera) o mo miec profrases (= che ie mpede la frasa).
N’autra parola che n aud, datrai, mpede sci ie avisa (suvënz cun tonn estlamatif). Ma l ie da dì che n ne possa nia for la giamië ora. La va mé sciche resposta mpede: sambën, vëira, te es rejon y n.i.
2.6.3 La forma di averbs
- Averbs scëmpli ie cun una na parola; suvënz iel l masculin singuler de agetifs cualificatifs adurvei sciche averbs:
tler, gën, bën, mel, tlo, iló, śën, tert, truep, puech, massa y n.i.
- Averbs che vën da n’autra parola vën a se l dé njuntan l sufis -mënter :
aministrativamënter, bonamënter, creativamënter, democraticamënter,
culturalmënter, eventualmënter, finalmënter, mascimamënter,
publicamënter, lesirmënter y n.i.
- Averbs cumposć ie metui adum da doi o da de plu paroles:
dessegur (de + segur), dessëura (de + sëura), dlaite (dla + ite), cassù
(ca + su), cavia (ca + via), daniëura (da + uni + ëura) y n.i.
- Locuzions averbieles ie na secuënza de doi o de de plu paroles: a puntin, sun dui cater, a sacaputin, nzaul d’auter y n.i.
2.6.4 La flescion di averbs
Cër averbs à na flescion mé per mustré su i degreies. Coche i agetifs à chisc l degré dl comparatif y superlatif.
Averbs sciche alalergia, ancontra, assé, for, belau, bëndebò, daduman, mei, vën ntant sce adurvei for unfat.
Vel’averb à formes y gradazion iregulera, sciche cër agetifs.
Co dijen pa? – Co scrijen pa?
Dassënn dëssen mé adurvé pra verbs che mostra su na azion: lauré dassënn, sauté dassënn, pluvëi dassënn, tampesté dassënn y nia coche averb per n agetif o n auter averb: *dassënn aut, *dassënn bel, *dassënn dalonc, *dassënn giut.
Perchël nia dì o scrì:
L ciampanil ie dassënn aut. Roma ie dassënn dalonc.
Ma: L ciampanil ie scialdi aut. Roma ie bëndebò dalonc.
