homepage
a cura di Marco Forni
Grupa de leur Bibliografia

2.1 L verb


La rujeneda dl’oma ie fata de paroles cun chëles che n se sënt da cësa, ma l nen ie nce de furestes che sention manco nostes. Uni rujeneda sëurantol daniëura paroles y formes espre­ssives da d’autra rujenedes. Nes dajeron ju cun regules de ortografia, gramatica y sintassa. Ntan l curs uniral fat proves de traduzion y laureron deberieda cun de plu tesć per ladin gherdëina (pian via nce dal test talian y/o dal tudësch). N se dajerà ju cun i bujëns y mesuns de comunicazion de al didancuei. La rujeneda scrita ne n’ie nia mé na lingia de pustoms y de paroles; la messëssa nce comuniché zeche: pité n cuntenut y dé n fil, manco ngatià che la va, a nosc pensieres. La rujeneda dëssa nce unì nuzeda te si formes plu urigineles y nravisedes, per dé esprescion al mond che ie te nëus y ntëur nëus ite.

L verb à, deberieda cun l inuem, na funzion fundamentela tla comunicazion. La formes auzedes ora cun n culëur ie verbs. I verbs à la carateristica fundamentela de lië ntëur ëi ite de d’autra paroles y de mëter adum nsci frases, te chëles che i verbs tol ite na funzion zentrela de cuer dla frasa. Uni verb nvieia via liams cun d’autri elemënc dla frasa sibe cun si forma, sibe cun si senificat.

Per ejëmpl, la forma dl verb dajeron ju nes dij che l’azion:
›    unirà fata da n soget de 1ª persona plurela (nëus);
›    unirà a se l dé (tëmp);
›    ie reéla, segura; la ne n’ie nia na speranza o na puscibltà (modus).

D’autra formes, coche comuniché, pité, dé, nes pieta mé n senificat zënza informazions n cont dla persona o dl tëmp te chël che l’azion vën o unirà a se l dé.

L verb ie l nucleus prinzipel dla frasa. I inuemes mostra su persones, cosses, tieres, ideies, sentimënc, ma i inuemes da sëui ne n’ie nia assé. I verbs ie chëi che dà informazions sun dut chël che à da nfé cun l inuem.

Per ejëmpl: *Martin liber ie doi inuemes, ma zënza n verb iel rie abiné ora n senificat a puntin.

Sce njunton, ntant sce, n verb dut devënta plu tler y la comunicazion toca l cë dl agut.

Martin liej n liber.
Martin compra n liber.
Martin scinca n liber.



L verb (dal latin verbum ‘parola’) ie, deberieda cun l inuem, la seva fundamentela de na frasa y dla gramatica. L ie na pert mudënta dl descurs y l ie l zënter sintatich de uni frasa. L pieta informazions n cont dl soget cun chël che l cuncurdea tl numer y tla persona. Al verb se lieia diretamënter o indiretamënter i autri elemënc dla frasa. Chësta funzion zentrela tla comunicazion vën dal fat che l verb se lieia al soget (l nen ie for un, ora che cun i puec verbs impersonei sciche: nevëi, pluvëi, tampesté). Zënza l verb ne n’iel deguna frasa y de cunseguënza ne n’iel deguna comunicazion; datrai iel sotntendù y n se l aud ora mpo.


2.1.1 La valënzes dl verb y la formazion dl nucleus dla frasa

I verbs à na funzion fundamentela per mëter adum frases. Cialon de l’auzé ora cun n ejëmpl. La frasa che vën do à n cin elemënc auzei ora danter cramples chedres.

[Alexander] [me] mprësta [ncuei] [dut l di] [la roda].

Duc i elemënc dla frasa se referësc al verb; l vën dit perchël che i depënd dal verb. La semantica dl verb mpresté se damanda che l sibe zachei, te chësc ­ejëmpl: [Alexander] che mprësta zeche: [la roda] a zachei d’autri: [me]. Chisc ie i trëi elemënc fundamentei (= argumënc) che l verb mpresté se damanda; [ncuei] y [dut l di] ie, ntant sce, doi njontes mplu, che nes dij can y tan giut, ma che n pudëssa nce lascé demez:

Alexander me mprësta la roda.

Canche na parola à la carateristica de se damandé njontes, rujenons nce de si valënzes. L verb à la carateristica de vester, aldò de si senificat, l nucleus de na frasa, lian adum i elemënc nominei che n se adrova (a chëi che n ti dij argumënc o atanc); te n numer che va da nul (ti verbs nulvalënc o impersonei: l nëiv; l tampestea; cfr. l stlarimënt sun la plata do) a un (verbs monovalënc: Karl snortla; l giat miaulea), doi (verbs bivalënc: Alex leva l auto; Marco ti plej a Erika), trëi (verbs trivalënc: Laura scincà n liber a Karin; i ruves va dai crëps al mer) o cater (verbs tetravalënc: Egon sposta l tlavier dala sala te stua).

Nce cun de d’autra sortes de parola pudons rujené de valënzes. N agetif coche per ejëmpl usà, se damanda n argumënt de njonta che dij n cont de cie che n ie usei.

Ëi ie usei ala fadia.

N sostantif coche mudamënt se pertënd n atribut coche njonta, che auze ora cie che l vën mudà.

Nëus pudon cunstaté n mudamënt dla minonga publica.

L verb y si elemënc fundamamentei per fé na frasa.

verb_1.jpg
Frasa cun verb nulvalënt (“impersonel”, cun degun argumënt).

Te chësta grupa toca i verbs atmosferics. Purempò muessen dì che tulan tres ala menuda ne n’ie chisc verbs nia realmënter zënza soget. Tl ladin, y nsci nce tl tudësch, vën l soget mustrà su cun la 3ª persona singuler y l soget-pronom l tl gherdëina y es tl tudësch. L ie da dì che na tel sort de soget ne curespuend nia a chël che son usei ti autri caji y ejëmpli repurtei tlo dessot; na tel sort de soget curespuend plutosc mé a n blót mecanism gramatichel. L ladin y l tudësch muessa daniëura cuncé ite n soget nce cun chisc verbs. L talian, ntant sce, se acuntënta cun la sëula forma dl verb (perchël rejonen de: frase a soggetto nullo).

Ejëmpli:

G L nëiv/pluev/tampestea/tëuna

D Es schneit/regnet/hagelt/donnert

I Nevica/piove/grandina/tuona

verb_3.jpg
Frasa cun verb monovalënt intransitif (cun l sëul soget)

verb_2.jpg
Frasa cun verb bivalënt transitif (cun soget y 1 argumënt diret)

verb_5.jpg
Frasa cun verb bivalënt intransitif

(cun soget y 1 argumënt indiret)

verb_4.jpg
Frasa cun verb trivalënt transitif

(cun soget, 1 argumënt diret y 1 argumënt indiret)

verb_7.jpg
Frasa cun verb trivalënt intransitif

(cun soget y doi argumënc indirec)

verb_6.jpg
Frasa cun verb tetravalënt transitif

(cun soget, 1 argumënt diret y 2 argumënc indirec)

Cfr. n chësc cont nce Die Valenz des Verbs, te: Gallmann/Siller-Runggaldier/Sitta, Sprachen im Vergleich. Deutsch–Ladinisch–Italienisch. Das Verb, 2007, pl. 183–212.


2.1.2  L verb tla frasa

L possa mustré su:

  • l’azion fata da zachei o da zeche.

Lukas avisa l auto.

La plueia blanda i ciofs.

  • l’azion patida da zachei o da zeche.

Heidi ie unida judeda da si cumpania.

La streda ie unida śareda.

  • la maniera de vester de zachei o de zeche.

Alexander ie stanch.

L problem ie cumplicà.

  • l’esistënza de zachei o de zeche.

Ncuei iel bur tëmp.

  • la condizion o funzion de zachei y de zeche.

L jëun ie n maester de schi.

  • zeche che ti suzed a zachei o zeche.

La jëuna giapa na straufonga dal polizai de chemun.

L verb mët a jì liams avisa cun i autri elemënc dla frasa. Datrai se stluj ju l’azion fata dal soget cun l verb: Sara dorm; plu suvënz se damandela n cumplemënt oget: Sara compra n liber o scenó possela unì cumpleteda da cumplemënc indi- rec: Sara compra n liber de fantascienza tla butëiga daujin ala banca.


2.1.3 La sortes plu mpurtantes de verbs

Aldò dl senificat y di liams che i verbs nvieia via cun de d’autri elemënc dla frasa, pudons i tlassifiché coche:

  • transitifs y intransitifs, aldò de sce i lascia pro n cumplemënt oget o no;
  • personei o impersonei, aldò de sce i lascia pro o no l soget;
  • predicatifs y copulatifs, aldò de sce i dà esprescion da sëui a n senificat cumpletà o sce n i adrova da cunliamënt danter l soget y na pert nominela.


2.1.4 Verbs transitifs y intransitifs

I verbs vën, tradizionalmënter, desferenziei danter transitifs y intransitifs.

  • I verbs transitifs (che lascia pro n cumplemënt oget: Tobia scrij n liber) re- spuend ala dumanda chi? / cie? y n ti dij nsci, ajache l’azion fata dal soget passa diretamënter sun l oget (persona, tier, cossa).

Alexander bev (verb transitif) n pier (cumplemënt oget, elemënt sun
chël che passa l’azion).

Albert

maia

n mëil.

soget

verb transitif

cumplemënt oget

chël che fej l’azion

che dà esprescion

al’azion che ‟passa”

che giapa diretamënter l’azion

Tl ejëmpl ie l verb maia transitif. L’azion indicheda dal verb maia ne se fërma nia pra l soget: Albert, ma la ‟passa” sun l cumplemënt oget: n mëil.

  • I verbs transitifs forma i tëmps cumposć (forma ativa) cun l ausilier avëi.

L nseniant spiega la lezion. → L nseniant à spiegà la lezion.

Georg liej n liber. → Georg à liet n liber.

Laura mpera storia. → Laura à mparà storia

Alexander bev n pier. → Alexander à bu n pier.

I verbs transitifs possa nce unì adurvei da sëui, zënza l cumplemënt oget. Chësta frases, nfati, à n senificat cumpletà nce zënza l cumplemënt oget.

L nseniant spiega la lezion. → L nseniant spiega.

Georg liej n liber. → Georg liej.

Laura mpera storia. → Laura mpera.

I verbs intransitifs ie i verbs che ne lascia nia pro n cumplemënt oget, ajache l’azion se stluj ju cun l soget. I ie dic nsci, ajache l’azion ne “passa” nia diretamënter dal soget al oget.

Alexander sauta.

I mutons bredla.

Roland toma.

Te chisc ejëmpli ie i verbs intransitifs. L’azion mustreda su dai verbs: sauta, bredla y toma ie stluta y fineda te sé nstëssa; la ne muessa nia “passé” sun n auter oget per se cumpleté.

A chësta frases possen, purempò, mo ti njunté informazions cun n cumplemënt indiret (che scumëncia cun na preposizion).

Alexander sauta da mont su.

I mutons bredla dala mueia.

Roland toma sun la dlacia.

La majera pert di verbs intransitifs forma i tëmps cumposć cun l ausilier vester.

jì → son jit

tumé → son tumà

pië via → son pià via

unì ju → son unì ju

N valgun intransitifs, ntant sce, forma i tëmps cumposć cun l ausilier avëi.

abadé → é abadà

stenté → é stentà

strité → é strità

judé → é judà

bradlé → é bradlà

L ne n’ie nia na regula generela che dij ciun che ie l drë ausilier. N generel à i verbs de muvimënt: jì, unì, pië via, jì ite, unì ora y n.i., l ausilier vester → son jit, son pià via, son jit ite, son unì ora y n.i.

Verbs sibe transitifs che intransitifs

Te truep caji possa n verb unì adurvà sibe tla funzion transitiva che te chëla in- transitiva.

Verb

Adurvanza transitiva

Adurvanza intransitiva

cuejer

Margareth à cuet l pan.

La prata à cuet te furnel.

damandé

Damanda informazions!

I me à damandà do té.

mudé

Ncuei ei mudà i linzuei.

L tëmp ie mudà ora de n sarëin.

śaré

Śera la porta.

La butëiga śera dala set.

finé

Robert à finà l lëur.

L teater fina te doi ëura.

La majera pert di verbs se presënta te na forma scëmpla, transitifs o intransitifs; trueps à nce (o mé) na forma pronominela.

Me leve la mans.

Me dëude.

Me n vede.

Ël se pënt.


2.1.5 Verbs personei y impersonei

I verbs personei se damanda l soget, che ie nce sce l ie sotntendù; l ie la majera pert di verbs.

Sofia dorm.

Dorme (= ie dorme).

Studieia! (= tu studieia!).

Maion (= nëus maion).

I verbs impersonei ie chëi verbs che mostra su n’azion o na condizion che ne n’à nia da nfé cun n soget determinà y i vën for adurvei tla 3ª persona singulera.

Impersonei tipics ie chëi che vën dic verbs atmosferics:

l pluev

l luna

l tëuna

l tampestea

l nëiv

l dlacia

Chisc verbs se acumpanieia for cun l pronom impersonel protlitich: l. De chisc verbs ne possen nia jì a crì l soget (tla frasa: l pluev, iel per nia se damandé chi? o cie? *pluev), ntant sce l fajons cun uni auter verb (maie: chi maia? ie maie).

Uni verb possa unì adurvà impersonalmënter, transitif o intransitif, acumpa- nià dal pronom aton, protlitich n o entlitich -(e)n.

Tlo maien bon. Al didancuei viven plu giut.

N maia bon tlo. N viv plu giut al didancuei.

Coche n vëija dai ejëmpli, possa l pronom aton unì dant tla forma entlitica (= do l verb) y l ie for lià al verb, o protlitica (= dan l verb).


Mët verda

N ne daussa nia giamië ju la costruzion impersonela cun chëla passivanta: Te chësta ustaria maien bon à n valor impersonel ajache l soget ie indeterminà,
ma: Te chësta ustaria maien pësc / N maia pësc te chësta ustaria à n valor ­passivant ajache l ie l soget: pësc y l (e)n forma l passif dl verb (= te chësta ­ustaria vëniel maià pësc).

› De d’autra costruzions cun valor impersonel.

Les à n valor impersonel, ajache les à da nfé cun n soget generich y indeterminà.

L ie pruibì lascé ite cians te cësa.

L ie miec unì n auter iede.

L ie sciot che ne te posses nia sté plu giut.

Co vala (pa)?

De d’autra manieres per dé esprescion al’idea de impersonel, zënza che i verbs adurvei sibe gramaticalmënter impersonei, an canche n fej referimënt a n soget generich y indeterminà tres:

  • n pronom indefinit:
    Un fej tosc a dé for de contra.
    Vel’un pudëssa nce ne vester nia a una.
  • n verb tla 3ª persona plurela:
    I dij che l sibe tl lëur de la dé su.
    I     sona pra porta.
  • n verb tla 2ª persona singulera:
    Te des ca cun cuer y ana y chësc ie l de gra!


2.1.6 Verbs predicatifs y copulatifs

Aldò dl senificat a chël che i dà esprescion possa i verbs vester predicatifs o copulatifs.

I verbs predicatifs à n senificat personel y cumpletà. La majera pert di verbs toca pra chësta categoria. I verbs predicatifs possa mustré su n’azion fata dal soget: cujiné, sauté, liejer, n fenomen o n fat che ti suzed al soget: stlupé, tumé, crëscer; na condizion te chëla che possa vester l soget: sté, lujer, viver. I verbs ie autonoms y à la funzion de predicat verbel; belau duc i verbs ie predicatifs.

I verbs copulatifs à la funzion de copula (tl latin copula uel dì ‘liam’, ‘cunlia­mënt’), chël uel dì che i lieia l soget cun na pert nominela (n inuem o n agetif cuncurdà cun l soget) che cumpletea l senificat.

Na pitla cumpëida de verbs à la funzion de liam danter l soget y n auter elemënt nominel cun chël che l fej n predicat nominel. L verb copulatif che vën dant l plu ie vester.

L auto ie vedl.

soget copula pert nominela (inuem dl predicat)

Martina ie na muta spevia.

soget copula pert nominela (inuem dl predicat + atribut)

Suvënz à funzion copulativa i verbs coche sté, resté (Lukas ne sta nia chiet; Silvia resta sëula); unì (L ie unì grant); semië (La cuestion semea ngatieda); lité, numiné (I l à lità ambolt; I l’à numineda diretëura); raté, cunscidré (L mut ie ratà bon; L ie cunscidrà lezitënt). Plu dinrer vën dant i verbs coche crëscer (Chël mut crësc san); nascer (Georg ie nasciù puere).

I verbs copulatifs sciche l verb vester ne n’ie nia autonoms, ma lieia l soget a n inuem o a n agetif, che vën dit cumplemënt predicatif. Tla frasa: Alex ne sta mei chiet, ie sta n verb copulatif y chiet ie n cumplemënt predicatif dl soget.


2.1.7 Verbs ausilieres

N valgun verbs à la carateristica de pudëi unì adurvei sibe da sëui che “al ser- visc” de d’autri verbs; i à la funzion particulera de njunté o de mudé velch te si senificat: chisc ie i verbs ausilieres (dal latin auxilium ‘aiut’), ajache n i adrova per mëter adum i tëmps cumposć de duc i autri verbs.

Vester, avëi y unì (per la forma passiva), ie i verbs plu mpurtanc de “servisc”.

Son ciumpededa ju per scela.

Ncuei daduman sons jit a Bulsan.

Tu es maià massa.

Nëus on perdù truep.

Ora de n sarëin iel unì scur.

Verena ie unida bruntleda da si oma.

L ausilier vester forma tla majera pert di caji:

  • i tëmps cumposć de n verb intransitif (son jit; son sautà; son pià via).

L ausilier avëi forma:

  • i tëmps cumposć di verbs transitifs (l nseniant à spiegà la lezion; Georg à liet l liber);
  • i tëmps cumposć di verbs pronominei acumpaniei dal pronom personel reflessif se (ëi se à lavà ju; ëi se à ntendù);
  • i tëmps cumposć de truep verbs impersonei (l arà butà; l arà juà);
  • i tëmps cumposć di verbs atmosferics (l à pluvët; l à nevët).

L ausilier unì forma cun l partizip che vën do:

  • l passif di tëmps di verbs transitifs (l vën judà; l ie unì bruntlà).

Mët verda: vester y avëi vën adurvei dantaldut coche ausilieres, ma, coche on dit, possi nce unì adurvei cun n senificat autonom (funzion predicativa). Te chësc cajo uel dì:

vester:

vester presënt (te cësa ne n’iel deguni)

vester nzaul (son te cësa)

vester de zachei (de chi ie pa chësta cazina?)

vester fat de (mi ciadinela ie d’or)

vester da cësa (ëila ie de Urtijëi).

Tl’analisa logica al la funzion de predicat verbel;

avëi:

vester patron de zeche (ie é na roda nueva)

giapé zeche (on abù la ncëria)

patì (é mel de cë; é mené ora dl vënter).


2.1.8 Verbs modei

L verb model spezifichea la maniera dl’azion prinzipela y chësta à for l verb tl infinitif.

I verbs modei ladins ie: dassëi, daussëi, messëi, pudëi, ulëi.

Ie dësse tò ite medejines.

Piere daussa jì a teater.

Messon paië la chëutes.

La pudova vester plu valënta.

Ël ulova jì a cësa.

L verb model possa nce unì dant do l soget y dan l pronom detlinà (datif o acusatif). Do l pronom ie l verb prinzipel.

Tu dësses ti cunté na storia longia.

Ël daussa l cumpanië da tlo su.

Nëus pudon ve cujì n guant nuef.

Vo ulëis nes vester de utl d’uni viers.

Tu posses la giaté duman daduman.

Pra na negazion vën l verb model a sté danter i doi elemënc de negazion.

Tu ne ues nia l depënjer śën.

Maria ne possa pu no unì pea.

Rita ne daussa danz no l udëi.

Ël ne muessa mia no scrì ju dut.


Co dëssen pa dì?

Nia:

Ma:

Ie ve muesse dì zeche de nteressant.

Ie muesse ve dì zeche de nteressant.

Sce te ëssa da mancë la sanità,
pona pa?

Sce l ëssa da te mancë la sanità,
pona pa?

Ël ne l’ulova nia plu purvé ora.

Ël ne n’ulova nia plu l purvé ora.

2.1.9 Verbs pronominei, procomplementeres, sintagmatics y polirematics

I verbs possa vester da sëui, sciche tla majera pert di caji, o deberieda cun d’autra pertes o d’autri verbs o cun inuemes cun chëi che i fej perdrët n dut un.

  • Verbs pronominei ie na definizion generica che mostra su duc chëi verbs ulache l vën dant nce n pronom tlitich. Vel’ formes verbeles possa mé unì dant cun n pronom tlitich (coche se pentì); de d’autres possa vester cun o nce zënza tlitich (coche mplenì y se mplenì). A n valgun verbs possel nce se lië doi tlitics (coche se n jì).
  • L ie verbs cun pronoms (pronominei), sciche: se daudé; se lavé; se maië.
  • A formes verbeles ulache l verb se lieia cun una o doi particules pronomineles o averbieles fisses ti dij n valgun linguisć verbs procomplementeres: ne n avëi; se n jì; la fé ca; l avëi su; se n dì su. Te vel’ cajo, coche p.ej. se la tò (= se n avëi mpermel), possa la particules pronomineles mudé truep l senificat de basa dl verb a chël che la particules se lieia.
  • L ie verbs cun averb o preposizion (n ti dij sintagmatics) sciche: cuncé ite; fé su; purté inant; tré zeruch.
  • L ie verbs che se acumpanieia cun n auter verb che cumpletea l senificat de basa tres n aspet, na maniera, na gauja: cialé de; finé de; purvé de; scumencé a + verb; i verbs modei: messëi, pudëi, ulëi + verb; verbs de gauja: fé, lascé + verb.
  • L ie nce verbs de sustëni che se lieia a n inuem che porta l senificat prinzipel: dé audida, fé rabia, mëter prëscia, tò tëmp.
  • La locuzions verbeles, metudes adum da n inuem, per l solit zënza articul, o n agetif, se astiela ënghe coche verbs: avëi (de) bujën, jì a ciaval, se fé mel, se fé vif.

I verbs sintagmatics (o frasei) ie verbs polirematics che à la strutura verb + particula/-es; chël uel dì che i ie metui adum da de plu elemënc, coche: jì ju, tré su, unì da oradecà, mëter sot, jì sëura ite y n.i. L ie per l solit n verb de muvimënt y la particula n averb locatif. La particula locativa mostra su, per l solit, la direzion dl muvimënt codificà dal verb: jì su, jì ite, jì ju.

Tl ladin, coche tl tudësch y manco tl talian, ons na bela cumpëida de verbs sintagmatics. Tl ­talian ie te cër caji la njonta dla particula pleonastica*, ma nia nsci tl ladin: jì ora (= uscire fuori), jì ite (= entrare dentro).

verb_8.jpg

2.1.10 Persona, tëmp, modus, forma

I verbs vën coniughei. La coniugazion (dal latin coniugare, ‘lië adum’) ie l adum dla formes de n verb che vën a se l dé, lian la ravises cun la desinënzes defrëntes, aldò dla forma (ativa, passiva, pronominela), dla persona, dl numer, dl modus y dl tëmp.

I verbs se desferenzieia te cater coniugazions:

1ª coniugazion
cun desinënza -é o -ë: l vën desferenzià danter doi formes; mplu iel nce na sotforma

1ª A sauté

Ël sauta sëura sief ora.

1ª B dubité

Ël dubitea che tu sibes al’autëza dla situazion.

1ª BB cunsië

Ël te cunsieia de cunscidré mo n iede la pruposta.

2ª coniugazion
cun desinënza -ëi:

plajëi

Chësc me plej.

3ª coniugazion
cun desinënza -er:

mëter

L mët l liber sun mëisa.

4ª coniugazion
cun desinënza -ì:
l ie doi formes

4ª A audì

Ël ne n’aud nia si usc.

4ª B varì

L tëmp varësc nce i mei plu granc.

Te na usc verbela possen desferenzië na ravisa o n morfem lessichel:

ciant-é, ciant-ova, ciant-eré che ne muda suvënz nia y che dà esprescion al senificat dl verb y na desinënza, n afis o n morfem gramatichel che muda y nes pieta d’autra informazions: ciant-é, ciant-ova, ciant-eré:

  • la persona che fej l’azion (1ª, 2ª, 3ª) y l numer (singuler o plurel);
  • l tëmp dl’azion (che possa vester tl presënt, tl passà, tl futur), cun tëmps scëmpli y cumposć;
  • l modus dl’azion (che possa vester reél, puscibl, condizionà, n cumando y n.i.: indicatif, congiuntif, condizionel, imperatif, infinitif, partizip, gerunde).

Tulon ca la forma dl verb ciantoves. La desinënza -oves dij che l tëmp ie l imperfet, l modus ie l indicatif; la informazion dl tëmp ie data dal consonant -v-; chësc ie l pustom che caraterisea l imperfet indicatif de duta la coniugazions. La persona ie la 2ª singulera; chësc nes vën dit dal ultim consonant -s dla desinënza -oves.


2.1.11 Verbs reguleres y ireguleres

  • Tla majera pert di verbs presënta la variazions morfologiches na forma regulera, aldò dl model dla coniugazions reguleres che uderon deberieda plu inant.
  • Ai verbs che ne se tën nia a chësc model y che presënta formes particuleres ti dijen ireguleres. Verbs ireguleres tl ladin gherdëina ie:

crëier crì dé

desdrù desdrujer dì

fé frì jì

rì savëi scrì

sté stlù tò

tré udëi

› Mplu iel nce verbs che à mé n valguna formes, i defetifs (parëi: l me pèr, prëm: l me prëm), o che lascia pro plu de na forma, i sëurabundanc (de- smendrì, smendré; desdrù, desdrujer; coniugazions doples tla 3ª pers. -ë-, -ea-: presënta, presentea o che à n partizip dopl: unic, unii).

Al schema dla coniugazion de n verb, chël uel dì la lista dla formes che n verb possa avëi te si coniugazion, ti dijen paradigma.


Co dëssen pa dì?

N.B.: Te duc i idioms ladins dla Dolomites à la 3ª persona plurel la medema forma dla 3ª persona singuler: ël/ëila dij, ëi/ëiles dij; ël/ëila fej, ëi/ëiles fej.

Nia:

ie diji

ie feji

ie vedi

ie sei

Ma:

ie dije

ie feje

ie vede

ie sé

N.B.: Chësc vel nce sce l pronom personel dla 1ª persona singuler ie sotntendù y l vel per duc i verbs y per duc i tëmps:

canche (ie) vede a cësa

dan che (ie) ciante

ajache (ie) dije zeche

pernanche (ie) ruve adalerch


2.1.12 La persona

La persona dl verb ie chël particuler dla desinënza o forma dl verb che nes dij a chi che l verb se referësc. La informazion sun la persona verbela nes dij sce l soget ie:

  • chi che rejona: ie dorme puech (= prima persona);
  • chi che scota su: tu dormes massa (= segonda persona);
  • na terza o sesta persona che ne n’ie no chi che rejona y no chi che scota su: ëila ne dorm nia; ëiles dorm puech (te chisc caji, ravisa y desinënza dl verb ie dut un);
  • na cuarta y cuinta persona che ie l resultat de na cumpëida: nëus (ie + d’autri) y vo (tu + d’autri): nëus durmion te chësta majon, vo durmieis tl’autra.

De regula à, coche on dit, l ladin la 3ª persona singulera y la 3ª persona plurela la medema forma:

ël/ëila liej ëi/ëiles liej

ël/ëila rij ëi/ëiles rij

ël/ëila maia ëi/ëiles maia

La persones ie sies: trëi singuleres (ie, tu, ël/ëila) y trëi plureles (nëus, vo, ëi/ëiles).

Persona tl singuler

Persona tl plurel

ie

nëus

tu

vo

masculin

feminin

masculin

feminin

ël

ëila

ëi

ëiles

1ª coniugazion: cianté

3ª coniugazion: nascer

4ª coniugazion: capì

Persona

singuler

plurel

singuler

plurel

singuler

plurel

1ª

ie ciante

nëus cianton

ie nasce

nëus nascion

ie capësce

nëus capion

2ª

tu ciantes

vo ciantëis

tu nasces

vo nascëis

tu capësces

vo capieis

3ª

ël/ëila cianta

ëi/ëiles
cianta

ël/ëila
nasc

ëi/ëiles
nasc

ël/ëila
capësc

ëi/ëiles capësc

2.1.13 I tëmps

I tëmps verbei concia ite chël che n dij tl tëmp. La ntraunides possa unì dant tl:

  • presënt, canche n’azion o na ntraunida suzed śën, tl mumënt che n rejona.

    Greta scrij na e-mail.

    Diego va cun la roda da mont.

L nëiv.

  • passà, canche n’azion o na ntraunida ie suzeduda dan de canche n rejona.

Ie y Karl lijan n liber al di.

Nsëira sons jic a teater.

Lukas fova jit dan diesc ani tl’India.

L nevova. / L à nëvet. / L ova nevët.

  • futur, canche n’azion o na ntraunida suzederà do de canche n rejona.

I mëinacrëp jirà sun Saslonch duman abenëura.

De juni finerà la scola.

L neverà.

I tëmps verbei possa vester scëmpli, chël uel dì metui adum da na sëula parola (vëije, fajeré, maiesse), o cumposć, chël uel dì furmei da doi paroles: n verb ausilier (vester o avëi) y n partizip passà (ie jit; é maià).

L cialé ora de n verb mostra su, perchël, la maniera te chëla che n’azion o na ntraunida se svilupea tl tëmp.

Uni azion, nfati, possa:

  • unì a se l dé y vester fineda via: l ova dit puech (= te chëla ucajion);
  • unì a se l dé y vester fineda via, ma unida dant plu iedesc: l rujenova puech (= ntlëuta, uni iede che jive a l crì);
  • unì a se l dé da n mumënt al auter, vester tl lëur de, scumencé a: Richard ie tl lëur de pië via;
  • se stlù ju, finé de, finé via, lascé vester de: é finà de studië.


2.1.14 I tëmps dl’azion dl ladin

L tëmp verbel concia ite n’azion tl presënt (maie), tl passà (maiove) o tl futur (maieré). I tëmps verbei possa vester scëmpli, metui adum cun una na parola (vede, fajeron, jisse) o cumposć, metui adum cun doi paroles: n verb ausilier (vester o avëi) y n partizip passà (son jit, ova fat, fosse jit).

modus

tëmps

finei

scëmpli

cumposć

indicatif

presënt (vede)

imperfet (jive)

futur I (jiré)

perfet (son jit)

plucheperfet (fove jit)

futur II (saré jit)

congiuntif

presënt (che ie vede)

imperfet (che/sce jisse)

perfet (che ie sonse jit)

plucheperfet (che/sce fosse jit)

condizionel

presënt (jisse)

perfet (fosse jit)

imperatif

presënt (va!, jide!)

indefinic

scëmpli

cumposć

infinitif

presënt (jì)

passà (vester jit)

partizip

passà (jit, jic; jita, jites)

gerunde

presënt (jan)

2.1.15 L indicatif

L indicatif ie l modus plu adurvà sibe tl rujenà che tl scrit. N generel iel l modus dla realtà, cun chël che n presënta n fat coche obietif, segur, reél.

L à trëi tëmps scëmpli (presënt, imperfet, futur I) y trëi tëmps cumposć (perfet, plucheperfet, futur II).


2.1.16 L presënt

L presënt ie l tëmp danter l mumënt che n rejona y l fat che vën nunzià. Sce dije: L ie frëit, mieni l mumënt te chël che l dije o l scrije; sce dije cartons’a? mieni śën, o riesc do che l é dit. Purempò, nia dinrer, adroven l presënt nce per fac o situazions che ne vën nia dant ntant che n rejona.

› L presënt iteratif mostra su na situazion che vel nce dant o do l mumënt che n rejona o n scrij.

L sport me plej.
Maria stima Agnes.

N’azion che vën dant for inò:

Vede a lauré cun la roda.

  • L presënt mpede l futur che vën dant dantaldut tl rujenà, n particuler can- che la frasa à bele laite na determinazion de tëmp.

L cuntrat toma (mpede tumerà) te n’ena.

D’instà vedi (mpede jirei) al mer.

  • L presënt storich vën dant suvënz tla narazions y tla descrizion de fac (o nce te tituli dla zaites: L presidënt dà la dimiscions) per viventé na storia, per la purté plu daujin, bel sciche sce la suzedëssa dan nosc uedli y per astilé ora na lingia de tëmps cumposć.

L fova truepa jënt sun streda; ora de n sarëin ruva adalerch n camion
dut debota.

La Segonda viera mundiela scumëncia de setëmber dl 1939, canche i
nazisć cumbat contra la Polonia.


2.1.17 L imperfet

L imperfet ie l tëmp dl passà che se destënd ora tl tëmp; imperfet uel dì leteralmënter ‘nia finà’. Sce dije: Canche fova ruveda si oma, Sara scrijova na lëtra, uei dì che Sara fova tl lëur de scrì na lëtra canche si oma fova ruveda (ma n ne sà nia sce la ebe po’ finà de la scrì o no). Sce adurvon ntant sce l plucheperfet: Canche fova ruveda si oma, Sara ova scrit na lëtra, mieni che Sara ova finà de scrì na lëtra riesc do che si oma fova ruveda.

  • L imperfet descritif ie tipich dla descrizions y l à da nfé cun na situazion permanënta:

L troi fova ërt (= l fova for nsci, l fova fat nsci);


o cun l duré per n cër tëmp:

La plaza fova plëina de jënt

(= la fova te chël mumënt y la fova stata plëina per n cër tëmp).

  • L imperfet iteratif curespuend, tl passà, al presënt iteratif.

Canche l nevova (= uni iede che l nevova) ne jivi nia cun i schi.

La dumënia (= uni dumënia) jivi a mëssa dala ot.

  • L imperfet de crianza vën dant suvënz tl rujenà; l à l senificat dl presënt, ma n l adrova per dé na sëur plu da maniera a n bujën o a na dumanda.

Ulove (= é bujën de) n liter de lat.

  • L imperfet ireél vën adurvà tla perioda ipotetica che à da nfé cun zeche che ne vën nia a se l dé y che de regula se damanda l congiuntif y/o l condizionel; purempò adroven tl rujenà nce l imperfet indicatif plu scëmpl y datrai plu espressif.

Sce savove che l cunzert fova unì straicà, restovi a cësa.

Mpede l congiuntif:

Sce ësse sapù che l cunzert fova unì straicà, fossi restà a cësa.


Co dëssen pa dì?

N.B.: Pra l verb tl imperfet dëssen daniëura scrì l pustom -v- (che ie distintif dl imperfet) y l vën nce cunsià de l pronunzië.

Nia:

metoa, fajoa, dijoa, cuntoa, mparoa

Ma:

metova, fajova, dijova, cuntova, mparova

Nia:

ie jove, ie durmiove

Ma:

ie jive, ie durmive

N.B.: I verbs ireguleres dì, rì, scrì à bën n -i- tl infinitif, ma storicamënter ne tuchëssi nia pra la 4ª coniugazion y perchël ne n’iel nia da se fé marueia sce i à tl imperfet -ove mpede -ive.

2.1.18 L futur I y l futur II

L futur I concia ite n’azion te n tëmp che unirà a sel dé do l mumënt che n rejona:

I dij che duman neveral (l verb se lieia al pronom impersonel entlitich l).

Can rumeres’a su ti majon?

Mpede l futur adroven suvënz l presënt canche l ie bele da garat na determina­zion de tëmp:

Duman nëivel (l verb se lieia al pronom impersonel entlitich l);

o canche n capësc che l se trata de n futur dal cuntest:

Can rumes’a su ti majon?

L futur adroven, nce, te n valgun caji particuleres zënza che l sibe na determinazion tlera de tëmp.

  • L futur iussif (dal latin iubeo ‘cumando’) vën adurvà mpede l imperatif per dé esprescion a n cumando te na forma solena:

Te unereres l pere y l’oma.

O, al cuntrer, per fé a na maniera che l cumando tome ora plu da crianza:

Per l proscimo iede te njenieres ca miec.

  • L futur supositif presënta n fat te na forma de jagheda o dà esprescion a n dubité te na forma de dumanda:

Te sares cuntënt, me nmagini.

Ce jopa fetra, ce sëur arala pa mei?

  • L futur cunzessif vën adurvà per ti tò mpurtanza a n cër argumënt, dijan che, nce sce l fossa vëira, la cosses ne mudëssa perchël nia.

Chësta verdura sarà nce bona, ma ie ne la maie nia.

L fajerà bën drët, ma ti é puecia crëta.


Co dëssen pa dì?

N.B.: I verbs iregulers dì, rì, scrì à bën n -i- tl infinitif, ma storicamënter ne tuchëssi nia pra la 4ª coniugazion y perchël ne n’iel nia da se fé marueia sce i à tl futur -eré mpede -iré: ie dijeré, ie rijeré, ie scrijeré.

L futur II concia ite n’azion che unirà a se l dé te n futur dant permez a n’autra azion, che unirà a se l dé do:

Canche te ares cialà l film, me dijeres sce l te à plajù

(= dant cialeres l film: futur II, po’ me dijeres sce l te à plajù: futur I).

Chësc tëmp vën perdrët adurvà puech, davia che l liam de suzescion danter n’azion y l’autra ie tan che for tler dal cuntest:

Canche te cialeres l film, me dijeres sce l te à plajù.

Sibe l futur II che l futur I, possa tl’adurvanza unì giamià ora dal presënt (sce dije: canche ruve a cësa feji bani, ie l liam temporel danter l’azions tler, sciche sce ësse dit: canche saré ruvà a cësa fajerei bani). Coche l futur I, nce l futur II possa unì adurvà cun valor supositif y cunzessif, ma cun referimënt al passà.

Te sares stat cuntënt, me nmagini.

L sarà stat daulëibon, ma l ne la finova nia plu de batulé.


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Co adurvé sciche y coche

N dij y n scrij sciche sce y no coche sce:

I sculeies fova tan de bona ueia sciche sce l fossa festa.

L ie tan bon de cujiné sciche sce l fossa n cuech mparà ora.

N valguna esprescions idiomatiches cun sciche:

fosch sciche n corf bon sciche l pan

scur sciche te n fol oml sciche n aniel

durmì sciche n ciuch mat sciche n puron

lize sciche na jiefa mola asvelt sciche na bulëura

sëurt sciche na ciampana fata su sciche n pavon

mol sciche n punjin dessenà sciche n podl


Co dëssen pa dì y scrì?

Nia: Chësc ie tan bel sciche chël cavia.

Ma: Chësc ie tan bel coche chël cavia.

Chësc ie tan bel che chël cavia.


2.1.19 L perfet y l plucheperfet

L perfet y l plucheperfet ie doi tëmps cumposć dl passà.

L perfet descrij n’azion passeda y fineda, ma che ie suzeduda nia tan da giut.

I sculeies ie jic cun i schi sun Secëda.

Sara à maià tert da cëina.

L plucheperfet descrij n’azion passeda, fineda y che sention dalonc.

Ntan la Segonda viera mundiela, ova mi nëine cumbatù tla Ruscia.

Canche ove cumplì dejedot ani fovi ruvà l prim iede sun piza de Saslonch.


Lecordete

L presënt possen nce fé cun n auter tëmp verbel.

N possa nce dé esprescion a n evënt presënt cun l imperfet indicatif; scebën che l sibe n tëmp dl passà, possel unì adurvà mpede l presënt.

Ulove doi litri de lat.

L presënt possen nce adurvé mpede l futur. Mpede adurvé l futur I:

Duman jirei a Bulsan;

possen nce se nuzé dl presënt:

Duman vedi a Bulsan.

N possa, zënzauter, giamië ora l futur cun l presënt canche la frasa à bele n averb, te chësc cajo: duman o na esprescion temporela che fej capì che n rejona dl futur. Tan plu che cun l futur ladin pudëssen pesimé, vester melsegures, ajache l jì a Bulsan pudëssa nce vester lià a na condizion: Duman jirei a Bulsan, sce l sarà (o l ie) bel tëmp.


2.1.20 L’adurvanza di modus y di tëmps

L modus verbel mostra su tres la variazion dla desinënza, p.ej. -e, -(e)s (ie feje, tu fejes) o cun la forma plëina: ël/ëila fej, ëi/ëiles fej, che ie n dut un cun la ravisa, coche l’informazion che ie tl verb vën presenteda da chi che rejona.

I modus se desferenzieia danter finei y indefinic.

I cater modus finei à suvënz desinënzes personeles (rejone, rujeneré, rujenësse, rejona y n.i.), de gra a chëles che n capësc ciuna che ie la persona y cuncurdé nsci l verb cun l soget dla frasa.

I modus finei ie:

  • l indicatif che presënta n fat coche reél y segur:

Ne n’é nia ueia de liejer.

Napoleon fova mort ai 5 de mei dl 1821.

  • l congiuntif cun chël che n porta dant n fat coche melsegur, temù, jagà, sperà, nia segur:

Che l sibe ruvà a cësa?

Ëssi pu mo vint ani.

  • l condizionel che dà esprescion a n’azion lieda a n cajo, na ipotesa o a na condizion. L unì a se l dé de zeche, ie condizionà da d’autri fac:

Sce l unissa bel tëmp, jissi gën da mont su.

  • l imperatif cun chël che n dà esprescion a n cumando, na mbinceda, n cunsëi:

Leva su!

Ebes pazienza!

Scutëde!

I trëi modus indefinic: l infinitif, l partizip y l gerunde, ne n’à nia desinënzes personeles (rujené, rujenà, rujenan y n.i.).

2.1.21  L congiuntif

L congiuntif dà esprescion a na melsegurëza, jagheda, speranza; a n pont de ududa, na vijion sogetiva y nia a n fat ogetif. L vën dant te n valguna proposizions indipendëntes, ma l ie plu tipich tla subordinedes. L à doi tëmps scëmpli (presënt, imperfet) y doi cumposć (perfet, plucheperfet).

L congiuntif vën adurvà:

  • tla frasa segundera sce l ie tla prinzipela n verb che mostra su na melsegurëza o na puscibltà, na minonga o n dubité, na speranza, na mbinceda o na tëma:

Ie rate che l sibe miec ne ti dì nia.

  • Te na frasa cun chëla che n ti la cumët a zachei:

Ebes pazienza!

Ne sibes nia tan dala lunes!

Sce l indicatif ie l modus reél, obietif y descrij i fac coche i ie unic a se l dé tla realtà, ie l congiuntif l modus puscibl, sogetif y porta dant i fac coche i penson, i sention, i dejidron o speron.

Ne son nia segur che Marta vede ncuei a lauré.

Speron che l ne se lasce nia ngiané.

Rate che Valeria y Sara sibe bele jites a durmì.

Son dla minonga che Deborah ebe tort.

Me aspitove che Vinzenz me nviesse ala festa.

L vën dant te n valguna proposizions indipendëntes, ma l ie plu tipich tla subordinedes. Rujeneron mo dl’adurvanza dl congiuntif ti capituli dla sintassa, ­aja­che, coche on bele dit, vëniel adurvà dantaldut tla proposizions subordinedes.

L tëmp dl congiuntif tla subordinedes depënd dal tëmp dla prinzipela.

Presënt:

Rate che l sibe te cësa.

Rate che l ruve duman.

Passà:

Ratove che te fosses te cësa.

Ratove che te fosses ruvà l di dant.

N pudëssa miné che l congiuntif ne sibe nia de bujën, ajache n possa pu l giamië ora cun l indicatif, ma la ne n’ie nia nsci. Tan suvënz auden pa dijan: Rate che te *es tort; Speron che l *ie ruvà. Dantaldut tl ladin rujenà vëniel adurvà l indicatif mpede l congiuntif. La frases gramaticalmënter drëtes ie ntant sce:

Rate che te ebes tort.

Speron che l sibe ruvà.


2.1.22 L condizionel

L condizionel à tl gherdëina la medema formes dl congiuntif. Feter nsci iela nce cun l latin. Chësc desmostra, bonamënter, n elemënt cunservatif dl ladin. La formes dl condizionel presënt va a una cun chëles dl congiuntif imperfet y l condizionel perfet va a una cun chëles dl congiuntif plucheperfet.

L condizionel dà esprescion a n’azion lieda a n cajo, na ipotesa o a na condizion y propi per chësc ti vëniel dit “condizionel”. L unì a se l dé de zeche ie condizio­nà da d’autri fac.

Adurvon, perchël, l condizionel per dé esprescion a fac o azions che pudëssa unì a se l dé, ma mé a cërta condizions.

Scutësse su cie che l dij, sce la jënt ne ciaculëssa nia plu.

condizionel condizion che messëssa vester

L’azion tla frasa cun l condizionel, depënd da chël che vën dit tl’autra frasa che vën do. Te chësc ejëmpl ie la condizion: sce la jënt ne ciaculëssa nia plu, pona pudëssi scuté su cie che l dij.

L condizionel vën nce adurvà suvënz te proposizions independëntes per presenté n fat te na maniera plu mujela, per crianza o per ne se mpenië nia de dì zeche; te chisc caji possen pensé a na condizion sotntenduda o lasceda n pue’ tl aier y nia defin tlera.

Ulësse mo na copa de té (sce l nen ie mo, sce l ne te desplej nia).

Cie fajësses’a sun na tela? (sce te pudësses l fé).

L me savëssa propi bel a viver tlo (sce l fossa mesun).

Tl gherdëina adurvons l modus condizionel sibe te frases autonomes, che ne depënd nia da d’autra frases, sibe nce te frases nia autonomes, che depënd ntant sce da n’autra frasa.

Adurvon l condizionel tla frases autonomes (nia subordinedes) canche:

  • dubiton:

Y ël fossa tan bon de suné?

  • On ghiranzes damandedes cun maniera:

Me menësses’a a cësa, prëibel?

Me mprestësses’a ti pëna, prëibel?

  • On dejideres:

Duman unissi a te crì (sce te ies a una).

  • L ie jaghedes o nutizies de chëles che chi che rejona ne uel nia se tò su la respunsabltà:

L dëssa vester mucià de perjon.

  • Ulon fé n’afermazion manco sterscia:

Fosse de chëla de la dé su.

  • Fajon na cunscidrazion personela cun na dumanda:

Y chël fossa n ciaval de raza?

L condizionel tla frases nia autonomes

Adurvon l condizionel te frases nia autonomes (subordinedes) per dé espre­scion a fac o azions che possa unì a se l dé a cërta condizions. L plu suvënz vëniel dant cun la perioda ipotetica, te chëla che l condizionel ie tla proposizion prinzipela a mustré su n fat condizionà da n auter, a chël che n ti dà esprescion cun l congiuntif.

Sce l fossa (congiuntif imperfet) bel tëmp, jissi (condizionel presënt)
cun i schi.

Sce l fossa stat (congiuntif plucheperfet) bel tëmp, fossi jit
(condizionel perfet) cun i schi.


2.1.23 L imperatif

L imperatif ie l modus adurvà per cumandé de fé zeche a zachei:

vaten! scota! maiede! rujenëde!

La parola imperatif vën dal latin imperare, che uel dì ‘cumandé’.

L vën mé dant tla proposizions prinzipeles y l à mé l tëmp presënt, ajache n cu- mando ne possa nia fé referimënt al passà.

  • L imperatif à mé un n tëmp: l presënt y mé doi persones: la 2ª persona singulera y la 2ª persona plurela:

Va! Jide!

  • L imperatif negatif de 2ª persona vën fat cun no + infinitif:

No jì! No rujené!

Cun l imperatif ne adurvons nia, per l solit, l pronom personel soget; Dijon: Maia! y nia Tu maia!; Maiede! y nia Vo maiede!

L pronom personel soget adroven mé sce ulon ti la cumëter cun n tonn particuler ala persona a chëla che ti dajon l cumando.

Tu Maria, maia! = A ti l diji, maia!

Vo aspitëde! = A vo l diji, aspitëde!


2.1.24 L infinitif

L’adurvanza verbela dl infinitif

L modus dl infinitif dà mé esprescion al senificat dl verb. L ne dà deguna indica- zion n cont dla persones verbeles: jì, murì, viver, maië.

L infinitif à n tëmp scëmpl: l prësent y n tëmp cumpost: l passà. Chësc ie metù adum da doi elemënc: l presënt infinitif dl ausilier: avëi o vester a chël che l ti vën njuntà l partizip dl verb: avëi studià; vester tumà.

Canche n chier n verb tl dizioner, l abinen tla forma dl modus infinitif, tëmp presënt; chësc ajache l infinitif reprejentea per cunvenzion duta l’autra formes dl verb. Abinon perchël rujené, ma nia: rujenon, rujenove, rujenerà.

Tl ladin adurvons l modus infinitif tla frases autonomes, che ne depënd nia da d’autra frases:

Cie fé?

No rujené!

Scrì la password!

L colmo, rujené nsci!

La frases nia autonomes depënd da n’autra frasa. L infinitif vën adurvà te de plu proposizions subordinedes (cfr. i capituli: La sintassa dla perioda). Tlo mé n valgun ejëmpli:

Rate (prinzipela) de avëi falà numer (subordineda ogetiva).

L se à njenià (prinzipela) per pië via (subordineda finela).

I se lamënta (prinzipela) de vester unii malterjei (subordineda de gauja).

Te chësta frases messons desferenzië l’adurvanza di doi tëmps:

  • l infinitif presënt mostra su n’azion che vën dant tl medemo mumënt dla frasa che va danora.

Rate (śën) de savëi (śën, tl medemo mumënt) la soluzion.

David ova audì (ntlëuta, tl passà) tachelné (ntlëuta, tl passà) pra porta.

Cun i verbs che à l senificat de speré, permëter, juré y semienc, possa l infinitif presënt nce dé esprescion a n’azion che unirà a se l dé te n segondo mumënt permez a chël che n dij o n scrij.

Speron (śën) de vëncer la garejeda (do, te n segondo mumënt).

Jure (śën) de dì l’aurità (do, te n segondo mumënt).

  • L infinitif passà mostra su n’azion suzeduda dant permez al tëmp dla frasa che va danora.

Me lecorde (śën) de avëi fat (dant, tl passà) na burta esperienza.

Son segur (śën, te chësc mumënt) de avëi jugà (dant, tl passà) na bela
partida.

Suvënz devënta l infinitif n inuem, for masculin, cun la medema funzions de uni auter inuem (soget, cumplemënt oget, cumplemënt d’argumënt).

Cujiné (soget) ie si pascion.

Monica desprijea cujiné (cumplemënt oget).

Rujenon dl cujiné (cumplemënt d’argumënt).

L’adurvanza sostantivela dl infinitif

N valgun infinitifs sostantivei ie deventei inuemes defin autonoms dal verb da chël che i vën, tant che i à nce tëut su l plurel:

avëi → i avëis, desplajëi → i desplajëies, pudëi → i pudëis.

L infinitif, sibe presënt che passà, ne n’à do i verbs: ulëi, messëi, pudëi nia na preposizion danora.

Ue maië cërn.

Muesse avëi maià de massa.

Posse aspité giut.

Te truep d’autri caji à l infinitif na preposizion danora.

Spere de finé per tëmp y ëura.

Lecordete de cherdé su Matteo.

Jon a crì nosc cumpanies.

É da fé.

L maester nes à dat da mparé trëi capituli de storia.

Sparanie per abiné adum scioldi per cumpré la roda.

Speron de pië via mo ncuei daduman.

Na strutura gramatichela che ancunton suvënz.

La scumëncia cun n verb tl infinitif che ie dan l medem verb coniugà. Chësc à la funzion de stlarì y sotrissé l liam danter chël che l ie unì dit dant y chël che n dij te chël mumënt.

Cumandé cumanda sambën ëila te cësa.

Fé fejel for i medem fai.

Jì jëis for da Ciastel ora.

Maië maieles danz dut nsëuralauter.

Na funzion particulera à l verb vester, che vën nce adurvà dan n auter verb coniugà:

Vester iela pa nia bën.

Vester ulëssel pa bën vëncer chëst iede.

Vester ne n ndevinel pa una.

Vester scrijel pa ngërt.

Te chisc caji tol ite l verb vester l senificat che va feter a una cun i averbs perdrët, a dì bela l’aurità:

Perdrët/A dì bela l’aurità iela pa nia bën.


2.1.25 L partizip

L partizip adurvons per furmé i tëmps cumposć de uni verb y per fé l passif che vën fat cun l verb unì:

Laura ie unida judeda dala maestra.

La studëntes ie unides judedes dala cumpanies.

Robert ie unì bruntlà da si pere.

I sculeies ie unii/unic laudei dai maestri.

Canche l ie danora l verb ausilier vester iel for cuncurdanza cun l soget (cfr. dessot).

L partizip ladin à l tëmp passà, feminin o masculin, singuler o plurel:

jita, jit, jites, jic.

L à suvënz la funzion de agetif o de inuem.

Canche l ie agetif vëniel adurvà coche atribut: n mut lezitënt o coche pert nominela: chël mut ie lezitënt; l possa avëi la forma feminina: n’ëila lezitënta y chëla plurela: mutons lezitënc, ëiles lezitëntes.

L partizip passà lià a n ausilier possa resté unfat o cuncurdé cun n elemënt dla frasa:

  • sce l acumpanieia l ausilier vester, iel for cuncurdanza cun l soget:

Karl ie jit cun i schi.

Ivonne ie jita cun i schi.

Karl y Gabriel ie jic cun la luesa.

Sara y Sofia ie jites cun la luesa.

  • Sce l acumpanieia l ausilier avëi, ne n’iel mei cuncurdanza cun l soget y l resta unfat tla forma dl masculin singuler:

Karl à scutà su.

Ivonne à scutà su.

Karl y Gabriel à lavà ju.

Sara y Sofia à lavà ju.


2.1.26 L gerunde

1ª, 2ª, 3ª, coniugazion

4ª coniugazion

-an

-ian

ciantan (cianté)

audian (audì)

ulan (ulëi)

metan (mëter)

L gerunde vën adurvà do n "verbum sentiendi" (a) y nce per auzé ora n’azion paralela a n’autra azion (b).

a) Ie é audì svaian.

L on udù lauran sota cësa.

Te l es audi tuman ju cun n drë tumbl.

b) Te l es batù ju passan dlongia via.

Erna ie jita da port’ora rijan.

Ël ie levà su suflan y svaian.

L gerunde vën perdrët adurvà puech tl ladin gherdëina y l ie mé da garat la forma dl presënt. L dà esprescion a n’azion lieda a n liam de gauja, de tëmp o de mo- dus cun n’autra. L gerunde, nfati, ie for lià a n’autra frasa.

Tl gherdëina scrit y nce rujenà, vëniel datrai adurvà l gerunde tl scumenciamënt dla frasa:

Tuman se al ntort la ciavidla (l gerunde tuman dà esprescion al valor dl

indicatif: ntant che l tumova; l ie n fat che ie suzedù).

Lauran de manco, ësses plu dl’aurela (l gerunde lauran uel dì che sce te

laurësses de manco: ësses plu dl’aurela, fat che ne n’ie nia unì a se l dé).

La forma dl gerunde fina for cun -n.

Jan a spaz, ei ancuntà Romina.

Me é stufà defin, scutan su si ciacules.

Falan, mperen.

Datrai possel unì dant tl rujenà per dé esprescion a n’azion passeda, permez al’azion dla frasa a chëla che la ie lieda.

Sautan dut a ciambonf iel stat bon de vëncer.

L gerunde sautan mostra su n’azion passeda:

Do avëi sautà dut a ciambonf iel stat bon de vëncer.

Mpede l gerunde vëniel nce adurvà la forma cun a + infinitif.

A liejer tan giut, me ei ndurmenzà.

Lijan tan giut, me ei ndurmenzà.


2.1.27 La forma: ativa, passiva, reflessiva

L verb possa avëi na forma ativa, passiva o reflessiva.

  • Tla forma ativa fej l soget l’azion a chëla che l verb ti dà esprescion.

Sofia juda David.
chi che fej l’azion, soget l’azion oget sun chël che passa l’azion
(cumplëment oget)
  • Tla forma passiva, ntant sce, patësc l soget l’azion a chëla che l verb ti dà esprescion.
Sofia vën judeda da David.
vën judeda da David forma passiva ël juda Sofia

Dal pont de ududa gramatichel ie Sofia l soget, ma chi che fej l’azion ie David. La forma passiva vën fata cun l verb unì.

Diego juda si jurman (= forma ativa).

L jurman vën judà da Diego (= forma passiva).

Passif de andamënt y status

L passif de andamënt auza ora chël che ie tl lëur de suzeder. L passif de status auzà ora n’azion che se à stlut ju.

La besc vën laveda.

La besc ie laveda.

La forma dl passif unì cuncurdea cun l soget y cun l verb a chël che l ie lià.

L banch ie unì spustà.

La besc ie unida laveda.

I ciofs ie unic blandei.

La mutans ie unides laudedes.

N muessa mëter verda che l ne vënie nia adurvà tla formes cumpostes de tëmp sté mpede unì, per analogia cun la formes talianes curespundëntes, per ej.: Il banco è stato spostato (L banch ie *stat spustà). Chësta interferënza semea che la vënie dant for plu suvënz dantaldut tl rujenà.

  • La forma reflessiva dà esprescion a n’azion te chëla che soget y oget va a una.

Sofia se piena (= Sofia piena sé nstëssa).

Te chësc ejëmpl se spidlea l’azion sun Sofia nstëssa, chëla de: se piné. Per chësta rejon ie Sofia sibe soget che cumplemënt oget.

La forma reflessiva ons canche al verb ti vëniel njuntà tla forma ativa i pronoms personei atons, chël uel dì zënza azënt, me, te, se, nes, ve.

N particuler i pronoms me, te, se, nes, ve:

  • vën dan l verb atif cun:

l indicatif > ie me furnësce, tu te furnësces,

ël/ëila se furnësc, nëus nes furnion,

vo ve furnieis, ëi/ëiles se furnësc

l congiuntif > che ie me furnisse

l condizionel > ie me furnisse

l infinitif > se furnì

l gerunde > me furnian

  • vën do l verb atif cun:

l imperatif > furnëscete!

Reflessifs direc (o personei)

Cun i verbs reflessifs direc va l soget y l cumplemënt oget defin a una. Chësc uel dì che l’azion fata dal soget, a chëla che l verb ti dà esprescion, se spidlea dire- tamënter sun l soget nstës. Tlo dessot n schema che nes juda a capì miec.

verb transitif

verb transitif

verb transitif

Martina

se

furnësc

=

Martina

furnësc

sé nstëssa

=

Martina

furnësc

Martina

↓

↓

↓

↓

↓

↓

soget

cumpl. oget

soget

cumpl. oget

soget

cumpl. oget


2.1.28 I tëmps y la formes scëmples finedes


2.1.29 Cheder y adurvanza dla formes dl indicatif presënt

I verbs ausilieres y l verb unì

  

avëi

vester

unì

Pronoms soget

indicatif presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

é

son

vënie

tu

te

es

ies

vënies

ël/ëila

l/la

à

ie

vën

nëus

∅

on

son

union

vo

∅

ëis

sëis

unieis

ëi/ëiles

i/les

à

ie

vën

formes
entlitiches

-i

ei

sons

vëni

∅

es

ies

vënies

-l/-la

al/ala

iel/iela

vëniel/vëniela

-s

ons

sons

unions

∅

ëis

sëis

unieis

-i/-les

ai/ales

iesi/ieles

vëni/vënieles

avëi: Ie é n bel mëil cueciun.

Tu es na gran sportula.

Ël à de biei ciofs.

Ëila à truep guant da d’inviern.

Nëus on n pitl liber grisc.

Vo ëis na blòta tascia de pel.

Ëi à la purga plëina de cudejiei.

Ëiles à fat na bona marënda.

vester: Ie son l pere.

Tu ies l’oma.

Ël ie l fra dla fiocia.

Ëila ie la sor dl fioc.

Nëus son na familia.

Vo sëis i parënc dl ujin.

Ëi ie si jurmans.

Ëiles ie si jurmanes.

unì: Ie vënie cun mi doi fredesc.

Tu vënies nsnuet cun ti sor a cëina.

Ti cumpani vën da cavia ca.

L nëine y ie union abenëura.

Vo doi sculeies unieis dala drët’ëura.

Ma i autri vën suvënz massa tert.

Ejëmpli cun l pronom entlitich.

Ncuei ei n apuntamënt.

Ncuei sons n feries.

Ncuei vëni a te crì.

Vester y avëi vën adurvei dantaldut coche ausilieres per mëter adum i tëmps cumposć. Tl presënt indicatif possi mé unì adurvei cun si senificat autonom (funzion predicativa).

Unì à tl presënt indicatif mé l senificat de ‘venire/kommen’; l’adurvanza coche verb ausilier ons per la formazion dla forma passiva.

L lere ie unì pià dai ujins.

Armin ie unì judà da si cumpani.

Carmen ie unida laudeda da si oma.

Duc i jëuni ie unic/unii premiei cun na bedaia.


La cater coniugazions di verbs

Pra la prima coniugazion cun la desinënza -é o -ë tochel la gran pert di verbs y l vën desferenzià doi formes, un n iede iel nce na sotforma (1ª A, 1ª B, 1ª BB).

Pra la segonda coniugazion cun la desinënza -ëi tochel ntëur a n 30 verbs; la gran pert de chisc ie ireguleres o verbs modei.

L rest toca pra la terza coniugazion cun la desinënza -er o pra la cuarta coniugazion cun la desinënza -ì, ulache l ie doi formes (4a A y 4a B)

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

indicatif presënt

formes toniches

formes protlitiches

1ª coniugazion

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

ie

∅

saute

dubiteie

cunsieie

pleje

mëte

aude

varësce

tu

te

sautes

dubiteies

cunsieies

plejes

mëtes

audes

varësces

ël/ëila

l/la

sauta

dubitea

cunsieia

plej

mët

aud

varësc

nëus

∅

sauton

dubiton

cunsion

plajon

meton

audion

varion

vo

∅

sautëis

dubitëis

cunsieis

plajëis

metëis

audieis

varieis

ëi/ëiles

i/les

sauta

dubitea

cunsieia

plej

mët

aud

varësc

formes
entlitiches

-i

sauti

dubitei

cunsiei

pleji

mëti

audi

varësci

∅

sautes

dubiteies

cunsieies

plejes

mëtes

audes

varësces

-l/-la

sautel/
sautela

dubiteiel/
dubiteiela

cunsieiel/
cunsieiela

plejel/
plejela

mëtel/
mëtela

audel/
audela

varëscel/
varëscela

-s

sautons

dubitons

cunsions

plajons

metons

audions

varions

∅

sautëis

dubitëis

cunsieis

plajëis

metëis

audieis

varieis

-i/-les

sauti/
sauteles

dubitei/
dubiteieles

cunsiei/
cunsieieles

pleji/
plejeles

mëti/
mëteles

audi/
audeles

varësci/
varësceles


I verbs ireguleres

Ireguleres ie i verbs che ne se tën nia al model udù dant y che presënta formes particuleres.

  

crëier

crì

dé

dì

fé

frì

jì

Pronoms soget

indicatif presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

crëie

chiere

dé

dije

feje

fire

vede

tu

te

crëies

chieres

des

dijes

fejes

fires

ves

ël/ëila

l/la

crë-crëia

chier

dà

dij

fej

fir

va

nëus

∅

credon

chiron

dajon

dijon

fajon

firon

jon

vo

∅

credëis

chirëis

dajëis

dijëis

fajëis

firëis

jëis

ëi/ëiles

i/les

crë-crëia

chier

dà

dij

fej

fir

va

formes
entlitiches

-i

crëi

chieri

dei

diji

feji

firi

vedi

∅

crëies

chieres

des

dijes

fejes

fires

ves

-l/-la

crëiel/crëiela

chierel/chierela

dal/dala

dijel/
dijeles

fejel/fejela

firel/firela

val/vala

-s

credons

chirons

dajons

dijons

fajons

firons

jons

∅

credëis

chirëis

dajëis

dijëis

fajëis

firëis

jëis

-i/-les

crëi/crëieles

chieri/chiereles

dai/dales

diji/dijeles

feji/fejeles

firi/fireles

vai/vales

  

rì

savëi

scrì

sté

stlù

tò

tré

Pronoms soget

indicatif presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

rije

sé

scrije

sté

stluje

tole

tire

tu

te

rijes

ses

scrijes

stes

stlujes

toles

tires

ël/ëila

l/la

rij

sà

scrij

sta

stluj

tol

tira

nëus

∅

rijon

savon

scrijon

stajon

stlujon

tulon

trajon

vo

∅

rijëis

savëis

scrijëis

stajëis

stlujëis

tulëis

trajëis

ëi/ëiles

i/les

rij

sà

scrij

sta

stluj

tol

tira

formes
entlitiches

-i

riji

sei

scriji

stei

stluji

toli

tiri

∅

rijes

ses

scrijes

stes

stlujes

toles

tires

-l/-la

rijel/rijela

sal/sala

scrijel/
scrijela

stal/stala

stlujel/
stlujela

tolel/tolela

tirel/tirela

-s

rijons

savons

scrijons

stajons

stlujons

tulons

trajons

∅

rijëis

savëis

scrijëis

stajëis

stlujëis

tulëis

trajëis

-i/-les

riji/rijeles

sai/sales

scriji/
scrijeles

stai/stales

stluji/
stlujeles

toli/toleles

tiri/tireles

  

udëi

desdrù / desdrujer

Pronoms soget

indicatif presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

vëije-vëighe

desdruje

tu

te

vëijes-vëighes

desdrujes

ël/ëila

l/la

vëija-vëiga

desdruj

nëus

∅

udon

desdrujon

vo

∅

udëis

desdrujëis

ëi/ëiles

i/les

vëija-vëiga

desdruj

formes
entlitiches

-i

vëiji-vëighi

desdruji

∅

vëijes-vëighes

desdrujes

-l/-la

vëijel-vëighel/vëijela-vëighela

desdrujel/desdrujela

-s

udons

desdrujons

∅

udëis

desdrujëis

-i/-les

vëiji-vëighi/vëijeles-vëigheles

desdruji/desdrujeles


I verbs modei

L verb model spezifichea la maniera dla azion prinzipela y chësta à for l verb tl infinitif.

  

dassëi

daussëi

messëi

pudëi

ulëi

Pronoms soget

indicatif presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

dësse

dausse

muesse

posse

ue

tu

te

dësses

dausses

muesses

posses

ues

ël/ëila

l/la

dë(ssa)

daussa

muessa

po(ssa)

uel

nëus

∅

dasson

dausson

messon

pudon

ulon

vo

∅

dassëis

daussëis

messëis

pudëis

ulëis

ëi/ëiles

i/les

dë(ssa)

daussa

muessa

po(ssa)

uel

formes
entlitiches

-i

dëssi

daussi

muessi

possi

uei

∅

dësses

dausses

muesses

posses

ues

-l/-la

dëssel/dëssela

daussel/
daussela

muessel/
muessela

po(sse)l/
po(sse)la

uelel/uelela

-s

dassons

daussons

messons

pudons

ulons

∅

dassëis

daussëis

messëis

pudëis

ulëis

-i/-les

dëssi/dësseles

daussi/
dausseles

muessi/
muesseles

po(ss)i/
po(sse)les

uei/ueleles

2.1.30 Iregulariteies tla formazion di tëmps di verbs tla cater coniugazions

Auternanza vocalica di verbs aldò dla coniugazions

vocal nia azentà

vocal azentà

> vocal azentà

> vocal nia azentà

coniugazion

ejëmpli

a

> e

1ª A

salé-sele, lavé-leve, carté-cherte, slargë-slerge

a

> e

2ª

plajëi-plej

a

> è

2ª

parëi-pèr (defetif)

aië

> ëia

1ª A

splaië-splëia/splaieia

au

> ëu

1ª A

raudlé-rëudle, lauré-lëure, cauté-chëute,

ncaunië-nchëuna/ncaunieia

e

> a

3ª

verder-vardon-vardù

e

> ë

1ª A

fermé-fërme, cherdé-chërde, cumedé-cumëde,

secë-sëce, desmincë-desmënce, dessenië-dessënie

e

> ë

2ª

temëi-tëme

e

> ë

4ª A

sentì-sënte, tenì-tënie

e

> ëi

1ª A

mené-mëine, descedé-descëide, sejelé-sëijele

e

> ëi

2ª

nevëi-nëiv

e

> ie

4ª A

nrescì-nriesce

e

> o

1ª A

ncunferté-ncunforte

e

> u

1ª A

revé-ruve, custemé-custume

e

> u

3ª

bever-buvon

e

> ue

2ª

messëi-muesse

ë

> e

3ª

cunëscer-cunescion, cërder-cerdon, depënjer-

depenjon, ërjer-erjon, mëter-meton

ëu

> u

3ª

mëujer-mujon

i

> ie

1ª A

aspité-aspiete, miné-miene

(i)a

> e

1ª A

sciaché-sceche

(i)a

> ë

1ª A

cialé-cële, giavé-gëve, ciarcë-cërce, svaië-svëie

(i)a

> ë

2ª

giajëi-gëje

(i)au

> ëu

4ª A

giaurì-gëure

ie

> e

3ª

pierder-perdon, spierder-sperdon, nriescer-nrescion

ie

> i

1ª A

chieté-chiton

ie

> i

3ª

liejer-lijon

o

> u

3ª

ponder-pundon, arjonjer-arjunjon, onjer-unjon

u

> ëu

4ª A

cujì-chëuje, descujì-deschëuje, flurì-flëur/flurësc

u

> ue

1ª A

slusé-sluese, ughé-ueghe

u

> ue

2ª

pluvëi-pluev

u

> ue

4ª A

curì-cuere

u

> o

1ª A

purté-porte, scuncé-sconce, tucë-toce, udië-odie,

nuzé-nuzeie/noze

u

> o

4ª A

durmì-dorme, dlutì-dlote, bulì-bole, murì-more

ue

> u

3ª

cuejer-cujon, muever-muvon, respuender-respundon

ui

> uio

1ª A

cuiné-cuione

uië

> uei

1ª A

muië-mueia

uië

> oi

1ª A

buië-boia, fuië-foia, safuië-safoia

u

> e + o

1ª A

burdlé-berdole

u + e

> e + o

1ª A

purdené-perdone, rujené-rejone

u + e

> e + u

1ª A

museré-mesure

metatesa

coniugazion

ejëmpli

er

> rë

1ª A

nderzé-ndrëze, cherpé-crëpe

er

> rëi

1ª A

sferdé-sfrëide

rë

> er

3ª A

crëscer-cherscion

ur

> ro

1ª A

adurvé-adrove, purvé-prove

verbs cun doi formes de desinënzes

(cun o zënza auternanza vocalica)

coniugazion

ejëmpli

-é

-a/-ea

1ª A

lita/litea, presënta/presentea

-ië

-ia/-ieia

1ª A

rischia/rischieia

-ië

-ëia/-ea

1ª A

pië-pëia/pea, mpië-mpëia/mpea, sfrië-sfrëia/sfrieia

2.1.31 Cheder y adurvanza dla formes dl indicatif imperfet

I verbs ausilieres y l verb unì

  

avëi

vester

unì

Pronoms soget

indicatif imperfet

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

ove

fove

unive

tu

te

oves

foves

unives

ël/ëila

l/la

ova

fova

univa

nëus

∅

an

fan

unian

vo

∅

ais

fais

uniais

ëi/ëiles

i/les

ova

fova

univa

formes
entlitiches

-i

ovi

fovi

univi

∅

oves

foves

unives

-l/-la

ovel/ovela

fovel/fovela

univel/univela

-s

ans

fans

unians

∅

ais

fais

uniais

-i/-les

ovi/oveles

fovi/foveles

univi/univeles

avëi: Ove tëma de ve descedé.

Ël l’ova pa stleta.

An na gran fam.

vester: Fove tl lëur de furné demez.

Ëiles fova cuntëntes.

Fan mé de doi.

unì: L auto univa da man drëta.
Vo uniais ju cun la luesa.


La cater coniugazions di verbs

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

indicatif imperfet

formes toniches

formes protlitiches

1ª coniugazion

2ª con.

3ª con.

4ª con.

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

ie

∅

sautove

dubitove

cunsiove

plajove

metove

audive

varive

tu

te

sautoves

dubitoves

cunsioves

plajoves

metoves

audives

varives

ël/ëila

l/la

sautova

dubitova

cunsiova

plajova

metova

audiva

variva

nëus

∅

sautan

dubitan

cunsian

plajan

metan

audian

varian

vo

∅

sautais

dubitais

cunsiais

plajais

metais

audias

variais

ëi/ëiles

i/les

sautova

dubitova

cunsiova

plajova

metova

audiva

variva

formes
entlitiches

-i

sautovi

dubitovi

cunsiovi

plajovi

metovi

audivi

varivi

∅

sautoves

dubitoves

cunsioves

plajoves

metoves

audives

varives

-l/-la

sautovel/
sautovela

dubitovel/
dubitovela

cunsiovel/
cunsiovela

plajovel/
plajovela

metovel/
metovela

audivel/
audivela

varivel/
varivela

-s

sautans

dubitans

cunsians

plajans

metans

audians

varians

∅

sautais

dubitais

cunsiais

plajais

metais

audiais

variais

-i/-les

sautovi/
sautoveles

dubitovi/
dubitoveles

cunsiovi/
cunsioveles

plajovi/
plajoveles

metovi/
metoveles

audivi/
audiveles

varivi/
variveles

La desvalivanzes danter la 1ª, 2ª y 3ª coniugazion toma demez, nsci nce chëla danter la grupa A y B.

1ª - 2ª - 3ª coniugazion

4ª coniugazion

ie

-ove

-ive

tu

-oves

-ives

ël/ëila

-ova

-iva

nëus

-an

-ian

vo

-ais

-iais

ëi/ëiles

-ova

-iva


I verbs ireguleres

  

crëier

crì

dé

dì

fé

frì

Pronoms soget

indicatif imperfet

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

credove

crive

dajove

dijove

fajove

frive

tu

te

credoves

crives

dajoves

dijoves

fajoves

frives

ël/ëila

l/la

credova

criva

dajova

dijova

fajova

friva

nëus

∅

credan

chiran

dajan

dijan

fajan

firan

vo

∅

credais

chirais

dajais

dijais

fajais

firais

ëi/ëiles

i/les

credova

criva

dajova

dijova

fajova

friva

formes
entlitiches

-i

credovi

crivi

dajovi

dijovi

fajovi

frivi

∅

credoves

crives

dajoves

dijoves

fajoves

frives

-l/-la

credovel/
credovela

crivel/
crivela

dajovel/
dajovela

dijovel/
dijovela

fajovel/
fajovela

frivel/
frivela

-s

credans

chirans

dajans

dijans

fajans

firans

∅

credais

chirais

dajais

dijais

fajais

firais

-i/-les

credovi/
credoveles

crivi/
criveles

dajovi/
dajoveles

dijovi/
dijoveles

fajovi/
fajoveles

frivi/
friveles

  

jì

rì

savëi

scrì

sté

Pronoms soget

indicatif imperfet

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

jive

rijove

savove

scrijove

stajove

tu

te

jives

rijoves

savoves

scrijoves

stajoves

ël/ëila

l/la

jiva

rijova

savova

scrijova

stajova

nëus

∅

jan

rijan

savan

scrijan

stajan

vo

∅

jais

rijais

savais

scrijais

stajais

ëi/ëiles

i/les

jiva

rijova

savova

scrijova

stajova

formes
entlitiches

-i

jivi

rijovi

savovi

scrijovi

stajovi

∅

jives

rijoves

savoves

scrijoves

stajoves

-l/-la

jivel/
jivela

rijovel/
rijovela

savovel/
savovela

scrijovel/
scrijovela

stajovel/
stajovela

-s

jans

rijans

savans

scrijans

stajans

∅

jais

rijais

savais

scrijais

stajais

-i/-les

jivi/
jiveles

rijovi/
rijoveles

savovi/
savoveles

scrijovi/
scrijoveles

stajovi/
stajoveles

  

stlù

tò

tré

udëi

desdrù

desdrujer

Pronoms soget

indicatif imperfet

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

stlujove

tulove

trajove

udove

desdrujove

tu

te

stlujoves

tuloves

trajoves

udoves

desdrujoves

ël/ëila

l/la

stlujova

tulova

trajova

udova

desdrujova

nëus

∅

stlujan

tulan

trajan

udan

desdrujan

vo

∅

stlujais

tulais

trajais

udais

desdrujais

ëi/ëiles

i/les

stlujova

tulova

trajova

udova

desdrujova

formes
entlitiches

-i

stlujovi

tulovi

trajovi

udovi

desdrujovi

∅

stlujoves

tuloves

trajoves

udoves

desdrujoves

-l/-la

stlujovel/
stlujovela

tulovel/
tulovela

trajovel/
trajovela

udovel/
udovela

desdrujovel/
desdrujovela

-s

stlujans

tulans

trajans

udans

desdrujans

∅

stlujais

tulais

trajais

udais

desdrujais

-i/-les

stlujovi/
stlujoveles

tulovi/
tuloveles

trajovi/
trajoveles

udovi/
udoveles

desdrujovi/
desdrujoveles


I verbs modei

  

dassëi

daussëi

messëi

pudëi

ulëi

Pronoms soget

indicatif imperfet

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

dassove

daussove

messove

pudove

ulove

tu

te

dassoves

daussoves

messoves

pudoves

uloves

ël/ëila

l/la

dassova

daussova

messova

pudova

ulova

nëus

∅

dassan

daussan

messan

pudan

ulan

vo

∅

dassais

daussais

messais

pudais

ulais

ëi/ëiles

i/les

dassova

daussova

messova

pudova

ulova

formes
entlitiches

-i

dassovi

daussovi

messovi

pudovi

ulovi

∅

dassoves

daussoves

messoves

pudoves

uloves

-l/-la

dassovel/
dassovela

daussovel/
daussovela

messovel/
messovela

pudovel/
pudovela

ulovel/
ulovela

-s

dassans

daussans

messans

pudans

ulans

∅

dassais

daussais

messais

pudais

ulais

-i/-les

dassovi/
dassoveles

daussovi/
daussoveles

messovi/
messoveles

pudovi/
pudoveles

ulovi/
uloveles


2.1.32 Cheder y adurvanza dla formes dl indicatif futur I

I verbs ausilieres y l verb unì

  

avëi

vester

unì

Pronoms soget

indicatif futur I

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

aré

saré

uniré

tu

te

ares

sares

unires

ël/ëila

l/la

arà

sarà

unirà

nëus

∅

aron

saron

uniron

vo

∅

arëis

sarëis

unirëis

ëi/ëiles

i/les

arà

sarà

unirà

formes
entlitiches

-i

arei

sarei

unirei

∅

ares

sares

unires

-l/-la

aral/arala

saral/sarala

uniral/unirala

-s

arons

sarons

unirons

∅

arëis

sarëis

unirëis

-i/-les

arai/arales

sarai/sarales

unirai/unirales

avëi: Aré na drëta sëit al mer.

Ël l’arà pa stleta.

Aron na gran stënta.

vester: L sarà inò bel tëmp duman.

Ëiles sarà cuntëntes.

Saron mé de doi.

unì: L ne n’unirà nia.

Vo unirëis ju cun la luesa.

Duman unirei cun té a bever l café.


La cater coniugazions di verbs

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

indicatif futur I

formes toniches

formes protlitiches

1ª coniugazion

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

ie

∅

sauteré

dubiteré

cunsieré

plajeré

meteré

audiré

variré

tu

te

sauteres

dubiteres

cunsieres

plajeres

meteres

audires

varires

ël/ëila

l/la

sauterà

dubiterà

cunsierà

plajerà

meterà

audirà

varirà

nëus

∅

sauteron

dubiteron

cunsieron

plajeron

meteron

audiron

variron

vo

∅

sauterëis

dubiterëis

cunsierëis

plajerëis

meterëis

audirëis

varirëis

ëi/ëiles

i/les

sauterà

dubiterà

cunsierà

plajerà

meterà

audirà

varirà

formes
entlitiches

-i

sauterei

dubiterei

cunsierei

plajerei

meterei

audirei

varirei

∅

sauteres

dubiteres

cunsieres

plajeres

meteres

audires

varires

-l/-la

sauteral/
sauterala

dubiteral/
dubiterala

cunsieral/
cunsierala

plajeral/
plajerala

meteral/
meterala

audiral/
audirala

variral/
varirala

-s

sauterons

dubiterons

cunsierons

plajerons

meterons

audirons

varirons

∅

sauterëis

dubiterëis

cunsierëis

plajerëis

meterëis

audirëis

varirëis

-i/-les

sauterai/
sauterales

dubiterai/
dubiterales

cunsierai/
cunsierales

plajerai/
plajerales

meterai/
meterales

audirai/
audirales

varirai/
varirales

La desvalivanzes danter la 1ª, 2ª y 3ª coniugazion toma demez, nsci nce chëla danter la grupa A y B.

1ª - 2ª - 3ª coniugazion

4ª coniugazion

ie

-eré

-iré

tu

-eres

-ires

ël/ëila

-erà

-irà

nëus

-eron

-iron

vo

-erëis

-irëis

ëi/ëiles

-erà

-irà


I verbs ireguleres

  

crëier

crì

dé

dì

fé

frì

Pronoms soget

indicatif futur I

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

crederé

chireré

dajeré

dijeré

fajeré

friré

tu

te

crederes

chireres

dajeres

dijeres

fajeres

frires

ël/ëila

l/la

crederà

chirerà

dajerà

dijerà

fajerà

frirà

nëus

∅

crederon

chireron

dajeron

dijeron

fajeron

friron

vo

∅

crederëis

chirerëis

dajerëis

dijerëis

fajerëis

frirëis

ëi/ëiles

i/les

crederà

chirerà

dajerà

dijerà

fajerà

frirà

formes
entlitiches

-i

crederei

chirerei

dajerei

dijerei

fajerei

frirei

∅

crederes

chireres

dajeres

dijeres

fajeres

frires

-l/-la

crederal/
crederala

chireral/
chirerala

dajeral/
dajerala

dijeral/
dijerala

fajeral/
fajerala

friral/
frirala

-s

crederons

chirerons

dajerons

dijerons

fajerons

frirons

∅

crederëis

chirerëis

dajerëis

dijerëis

fajerëis

frirëis

-i/-les

crederai/
crederales

chirerai/
chirerales

dajerai/
dajerales

dijerai/
dijerales

fajerai/
fajerales

frirai/
frirales

crëier: Ël crederà dut cie che i ti cunterà su.

Nëus crederon mé sce uderon cun nosc uedli.

Dantaldut uei udëi i documënc, pona crederei a chël che te me es dit.

crì: Chireré n valgun libri vedli da ti scinché.

Chireron deberieda i udleies che te es perdù.

N iede muessi rumé su, po’ chirerai ch’la scultura zipleda a man.

fé: Fajeré chël che te me es dit plu tert.

Ëila fajerà dut chël che l’à mpermetù.

Fajerala pa bën dut chël che l’à mpermetù?

  

jì

rì

savëi

scrì

sté

Pronoms soget

indicatif futur I

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

jiré

rijeré

saveré

scrijeré

stajeré

tu

te

jires

rijeres

saveres

scrijeres

stajeres

ël/ëila

l/la

jirà

rijerà

saverà

scrijerà

stajerà

nëus

∅

jiron

rijeron

saveron

scrijeron

stajeron

vo

∅

jirëis

rijerëis

saverëis

scrijerëis

stajerëis

ëi/ëiles

i/les

jirà

rijerà

saverà

scrijerà

stajerà

formes
entlitiches

-i

jirei

rijerei

saverei

scrijerei

stajerei

∅

jires

rijeres

saveres

scrijeres

stajeres

-l/-la

jiral/
jirala

rijeral/
rijerala

saveral/
saverala

scrijeral/
scrijerala

stajeral/
stajerala

-s

jirons

rijerons

saverons

scrijerons

stajerons

∅

jirëis

rijerëis

saverëis

scrijerëis

stajerëis

-i/-les

jirai/
jirales

rijerai/
rijerales

saverai/
saverales

scrijerai/
scrijerales

stajerai/
stajerales

  

stlù

tò

tré

udëi

desdrù

desdrujer

Pronoms soget

indicatif futur I

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

stlujeré

tuleré

trajeré

uderé

desdrujeré

tu

te

stlujeres

tuleres

trajeres

uderes

desdrujeres

ël/ëila

l/la

stlujerà

tulerà

trajerà

uderà

desdrujerà

nëus

∅

stlujeron

tuleron

trajeron

uderon

desdrujeron

vo

∅

stlujerëis

tulerëis

trajerëis

uderëis

desdrujerëis

ëi/ëiles

i/les

stlujerà

tulerà

trajerà

uderà

desdrujerà

formes
entlitiches

-i

stlujerei

tulerei

trajerei

uderei

desdrujerei

∅

stlujeres

tuleres

trajeres

uderes

desdrujeres

-l/-la

stlujeral/
stlujerala

tuleral/
tulerala

trajeral/
trajerala

uderal/
uderala

desdrujeral/
desdrujerala

-s

stlujerons

tulerons

trajerons

uderons

desdrujerons

∅

stlujerëis

tulerëis

trajerëis

uderëis

desdrujerëis

-i/-les

stlujerai/
stlujerales

tulerai/
tulerales

trajerai/
trajerales

uderai/
uderales

desdrujerai/
desdrujerales


I verbs modei

  

dassëi

daussëi

messëi

pudëi

ulëi

Pronoms soget

indicatif futur I

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

dasseré

dausseré

messeré

puderé

uleré

tu

te

dasseres

dausseres

messeres

puderes

uleres

ël/ëila

l/la

dasserà

dausserà

messerà

puderà

ulerà

nëus

∅

dasseron

dausseron

messeron

puderon

uleron

vo

∅

dasserëis

dausserëis

messerëis

puderëis

ulerëis

ëi/ëiles

i/les

dasserà

dausserà

messerà

puderà

ulerà

formes
entlitiches

-i

dasserei

dausserei

messerei

puderei

ulerei

∅

dasseres

dausseres

messeres

puderes

uleres

-l/-la

dasseral/
dasserala

dausseral/
dausserala

messeral/
messerala

puderal/
puderala

uleral/
ulerala

-s

dasserons

dausserons

messerons

puderons

ulerons

∅

dasserëis

dausserëis

messerëis

puderëis

ulerëis

-i/-les

dasserai/
dasserales

dausserai/
dausserales

messerai/
messerales

puderai/
puderales

ulerai/
ulerales


2.1.33 Cheder y adurvanza dla formes dl congiuntif presënt

L congiuntif à mé la forma protlitica.

I verbs ausilieres y l verb unì

  

avëi

vester

unì

Pronoms soget

congiuntif presënt

formes toniches

formes protlitiches

che ie

che ∅

ebe

sonse

vënie

che tu

che te

ebes

sibes

vënies

che ël/ëila

che l/la

ebe

sibe

vënie

che nëus

che ∅

onse

sonse

unionse

che vo

che ∅

ëise

sëise

unieise

che ëi/ëiles

che i/les

ebe

sibe

vënie

avëi: N ne possa nia stlù ora che l ebe rejon.

Spere che ëise mo fam y sëit.

vester: Ie rate che l sibe miec ne ti dì nia.

Pënse che l sibe na bona idea.

unì: Rate che l vënie duman.

Spere propi che unieise a me judé.


La cater coniugazions di verbs

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

congiuntif presënt

formes toniches

formes protlitiches

1ª coniugazion

2ª con.

3ª con.

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

che ie

che ∅

saute

dubiteie

cunsieie

pleje

mëte

aude

varësce

che tu

che te

sautes

dubiteies

cunsieies

plejes

mëtes

audes

varësces

che ël/ëila

che l/la

saute

dubiteie

cunsieie

pleje

mëte

aude

varësce

che nëus

che ∅

sautonse

dubitonse

cunsionse

plajonse

metonse

audionse

varionse

che vo

che ∅

sautëise

dubitëise

cunsieise

plajëise

metëise

audieise

varieise

che ëi/ëiles

che i/les

saute

dubiteie

cunsieie

pleje

mëte

aude

varësce


I verbs ireguleres

  

crëier

crì

dé

dì

fé

frì

Pronoms soget

congiuntif presënt

formes toniches

formes protlitiches

che ie

che ∅

crëie

chiere

debe

dije

feje

fire

che tu

che te

crëies

chieres

debes

dijes

fejes

fires

che ël/ëila

che l/la

crëie

chiere

debe

dije

feje

fire

che nëus

che ∅

credonse

chironse

dajonse

dijonse

fajonse

fironse

che vo

che ∅

credëise

chirëise

dajëise

dijëise

fajëise

firëise

che ëi/ëiles

che i/les

crëie

chiere

debe

dije

feje

fire

  

jì

rì

savëi

scrì

sté

Pronoms soget

congiuntif presënt

formes toniches

formes protlitiches

che ie

che ∅

vede

rije

sebe

scrije

stebe

che tu

che te

ves

rijes

sebes

scrijes

stebes

che ël/ëila

che l/la

vede

rije

sebe

scrije

stebe

che nëus

che ∅

jonse

rijonse

savonse

scrijonse

stajonse

che vo

che ∅

jëise

rijëise

savëise

scrijëise

stajëise

che ëi/ëiles

che i/les

vede

rije

sebe

scrije

stebe

  

stlù

tò

tré

udëi

desdrù

desdrujer

Pronoms soget

congiuntif presënt

formes toniches

formes protlitiches

che ie

che ∅

stluje

tole

tire

vëije-vëighe

desdruje

che tu

che te

stlujes

toles

tires

vëijes-vëighes

desdrujes

che ël/ëila

che l/la

stluje

tole

tire

vëije-vëighe

desdruje

che nëus

che ∅

stlujonse

tulonse

trajonse

udonse

desdrujonse

che vo

che ∅

stlujëise

tulëise

trajëise

udëise

desdrujëise

che ëi/ëiles

che i/les

stluje

tole

tire

vëije-vëighe

desdruje


I verbs modei

  

dassëi

daussëi

messëi

pudëi

ulëi

Pronoms soget

congiuntif presënt

formes toniches

formes protlitiches

che ie

che ∅

dësse

dausse

muesse

posse

uebe

che tu

che te

dësses

dausses

muesses

posses

uebes

che ël/ëila

che l/la

dëss(e)

dausse

muesse

posse

uebe

che nëus

che ∅

dassonse

daussonse

messonse

pudonse

ulonse

che vo

che ∅

dassëise

daussëise

messëise

pudëise

ulëise

che ëi/ëiles

che i/les

dëss(e)

dausse

muesse

posse

uebe


2.1.34 Cheder y adurvanza dla formes dl congiuntif imperfet

L congiuntif à mé la forma protlitica.

I verbs ausilieres y l verb unì

  

avëi

vester

unì

Pronoms soget

congiuntif imperfet

formes toniches

formes
protlitiches

che/sce ie

che/sce ∅

ësse

fosse

unisse

che/sce tu

che/sce te

ësses

fosses

unisses

che/sce ël/ëila

che/sce l/la

ëss(a)

foss(a)

uniss(a)

che/sce nëus

che/sce ∅

assan

fussan

unissan

che/sce vo

che/sce ∅

assais

fussais

unissais

che/sce ëi/ëiles

che/sce i/les

ëss(a)

foss(a)

uniss(a)

avëi: L semiova propi che ël ëssa rejon.

Ël minova che nëus l assan fat miec.

vester: Ratove che te fosses te cësa.

Pensove che l fossa na bona idea.

unì: Tu ulësses for che ie unisse cun té te Sëlva.

Sperove che te unisses cun mé a cumpré ite.


La cater coniugazions di verbs

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

congiuntif imperfet

formes
toniches

formes
protlitiches

1ª coniugazion

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

che/sce ie

che/sce ∅

sautësse

dubitësse

cunsiesse

plajësse

metësse

audisse

varisse

che/sce tu

che/sce te

sautësses

dubitësses

cunsiesses

plajësses

metësses

audisses

varisses

che/sce ël/ëila

che/sce l/la

sautëss(a)

dubitëss(a)

cunsiess(a)

plajëss(a)

metëss(a)

audiss(a)

variss(a)

che/sce nëus

che/sce ∅

sautessan

dubitessan

cunsiessan

plajessan

metessan

audissan

varissan

che/sce vo

che/sce ∅

sautessais

dubitessais

cunsiessais

plajessais

metessais

audissais

varissais

che/sce ëi/ëiles

che/sce i/les

sautëss(a)

dubitëss(a)

cunsiess(a)

plajëss(a)

metëss(a)

audiss(a)

variss(a)

La desvalivanzes danter la 1ª, 2ª y 3ª coniugazion toma demez, nsci nce chëla danter la grupa A y B.

1ª - 2ª - 3ª coniugazion

4ª coniugazion

ie

-ësse

-isse

tu

-ësses

-isses

ël/ëila

-ëssa

-issa

nëus

-essan

-issan

vo

-essais

-issais

ëi/ëiles

-ëssa

-issa


I verbs ireguleres

  

crëier

crì

dé

dì

fé

frì

Pronoms soget

congiuntif imperfet

formes
toniches

formes
protlitiches

che/sce ie

che/sce ∅

credësse

crisse

dajësse

dijësse

fajësse

frisse

che/sce tu

che/sce te

credësses

crisses

dajësses

dijësses

fajësses

frisses

che/sce ël/ëila

che/sce l/la

credëss(a)

criss(a)

dajëss(a)

dijëss(a)

fajëss(a)

friss(a)

che/sce nëus

che/sce ∅

credessan

chiressan

dajessan

dijessan

fajessan

firessan

che/sce vo

che/sce ∅

credessais

chiressais

dajessais

dijessais

fajessais

firessais

che/sce ëi/ëiles

che/sce i/les

credëss(a)

criss(a)

dajëss(a)

dijëss(a)

fajëss(a)

friss(a)

  

jì

rì

savëi

scrì

sté

Pronoms soget

congiuntif imperfet

formes
toniches

formes
protlitiches

che/sce ie

che/sce ∅

jisse

rijësse

savësse

scrijësse

stajësse

che/sce tu

che/sce te

jisses

rijësses

savësses

scrijësses

stajësses

che/sce ël/ëila

che/sce l/la

jiss(a)

rijëss(a)

savëss(a)

scrijëss(a)

stajëss(a)

che/sce nëus

che/sce ∅

jissan

rijessan

savessan

scrijessan

stajessan

che/sce vo

che/sce ∅

jissais

rijessais

savessais

scrijessais

stajessais

che/sce ëi/ëiles

che/sce i/les

jiss(a)

rijëss(a)

savëss(a)

scrijëss(a)

stajëss(a)

  

stlù

tò

tré

udëi

desdrù

desdrujer

Pronoms soget

congiuntif imperfet

formes
toniches

formes
protlitiches

che/sce ie

che/sce ∅

stlujësse

tulësse

trajësse

udësse

desdrujësse

che/sce tu

che/sce te

stlujësses

tulësses

trajësses

udësses

desdrujësses

che/sce ël/ëila

che/sce l/la

stlujëss(a)

tulëss(a)

trajëss(a)

udëss(a)

desdrujëss(a)

che/sce nëus

che/sce ∅

stlujessan

tulessan

trajessan

udessan

desdrujessan

che/sce vo

che/sce ∅

stlujessais

tulessais

trajessais

udessais

desdrujessais

che/sce ëi/ëiles

che/sce i/les

stlujëss(a)

tulëss(a)

trajëss(a)

udëss(a)

desdrujëss(a)


I verbs modei

  

dassëi

daussëi

messëi

pudëi

ulëi

Pronoms soget

congiuntif imperfet

formes toniches

formes
protlitiches

che/sce ie

che/sce ∅

dassësse

daussësse

messësse

pudësse

ulësse

che/sce tu

che/sce te

dassësses

daussësses

messësses

pudësses

ulësses

che/sce ël/ëila

che/sce l/la

dassëss(a)

daussëss(a)

messëss(a)

pudëss(a)

ulëss(a)

che/sce nëus

che/sce ∅

dassessan

daussessan

messessan

pudessan

ulessan

che/sce vo

che/sce ∅

dassessais

daussessais

messessais

pudessais

ulessais

che/sce ëi/ëiles

che/sce i/les

dassëss(a)

daussëss(a)

messëss(a)

pudëss(a)

ulëss(a)


2.1.35 Cheder y adurvanza dla forma dl condizionel presënt

I verbs ausilieres y l verb unì

  

avëi

vester

unì

Pronoms soget

condizionel presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

ësse

fosse

unisse

tu

te

ësses

fosses

unisses

ël/ëila

l/la

ëss(a)

foss(a)

uniss(a)

nëus

∅

assan

fussan

unissan

vo

∅

assais

fussais

unissais

ëi/ëiles

i/les

ëss(a)

foss(a)

uniss(a)

formes
entlitiches

-i

ëssi

fossi

unissi

∅

ësses

fosses

unisses

-l/-la

ëssel/ëssela

fossel/fossela

unissel/unissela

-s

assans

fussans

unissans

∅

assais

fussais

unissais

-i/-les

ëssi/ësseles

fossi/fosseles

unissi/unisseles

avëi: Erika ëssa ueia de jì a spaz, ma l ie massa bur tëmp.

N juebia ëssi dl’aurela, ncuei ne me vala nia ora.

vester: Fosse gën jit cun la roda, ma la ie rota.

Śën jissi gën cun la roda, ma mi sor me l’à tëuta.

unì: Unisse a te judé, ma muesse jì a lauré.

Duman unissi cun té, ma ne n’é nia dl’aurela.


La cater coniugazions di verbs

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

condizionel presënt

formes toniches

formes protlitiches

1ª coniugazion

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

ie

∅

sautësse

dubitësse

cunsiesse

plajësse

metësse

audisse

varisse

tu

te

sautësses

dubitësses

cunsiesses

plajësses

metësses

audisses

varisses

ël/ëila

l/la

sautëss(a)

dubitëss(a)

cunsiess(a)

plajëss(a)

metëss(a)

audiss(a)

variss(a)

nëus

∅

sautessan

dubitessan

cunsiessan

plajessan

metessan

audissan

varissan

vo

∅

sautessais

dubitessais

cunsiessais

plajessais

metessais

audissais

varissais

ëi/ëiles

i/les

sautëss(a)

dubitëss(a)

cunsiess(a)

plajëss(a)

metëss(a)

audiss(a)

variss(a)

formes
entlitiches

-i

sautëssi

dubitëssi

cunsiessi

plajëssi

metëssi

audissi

varissi

∅

sautësses

dubitësses

cunsiesses

plajësses

metësses

audisses

varisses

-l/-la

sautëssel/

sautëssela

dubitëssel/

dubitëssela

cunsiessel/

cunsiessela

plajëssel/

plajëssela

metëssel/

metëssela

audissel/

audissela

varissel/

varissela

-s

sautessans

dubitessans

cunsiessans

plajessans

metessans

audissans

varissans

∅

sautessais

dubitessais

cunsiessais

plajessais

metessais

audissais

varissais

-i/-les

sautëssi/

sautësseles

dubitëssi/

dubitësseles

cunsiessi/

cunsiesseles

plajëssi/

plajësseles

metëssi/

metësseles

audissi/
audisseles

varissi/

varisseles

sauté: Sautësse gën da Val ite, ma l ie massa dlacià.

La sautëssa sëura sief ora, sce la ne fossa nia tan auta.

Sce ësse dl’aurela, sautëssi gën cun té sa Bula.

plajëi: L me plajëssa unì cun té a cëina, ma ne n’é nia dl’aurela.

Ie ti plajësse a d’ëila, sce ne fosse nia tan daulëimel.

Ve plajëssel pa a unì cun nëus al chino?

varì: Te varisses plu aslune, sce te scutësses su l dutor.

Ëiles varissa tosc, sce les tulëssa la medejines.

Sce l/la scutëssa su si oma, varissel/-a dant.


I verbs ireguleres

  

crëier

crì

dé

dì

fé

frì

Pronoms soget

condizionel presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

credësse

crisse

dajësse

dijësse

fajësse

frisse

tu

te

credësses

crisses

dajësses

dijësses

fajësses

frisses

ël/ëila

l/la

credëss(a)

criss(a)

dajëss(a)

dijëss(a)

fajëss(a)

friss(a)

nëus

∅

credessan

chiressan

dajessan

dijessan

fajessan

firessan

vo

∅

credessais

chiressais

dajessais

dijessais

fajessais

firessais

ëi/ëiles

i/les

credëss(a)

criss(a)

dajëss(a)

dijëss(a)

fajëss(a)

friss(a)

formes
entlitiches

-i

credëssi

crissi

dajëssi

dijëssi

fajëssi

frissi

∅

credësses

crisses

dajësses

dijësses

fajësses

frisses

-l/-la

credëssel/

credëssela

crissel/
crissela

dajëssel/
dajëssela

dijëssel/
dijëssela

fajëssel/
fajëssela

frissel/
frissela

-s

credessans

chiressans

dajessans

dijessans

fajessans

firessans

∅

credessais

chiressais

dajessais

dijessais

fajessais

firessais

-i/-les

credëssi/
credësseles

crissi/
crisseles

dajëssi/
dajësseles

dijëssi/
dijësseles

fajëssi/
fajësseles

frissi/
frisseles

  

jì

rì

savëi

scrì

sté

Pronoms soget

condizionel presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

jisse

rijësse

savësse

scrijësse

stajësse

tu

te

jisses

rijësses

savësses

scrijësses

stajësses

ël/ëila

l/la

jiss(a)

rijëss(a)

savëss(a)

scrijëss(a)

stajëss(a)

nëus

∅

jissan

rijessan

savessan

scrijessan

stajessan

vo

∅

jissais

rijessais

savessais

scrijessais

stajessais

ëi/ëiles

i/les

jiss(a)

rijëss(a)

savëss(a)

scrijëss(a)

stajëss(a)

formes
entlitiches

-i

jissi

rijëssi

savëssi

scrijëssi

stajëssi

∅

jisses

rijësses

savësses

scrijësses

stajësses

-l/-la

jissel/
jissela

rijëssel/
rijëssela

savëssel/
savëssela

scrijëssel/
scrijëssela

stajëssel/
stajëssela

-s

jissans

rijessans

savessans

scrijessans

stajessans

∅

jissais

rijessais

savessais

scrijessais

stajessais

-i/-les

jissi/
jisseles

rijëssi/
rijësseles

savëssi/
savësseles

scrijëssi/
scrijësseles

stajëssi/
stajësseles

  

stlù

tò

tré

udëi

desdrù

desdrujer

Pronoms soget

condizionel presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

stlujësse

tulësse

trajësse

udësse

desdrujësse

tu

te

stlujësses

tulësses

trajësses

udësses

desdrujësses

ël/ëila

l/la

stlujëss(a)

tulëss(a)

trajëss(a)

udëss(a)

desdrujëss(a)

nëus

∅

stlujessan

tulessan

trajessan

udessan

desdrujessan

vo

∅

stlujessais

tulessais

trajessais

udessais

desdrujessais

ëi/ëiles

i/les

stlujëss(a)

tulëss(a)

trajëss(a)

udëss(a)

desdrujëss(a)

formes
entlitiches

-i

stlujëssi

tulëssi

trajëssi

udëssi

desdrujëssi

∅

stlujësses

tulësses

trajësses

udësses

desdrujësses

-l/-la

stlujëssel/
stlujëssela

tulëssel/
tulëssela

trajëssel/
trajëssela

udëssel/
udëssela

desdrujëssel/

dedrujëssela

-s

stlujessans

tulessans

trajessans

udessans

desdrujessans

∅

stlujessais

tulessais

trajessais

udessais

desdrujessais

-i/-les

stlujëssi/
stlujësseles

tulëssi/
tulësseles

trajëssi/
trajësseles

udëssi/
udësseles

desdrujëssi/
desdrujësseles


I verbs modei

  

dassëi

daussëi

messëi

pudëi

ulëi

Pronoms soget

condizionel presënt

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

dassësse

daussësse

messësse

pudësse

ulësse

tu

te

dassësses

daussësses

messësses

pudësses

ulësses

ël/ëila

l/la

dassëss(a)

daussëss(a)

messëss(a)

pudëss(a)

ulëss(a)

nëus

∅

dassessan

daussessan

messessan

pudessan

ulessan

vo

∅

dassessais

daussessais

messessais

pudessais

ulessais

ëi/ëiles

i/les

dassëss(a)

daussëss(a)

messëss(a)

pudëss(a)

ulëss(a)

formes
entlitiches

-i

dassëssi

daussëssi

messëssi

pudëssi

ulëssi

∅

dassësses

daussësses

messësses

pudësses

ulësses

-l/-la

dassëssel/
dassëssela

daussëssel/

daussëssela

messëssel/
messëssela

pudëssel/
pudëssela

ulëssel/
ulëssela

-s

dassessans

daussessans

messessans

pudessans

ulessans

∅

dassessais

daussessais

messessais

pudessais

ulessais

-i/-les

dassëssi/
dassësseles

daussëssi/
daussësseles

messëssi/
messësseles

pudëssi/
pudësseles

ulëssi/
ulësseles


2.1.36 Cheder y adurvanza dla formes scëmples finedes dl imperatif

L imperatif ie l modus adurvà per cumandé, nvië, prië zachei de fé zeche.

L vën mé dant tla proposizions prinzipeles y l à mé l tëmp presënt, ajache n cumando, na mplureda y n.i. ne possa nia fé referimënt al passà y l à mé doi persones:

la 2ª persona singulera: va!

la 2ª persona plurela: jide!

I verbs ausilieres y l verb unì

avëi

vester

unì

Persona

imperatif

tu

ebes

sibes

vie

vo

ëise

sëise

unide

vester: Ne sibes tan dala lunes!

avëi: Ebes pazienza!

unì: Vie cun nëus! Unide tosc, ve aspiete!

I ausilieres (vester, avëi, unì) se desferenzieia tla forma dl imperatif da chëla dla 3ª persona singuler dl indicatif di verbs reguleres.


La cater coniugazions di verbs

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Persona

imperatif

1ª coniugazion

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

tu

sauta

dubitea

cunsieia

(plej)

mët

aud

varësc

vo

sautëde

dubitëde

cunsiede

(plajëde)

metëde

audide

varide

L imperatif à tl singuler, pra i verbs reguleres, la medema forma coche tla 3ª persona dl presënt indicatif.

Per l plurel vëniel tëut la ravisa dl verb y la desinënza. La desvalivanzes danter la 1ª, 2ª y 3ª coniugazion toma demez, nsci nce chëla danter la grupa A y B.

1ª - 2ª - 3ª coniugazion

4ª coniugazion

vo

-ëde

-ide


I verbs ireguleres

crëier

crì

dé

dì

fé

frì

Persona

imperatif

tu

crë-crëia

chier

dà

dì

fé

fir

vo

credëde

cride

dajëde

dijëde

fajëde

fride

jì

rì

savëi

scrì

sté

Persona

imperatif

tu

va

rì

sebes

scrì

sta

vo

jide

rijëde

savëde

scrijëde

stajëde

stlù

tò

tré

udëi

desdrù

desdrujer

Persona

imperatif

tu

stlù

tue-tol

tira

(vëija-vëiga)

desdruj

vo

stlujëde

tulëde

trajëde

(udëde)

desdrujëde

N valgun verbs ireguleres (dì, fé, rì, savëi, scrì, stlù, tò) se desferenzieia tla forma dl imperatif da chëla dla terza persona singuler dl indicatif.


2.1.37 Cheder y adurvanza dla formes dl gerunde

I verbs ausilieres vester y avëi ne n’à deguna forma de gerunde.

Unì à sciche verb plën l senificat de “venire, kommen”.

unì

gerunde presënt

unian

unì: Unian da mont ju, ei udù trëi rehli.


La cater coniugazions di verbs

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

gerunde presënt

1ª coniugazion

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

 

 

4ª A

4ª B

sautan

dubitan

cunsian

plajan

metan

audian

varian

La desvalivanzes danter la 1ª, 2ª y 3ª coniugazion toma demez, nsci nce chëla danter la grupa A y B dla 4ª coniugazion.

1ª - 2ª - 3ª coniugazion

4ª coniugazion

-an

-ian

sauté: Sautan dut a ciambonf, iel stat bon de vëncer.

dubité: Dubitan de dut, ne ruven nia lonc.

cunsië: Cunsian si tlienc, al mparà truep.

mëter: Metan a verda, sons ruveda a cësa.

audì: Audian sunan la granda, se spazen a jì a mëssa.


I verbs ireguleres

crëier

crì

dé

dì

fé

frì

jì

gerunde presënt

credan

chiran

dajan

dijan

fajan

firan

jan

rì

savëi

scrì

sté

stlù

tò

tré

gerunde presënt

rijan

savan

scrijan

stajan

stlujan

tulan

trajan

udëi

desdrù/desdrujer

gerunde presënt

udan

desdrujan

crëier: Credan te Chël bel Die, se n stan miec.

crì: Chiran la tle, ei abinà mi tacuin.

dé: Se saludon, se dajan la man.

dì: Suvënz auden, dijan l fauz!

fé: Me é taià, me fajan la berba.

jì: Jan da porta ora, ei lascià la tleves te cësa.

rì: N audiva zachei rijan.

savëi: L mentiva savan de mentì.

scrì: Scrijan chësc test, ei fat truep fai.

sté: Stajan sentà sun la joca, se runfelneiela.

stlù: Stlujan l viere, iel julà ite na moscia.

tré: La jiva a pe trajan a stroz la tascia.

udëi: L mut crësc a uedl udan.

desdrù/desdrujer: Desdrujan chësc frabicat abusif, ons fat zeche per la natura.


I verbs modei

dassëi

daussëi

messëi

pudëi

ulëi

gerunde presënt

dassan

daussan

messan

pudan

ulan


2.1.38 I tëmps y la formes finedes cumpostes

2.1.39 Cheder y adurvanza dla formes dl indicatif perfet


I verbs ausilieres y l verb unì

  

avëi

vester

unì

Pronoms soget

indicatif perfet

formes toniches

formes
protlitiches

ie

∅

é

abù

son

stat/stata

son

unì-unit/unida

tu

te

es

abù

ies

stat/stata

ies

unì-unit/unida

ël/ëila

l/la

à

abù

ie

stat/stata

ie

unì-unit/unida

nëus

∅

on

abù

son

stac/states

son

unii-unic/unides

vo

∅

ëis

abù

sëis

stac/states

sëis

unii-unic/unides

ëi/ëiles

i/les

à

abù

ie

stac/states

ie

unii-unic/unides

formes
entlitiches

-i

ei

abù

sons

stat/stata

sons

unì-unit/unida

∅

es

abù

ies

stat/stata

ies

unì-unit/unida

-l/-la

al/ala

abù

iel/iela

stat/stata

iel/iela

unì-unit/unida

-s

ons

abù

sons

stac/states

sons

unii-unic/unides

∅

ëis

abù

sëis

stac/states

sëis

unii-unic/unides

-i/-les

ai/ales

abù

iesi/ieles

stac/states

iesi/ieles

unii-unic/unides

avëi: É abù na gran pazienza cun ël.

Nchina śën ei for abù pazienza.

vester: Chël che ie stat ie stat.

Ëila ie stata mi salvëza.

A dì la urità iela stata mi salvëza.

unì: Sciche for ne n’ies nia unit.

Ëiles ie unides.

Dantier ieles unides.


2.1.40 Cheder y adurvanza dla formes dl indicatif plucheperfet

I verbs ausilieres y l verb unì

  

avëi

vester

unì

Pronoms soget

indicatif plucheperfet

formes
toniches

formes
protlitiches

ie

∅

ove

abù

fove

stat/stata

fove

unì-unit/unida

tu

te

oves

abù

foves

stat/stata

foves

unì-unit/unida

ël/ëila

l/la

ova

abù

fova

stat/stata

fova

unì-unit/unida

nëus

∅

an

abù

fan

stac/states

fan

unii-unic/unides

vo

∅

ais

abù

fais

stac/states

fais

unii-unic/unides

ëi/ëiles

i/les

ova

abù

fova

stac/states

fova

unii-unic/unides

formes
entlitiches

-i

ovi

abù

fovi

stat/stata

fovi

unì-unit/unida

∅

oves

abù

foves

stat/stata

foves

unì-unit/unida

-l/-la

ovel/ovela

abù

fovel/fovela

stat/stata

fovel/fovela

unì-unit/unida

-s

ans

abù

fans

stac/states

fans

unii-unic/unides

∅

ais

abù

fais

stac/states

fais

unii-unic/unides

-i/-les

ovi/oveles

abù

fovi/foveles

stac/states

fovi/foveles

unii-unic/unides

avëi: Ove for abù na gran pazienza cun ël.

L ann passà ovel abù na gran desdita a jì sun la Pizes dla Cier.

vester: Chël che fova stat fova stat.

Ëila fova stata mi salvëza.

A dì la urità fovela stata mi salvëza.

unì: Sciche for ne foves nia unit.

Ëiles fova unides.

Dantier foveles unides.


2.1.41 Cheder y adurvanza dla formes dl indicatif futur II

L indicatif futur II à mé la forma protlitica.


La cater coniugazions di verbs

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

indicatif futur II

formes
toniches

formes
protlitiches

1ª coniugazion

2ª con.

3ª con.

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

ie

∅

saré sautà/
sauteda

aré dubità

aré cunsià

aré plajù/
plajuda

aré metù

aré audì

saré varì/
varida

tu

te

sares sautà/
sauteda

ares dubità

ares cunsià

ares plajù/
plajuda

ares metù

ares audì

sares varì/
varida

ël/ëila

l/la

sarà sautà/
sauteda

arà dubità

arà cunsià

arà plajù/
plajuda

arà metù

arà audì

sarà varì/
varida

nëus

∅

saron sautei/
sautedes

aron dubità

aron cunsià

aron plajui/
plajudes

aron metù

aron audì

saron varii/
varides

vo

∅

sarëis sautei/
sautedes

arëis dubità

arëis cunsià

arëis plajui/
plajudes

arëis metù

arëis audì

sarëis varii/
varides

ëi/ëiles

i/les

sarà sautei/
sautedes

arà dubità

arà cunsià

arà plajui/
plajudes

arà metù

arà audì

sarà varii/
varides

Do che saré varida, pudrei inò jì cun i schi.

Do che arè audì si minonga, dijerei la mia.

Canche aron metù dut ulache l toca, puderons jì a se maië zeche de bon.


2.1.42 Cheder y adurvanza dla formes dl congiuntif perfet

L congiuntif perfet à mé la forma protlitica.


La cater coniugazions di verbs

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

congiuntif perfet

formes
toniches

formes
protlitiches

1ª coniugazion

2ª con.

3ª con.

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

che ie

che ∅

sonse sautà/
sauteda

ebe dubità

ebe cunsià

ebe plajù/
plajuda

ebe metù

ebe audì

sonse varì/
varida

che tu

che te

sibes sautà/
sauteda

ebes dubità

ebes cunsià

ebes plajù/
plajuda

ebes metù

ebes audì

sibes varì/
varida

che ël/ëila

che l/la

sibe sautà/
sauteda

ebe dubità

ebe cunsià

ebe plajù/
plajuda

ebe metù

ebe audì

sibe varì/
varida

che nëus

che ∅

sonse sautei/
sautedes

onse dubità

onse cunsià

onse plajù/
plajuda

onse metù

onse audì

sonse varii/
varides

che vo

che ∅

sëise sautei/
sautedes

ëise dubità

ëise cunsià

ëise plajù/
plajuda

ëise metù

ëise audì

sëise varii/
varides

che ëi/ëiles

che i/les

sibe sautei/
sautedes

ebe dubità

ebe cunsià

ebe plajù/
plajuda

ebe metù

ebe audì

sibe varii/
varides

sauté: Speron che l giat ne sibe nia sautà sun mëisa!

cunsië: Rate che vo ëise cunsià i zitadins cun gran savëi.

plajëi: Spere che l liber ve ebe plajù.

varì: Semea che l sibe varì.


2.1.43 Cheder y adurvanza dla formes dl congiuntif plucheperfet

L congiuntif plucheperfet à mé la forma protlitica.


La cater coniugazions di verbs

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

congiuntif plucheperfet

formes toniches

formes protlitiches

1ª coniugazion

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

che/sce ie

che/sce ∅

fosse sautà/sauteda

ësse dubità

ësse cunsià

ësse plajù/plajuda

ësse metù

ësse audì

fosse varì/varida

che/sce tu

che/sce te

fosses sautà/sauteda

ësses dubità

ësses cunsià

ësses plajù/plajuda

ësses metù

ësses audì

fosses varì/varida

che/sce ël/ëila

che/sce l/la

foss(a) sautà/sauteda

ëss(a) dubità

ëss(a) cunsià

ëss(a) plajù/plajuda

ëss(a) metù

ëss(a) audì

foss(a) varì/varida

che/sce nëus

che/sce ∅

fussan sautei/sautedes

assan dubità

assan cunsià

assan plajui/plajudes

assan metù

assan audì

fussan varii/varides

che/sce vo

che/sce ∅

fussais sautei/sautedes

assais dubità

assais cunsià

assais plajui/plajudes

assais metù

assais audì

fussais varii/varides

che/sce ëi/ëiles

che/sce i/les

foss(a) sautei/sautedes

ëss(a) dubità

ëss(a) cunsià

ëss(a) plajui/plajudes

ëss(a) metù

ëss(a) audì

foss(a) varii/varides

sauté: Fussan bën sautei tl’ega dan che i nes ëssa pià.

dubité: Nianca per idea che ie ësse dubità de d’ël.

cunsië: Rate che vo assais cunsià i zitadins cun gran savëi.

mëter: Ove tëma che ësse metù dut tl fauz post.

audì: Sperove che ne l ësse audì mei plu.


2.1.44 Cheder y adurvanza dla forma dl condizionel perfet

La cater coniugazions di verbs

  

sauté

dubité

cunsië

plajëi

mëter

audì

varì

Pronoms soget

condizionel perfet

formes toniches

formes protlitiches

1ª coniugazion

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

4ª A

4ª B

ie

∅

fosse sautà/

sauteda

ësse dubità

ësse cun-

sià

ësse plajù

ësse metù

ësse audì

fosse varì/

varida

tu

te

fosses sau-

tà/sauteda

ësses dubità

ësses

cunsià

ësses plajù

ësses metù

ësses audì

fosses varì/

varida

ël/ëila

l/la

foss(a) sau-

tà/sauteda

ëss(a) dubità

ëss(a)

cunsià

ëss(a) plajù

ëss(a) metù

ëss(a) audì

foss(a)

varì/varida

nëus

∅

fussan sautei/sautedes

assan dubità

assan cunsià

assan plajù

assan metù

assan audì

fussan va- rii/varides

vo

∅

fussais sautei/sautedes

assais dubità

assais cunsià

assais plajù

assais metù

assais audì

fussais va- rii/varides

ëi/ëiles

i/les

foss(a) sautei/sautedes

ëss(a) dubità

ëss(a) cunsià

ëss(a) plajù

ëss(a) metù

ëss(a) audì

foss(a) va- rii/varides

formes
entlitiches

-i

fossi sautà/sauteda

ëssi dubità

ëssi cunsià

ëssi plajù

ëssi metù

ëssi audì

fossi varì/

varida

∅

fosses sautà/sauteda

ësses dubità

ësses

cunsià

ësses plajù

ësses metù

ësses audì

fosses varì/varida

-l/-la

fossel/fossela sautà/sauteda

ëssel/ëssela dubità

ëssel/ësse- la cunsià

ëssel/ëssela plajù

ëssel/ësse­la metù

ëssel/ëssela audì

fossel/­fossela varì/varida

-s

fussans sautei/sautedes

assans
dubità

assans
cunsià

assans plajù

assans metù

assans audì

fussans va- rii/varides

∅

fussais sautei/sautedes

assais dubità

assais cunsià

assais plajù

assais metù

assais audì

fussais va- rii/varides

-i/-les

fossi/fosseles sautei/sautedes

ëssi/ësseles dubità

ëssi/ësse- les cunsià

ëssel/ëssela plajù

ëssi/ësseles metù

ëssi/ësseles audì

fossi/­fosse-les varii/

varides

L me ëssa plajù fé n viac tl’America, sce ësse abù scioldi.

Ëi fossa varii, sce i ëssa pudù se n jì a cësa.

Cie mienes’a che l te ëssa cunsià de fé, sce te l ësses damandà?

Da pitl insù me ëssel plajù a julé a Paris, ma ne n’é mei pudù.

Cun la bon’aria da mont fossel varì.

Cie ëssel cunsià de fé?


2.1.45 I tëmps y la manieres dla formes dl passif

L passif vën fat cun l ausilier unì (nia cun vester coche per talian) cumpanià dal partizip passà. L vën adurvà cun i verbs transitifs.


La cater coniugazions di verbs

  

laudé

trapulé

cunsië

Pronoms soget

indicatif presënt - passif

formes toniches

formes protlitiches

1ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

ie

∅

vënie laudà/laudeda

vënie trapulà/trapuleda

vënie cunsià/cunsieda

tu

te

vënies laudà/laudeda

vënies trapulà/trapuleda

vënies cunsià/cunsieda

ël/ëila

l/la

vën laudà/laudeda

vën trapulà/trapuleda

vën cunsià/cunsieda

nëus

∅

union laudei/laudedes

union trapulei/trapuledes

union cunsiei/cunsiedes

vo

∅

unieis laudei/laudedes

unieis trapulei/trapuledes

unieis cunsiei/cunsiedes

ëi/ëiles

i/les

vën laudei/laudedes

vën trapulei/trapuledes

vën cunsiei/cunsiedes

formes
entlitiches

-i

vëni laudà/laudeda

vëni trapulà/trapuleda

vëni cunsià/cunsieda

∅

vënies laudà/laudeda

vënies trapulà/trapuleda

vënies cunsià/cunsieda

-l/-la

vëniel/vëniela laudà/laudeda

vëniel/vëniela trapulà/trapuleda

vëniel/vëniela cunsià/cunsieda

-s

unions laudei/laudedes

unions trapulei/trapuledes

unions cunsiei/cunsiedes

∅

unieis laudei/laudedes

unieis trapulei/trapuledes

unieis cunsiei/cunsiedes

-i/-les

vëni/vënieles laudei/laudedes

vëni/vënieles trapulei/trapuledes

vëni/vënieles cunsiei/cunsiedes

  

udëi

mëter

curì

varì

Pronoms soget

indicatif presënt - passif

formes toniches

formes protlitiches

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

4ª A

4ª B

ie

∅

vënie udù/ududa

vënie metù/metuda

vënie curì/curida

vënie varì/varida

tu

te

vënies udù/ududa

vënies metù/metuda

vënies curì/curida

vënies varì/varida

ël/ëila

l/la

vën udù/ududa

vën metù/metuda

vën curì/curida

vën varì/varida

nëus

∅

union udui/ududes

union metui/metudes

union curii/curides

union varii/varides

vo

∅

unieis udui/ududes

unieis metui/metudes

unieis curii/curides

unieis varii/varides

ëi/ëiles

i/les

vën udui/ududes

vën metui/metudes

vën curii/curides

vën varii/varides

formes
entlitiches

-i

vëni udù/ududa

vëni metù/metuda

vëni curì/curida

vëni varì/varida

∅

vënies udù/ududa

vënies metù/metuda

vënies curì/curida

vënies varì/varida

-l/-la

vëniel/vëniela udù/ududa

vëniel/vëniela metù/metuda

vëniel/vëniela curì/curida

vëniel/vëniela varì/varida

-s

unions udui/ududes

unions metui/metudes

unions curii/curides

unions varii/varides

∅

unieis udui/ududes

unieis metui/metudes

unieis curii/curides

unieis varii/varides

-i/-les

vëni/vënieles udui/ududes

vëni/vënieles metui/metudes

vëni/vënieles curii/curides

vëni/vënieles varii/varides

laudé

Presënt - atif

Cun inverscion

L maester lauda l sculé.

Ncuei laudel l sculé.

Presënt - passif

L sculé vën laudà dal maester.

Ncuei vëniel laudà dal maester.

I tëmps cumposć dl passif di verbs transitifs ie furmei dal verb ausilier vester cun l partizip passà unì y n auter partizip passà. I partizips cuncorda for. L ie nce na costruzion impersonela cun l pronom impersonel l o la.


La cater coniugazions di verbs

  

laudé

trapulé

cunsië

Pronoms soget

indicatif perfet - passif

formes toniches

formes protlitiches

1ª coniugazion

1ª A

1ª B

1ª BB

ie

∅

son unì laudà/unida laudeda

son unì trapulà/unida trapuleda

son unì cunsià/unida cunsieda

tu

te

ies unì laudà/unida laudeda

ies unì trapulà/unida trapuleda

ies unì cunsià/unida cunsieda

ël/ëila

l/la

ie unì laudà/unida laudeda

ie unì trapulà/unida trapuleda

ie unì cunsià/unida cunsieda

nëus

∅

son unii-unic laudei/unides laudedes

son unii-unic trapulei/unides trapuledes

son unii-unic cunsiei/unides cunsiedes

vo

∅

sëis unii-unic laudei/unides laudedes

sëis unii-unic trapulei/unides trapuledes

sëis unii-unic cunsiei/unides cunsiedes

ëi/ëiles

i/les

ie unii-unic laudei/unides laudedes

ie unii-unic trapulei/unides trapuledes

ie unii-unic cunsiei/unides cunsiedes

formes
entlitiches

-i

sons unì laudà/unida laudeda

sons unì trapulà/unida trapuleda

sons unì cunsià/unida cunsieda

∅

ies unì laudà/unida laudeda

ies unì trapulà/unida trapuleda

ies unì cunsià/unida cunsieda

-l/-la

iel/iela unì laudà/unida laudeda

iel/iela unì trapulà/unida trapuleda

iel/iela unì cunsià/unida cunsieda

-s

sons unii-unic laudei/unides laudedes

sons unii-unic trapulei/unides trapuledes

sons unii-unic cunsiei/unides cunsiedes

∅

sëis unii-unic laudei/unides laudedes

sëis unii-unic trapulei/unides trapuledes

sëis unii-unic cunsiei/unides cunsiedes

-i/-les

iesi/ieles unii-unic laudei/unides laudedes

iesi/ieles unii-unic trapulei/unides trapuledes

iesi/ieles unii-unic cunsiei/unides cunsiedes

  

udëi

mëter

curì

varì

Pronoms soget

indicatif perfet - passif

formes toniches

formes protlitiches

2ª coniugazion

3ª coniugazion

4ª coniugazion

4ª A

4ª B

ie

∅

son unì udù/unida ududa

son unì metù/unida metuda

son unì curì/unida curida

son unì varì/unida varida

tu

te

ies unì udù/unida ududa

ies unì metù/unida metuda

ies unì curì/unida curida

ies unì varì/unida varida

ël/ëila

l/la

ie unì udù/unida ududa

ie unì metù/unida metuda

ie unì curì/unida curida

ie unì varì/unida varida

nëus

∅

son unii-unic udui/unides ududes

son unii-unic metui/unides metudes

son unii-unic curii/unides curides

son unii-unic varii/unides varides

vo

∅

sëis unii-unic udui/unides ududes

sëis unii-unic metui/unides metudes

sëis unii-unic curii/unides curides

sëis unii-unic varii/unides varides

ëi/ëiles

i/les

ie unii-unic udui/unides ududes

ie unii-unic metui/unides metudes

ie unii-unic curii/unides curides

ie unii-unic varii/unides varides

formes
entlitiches

-i

sons unì udù/unida ududa

sons unì metù/unida metuda

sons unì curì/unida curida

sons unì varì/unida varida

∅

ies unì udù/unida ududa

ies unì metù/unida metuda

ies unì curì/unida curida

ies unì varì/unida varida

-l/-la

iel/iela unì udù/unida ududa

iel/iela unì metù/ unida metuda

iel/iela unì curì/unida curida

iel/iela unì varì/unida varida

-s

sons unii-unic udui/unides ududes

sons unii-unic metui/unides metudes

sons unii-unic curii/unides curides

sons unii-unic varii/unides varides

∅

sëis unii-unic udui/unides ududes

sëis unii-unic metui/unides metudes

sëis unii-unic curii/unides curides

sëis unii-unic varii/unides varides

-i/-les

iesi/ieles unii-unic udui/unides ududes

iesi/ieles unii-unic metui/unides metudes

iesi/ieles unii-unic curii/unides curides

iesi/ieles unii-unic varii/unides varides

laudé

Presënt - atif

Cun inverscion

L maester à laudà l sculé.

Ncuei al laudà l sculé.

Presënt - passif

L sculé ie unì laudà dal maester.

Ncuei iel unì laudà dal maester.


I verbs modei

Pra i verbs modei ne cuncurdea l ausilier dl passif unì nia cun la desinënza dl partizip passà.

  

dassëi

daussëi

messëi

pudëi

ulëi

Pronoms soget

indicatif perfet - passif

formes toniches

formes protlitiches

ie

∅

dësse unì laudà/laudeda

dausse unì trapulà/trapuleda

muesse unì cunsià/cunsieda

posse unì curì/curida

ue unì varì/varida

tu

te

dësses unì laudà/laudeda

dausses unì trapulà/trapuleda

muesses unì cunsià/cunsieda

posses unì curì/curida

ues unì varì/varida

ël/ëila

l/la

dë(ssa) unì laudà/laudeda

daussa unì trapulà/trapuleda

muessa unì cunsià/cunsieda

po(ssa) unì curì/curida

uel unì varì/varida

nëus

∅

dasson unì laudei/laudedes

dausson unì trapulei/trapuledes

messon unì
cunsiei/cunsiedes

pudon unì curii/curides

ulon unì varii/varides

vo

∅

dassëis unì laudei/laudedes

daussëi unì trapulei/trapuledes

messëis unì
cunsiei/cunsiedes

pudëis unì curii/curides

ulëis unì varii/varides

ëi/ëiles

i/les

dë(ssa) unì laudei/laudedes

daussa unì trapulei/trapuledes

muessa unì
cunsiei/cunsiedes

po(ssa) unì curii/curides

uel unì varii/varides

formes
entlitiches

-i

dëssi unì laudà/laudeda

daussi unì trapulà/trapuleda

muessi unì cunsià/cunsieda

possi unì curì/curida

uei unì varì/varida

∅

dësses unì laudà/laudeda

dausses unì trapulà/trapuleda

muesses unì cunsià/cunsieda

posses unì curì/curida

ues unì varì/varida

-l/-la

dëssel/dëssela unì laudà/laudeda

daussel/daussela unì trapulà/trapuleda

muessel/muessela unì cunsià/cunsieda

po(sse)l/po(sse)-la unì curì/curida

uelel/uelela unì varì/varida

-s

dassons unì laudei/laudedes

daussons unì trapulei/trapuledes

messons unì cunsiei/cunsiedes

pudons unì curii/curides

ulons unì varii/varides

∅

dassëis unì laudei/laudedes

daussëis unì trapulei/trapuledes

messëis unì cun­siei/cunsiedes

pudëis unì curii/curides

ulëis unì varii/varides

-i/-les

dëssi/dësseles unì laudei/laudedes

daussi/dausseles unì trapulei/trapuledes

muessi/muesseles unì cunsiei/cunsiedes

po(ss)i/po(sse)-les unì curii/curides

uei/ueleles unì varii/varides

dassëi

Presënt - atif

Cun inverscion

L maester dëssa laudé l sculé.

Plu suvënz dëssel laudé l sculé.

Presënt - passif

L sculé dëssa unì laudà dal maester.

Plu suvënz dëssel unì laudà dal maester.


Co dëssen pa dì?

Nia:

L ie stat fat d’uni sort de lëures.

L ie unì stat fat d’uni sort de matades.

La streda ie stata ngiareda da nuef.

L sculé ie stat laudà dal maester.

Ma:

L ie unì fat d’uni sort de lëures.

L ie unì fat d’uni sort de matades.

La streda ie unida ngiareda da nuef.

L sculé ie unì laudà dal maester.

N.B.: L ie da desferenzië danter l passif y l perfet.

Ie son unì sfurzà a fé nsci (= son unì sfurzà da d’autri).

Ie son stat sfurzà a fé nsci (fove te na situazion che ne pudove nia fé autramënter).

Eserzizies

Vester o avëi. Scrì l verb ausilier che mancia.
Ie Sara.
Ie maestra.
Ie massa stanch.
Tu mat.
La scialdi bela.
Nëus parënc.
Vo mi cumpanies.
Nce ëi a una.
I na gran familia.
Ie 30 ani.
doi mutons.
Te scialdi snait.
Ël na bela cësa.
L i uedli scures.
Ëi doi la medema età.
Ëiles scialdi jëunes.
L liber de Sofia.
La nëif blancia.
La mutans na bela usc.
La bales na bona sëur.
 
   


Copyright ©
Regione Trentino Alto-Adige
powered by: Smallcodes