2.4 L agetif cualificatif
La familia rica de Ingrid stajova te na cësa nueva, bela y granda. I ujins pueresc vivova te na utia vedla y melciafieda. Te stua de Ingrid fovel truep chedri antics y na bibliotech cun truep libri vedli. Canche l fova n di de festa se trajovela gën sëura n guant blanch y ciauzei cueceni. Si oma ti ova nce cumprà n sbeter brum. Chël ne se tra-jovela mei sëura, ajache l fova lerch y l ova la manies longes.
Lijan chësta risses unions al savëi che la familia de Ingrid fova rica, che si cësa fova nueva, bela y granda y che i ujins fova pueresc; chësc vën a se l dé de gra ai agetifs cualificatifs auzei ora te chësc test.
Chisc agetifs adurvons per dì plu a puntin y arichì l senificat di inuemes a chëi che i se referësc. Sce i unissa straichei, pitëssa vel’ frasa n cheder nia finà y manco tler: *La familia de Ingrid stajova te na cësa o, nchinamei, zënza senificat: *Chël ne se trajovela mei sëura, ajache l fova.
L agetif (dal latin adiectivum ‘che n njonta’) ie na pert mudënta dl descurs, che vën njunteda al inuem per auzé ora na cualità o velch plu a puntin n cont dl inuem. Tla majera pert di caji iel na cuncurdanza gramatichela. Belau duc i agetfs ie perchël paroles mudëntes, che à na flescion gramatichela tl genus y tl numer (bel – bela, biei – beles). I agetifs cuncurdea de regula cun l inuem tl cuntest dla frasa:
la blòta muta l ciaval blanch
Tl plurel se cumporta i agetifs te na maniera defrënta. Sce l agetif à la funzion atributiva y l ie dan l sostantif, vëniel adurvà tla forma dl singuler:
la blòta mutans (nia: la *blòtes mutans)
i gran ciavei blanc (nia: i *granc ciavei)
Coche n vëija l agetif blanc, ntant sce, che vën do l sostantif, cuncurdea cun ciavei.
2.4.1 I agetifs cualificatifs y determinatifs
I agetifs se partësc su tradizionalmënter te doi grupes: chëla di agetifs cualifica- tifs y chëla di agetif determinatifs.
- I agetifs cualificatifs dà esprescion a na cualità particulera dl inuem a chël che i se lieia; i prezisea, per ejëmpl, l cialé ora, l culëur, la forma, la grandëza o nce la cualiteies morales, nteletueles:
n bur liber n mëil cueciun
na plata chedra n auto grant y cër
n’ëila sterscia y acorta minonghes sotes y tuchedes
Truep agetifs cualificatifs à nce n antònim, chël uel dì n agetif che à l senificat cuntrer permez a n auter:
bel – burt bon – stlet
nuef – vedl ciaut – frëit
grant – pitl aut – bas
lerch – strënt valënt – rie
- I agetifs determinatifs (o pronominei; cfr. cap. 2.5) adroven per prezisé l inuem nia n cont de na cualità, ma n relazion de purtenienza, cunsistënza numerica, cuantità nia spezificheda, posizion tl spazium permez ai interlocutëures y n.i.
N possa i partì su te:
- possessifs: mi, ti, si, vosc y n.i. (mi auto, vosc mutons);
- numerei, cardinei: un, doi, trëi y n.i. (doi cumpanies, trëi ani) y ordinatifs: prim, segondo, terzo y n.i. (l prim cuncurënt, l terzo di dl’ena);
- demustratifs: chësc, chëla, chisc (chësc guant, chisc dis);
- indefinic: n valgun, uni, deguni y n.i. (é udù n valgun ciamorces, vede uni di cun i schi, degun sculé ie de gauja);
- interogatifs: ce, ciun, tan y n.i. (ciun culëur ues’a?, tan d’ani es’a?);
- estlamatifs: ce (ce unëur!, ce frëit!).
La posizion danora de: chësc, deguni, uni, vel’, ie de ublianza al scumenciamënt de n sintagma nominel: chësc ie bon y dan l inuem: uni mut va gën cun la roda.
Dan i demustratifs possa sté l agetif dut: dut chësc pan.
I determinatifs ne n’ie nia mé agetifs, i possa vester nce pronoms; perchël ti dijen nce agetifs pronominei y chisc unirà tëuc tres tl capitul 2.5.
2.4.2 I agetifs sostantivei
Te n valgun caji tol ite l agetif n’autra funzion: chëla de agetif sostantivà. La sostantivazion dl agetif vën dant suvënz nce tl gherdëina:
l ciaut l frëit
n puere n rich
na jëuna n vedl
L agetif sostantivà ne acumpanieia nia n inuem, ma l tol ite la funzion de n inuem, cun n articul, n demustratif o n numerel danora: l bon, chël dlacin, trëi jëuni.
L possa unì dant mpede n inuem astrat: la belëza (= cie che ie bel) → l bel.
Teoricamënter possa duc i agetifs unì sostantivei, ma n valguni vën dant plu suvënz:
- n agetif masculin singuler possa giamië ora n inuem astrat:
l bel (= la belëza) l nët (= la netija)
l privat (= cie che che à da nfé cun la vita privata);
cun l articul determinatif o zënza possel mustré su na rujeneda:
ne cunësce nia l rus na traduzion tl rus;
- n agetif plurel possa deventé n inuem che auza ora na categoria (i fertunei, i sportifs), na populazion (i ladins, i tudësc), chëi che fej pert de na grupa, na ideologia, na scuadra (i vërc = i ambientalisć, dal vërt dla natura; i ateisć = chëi che ne crëia nia te Die; i milanisć = i sustenidëures dla scuadra dl Milan).
2.4.3 Funzion atributiva y funzion predicativa dl agetif
L à funzion atributiva canche l se lieia diretamënter al inuem. L vën dan o do l inuem o do n cumplemënt lià strënt al inuem:
la blòta muta l ciampanil aut
i schi nueves i schi da garejé nueves
Tl’analisa logica ti dijen al agetif cun funzion atributiva: atribut. L atribut ie, tla majera pert di caji, n agetif che se njonta diretamënter a n inuem, cun chël che l cuncurdea tl genus y tl numer: la plata blancia (plata: inuem feminin singuler; blancia: atribut feminin singuler).
L à funzion predicativa canche l se lieia al inuem tres l verb: I sculeies ie ruvei stanc a cësa. L agetif cun chësta funzion vën dant suvënz cun l verb vester y cun i verbs copulatifs semië, deventé: L auto ie/semea nuef.
Tl’analisa logica, canche l agetif cun funzion predicativa depënd da vester iel l inuem dl predicat; canche l depënd da d’autri verbs iel n cumplemënt predicatif.
Vel’agetif ie metù adum da doi o trëi paroles y ne n’à perchël deguna cuncur- danza:
n mut daulëibon mutons daulëibon
na muta daulëibon mutans daulëibon
nsci nce:
daulëimel, dalascemesté, da redëus, dala luna, bonmarcià y n.i.
Per l solit se acumpanieia a n inuem mé un n atribut, ma chësta ne n’ie nia la re- gula, ajache l inuem possa avëi nce doi o de plu atribuc: Chësc ie mi blòt pitl auto. Canche l inuem ie acumpanià da doi o de plu agetifs, possa chisc unì cuncei ite te de plu posizions:
na cësa pitla, blancia
na pitla cësa blancia
mi blota pitla cësa
L agetif vën metù, per l solit, do l inuem:
i ciavëi fosc
la cësa nueva
L agetif ie de ublianza do l inuem:
- cun i agetifs de relazion:
la produzion regionela, l’educazion artistica, la spëisa ladina
- cun truep partizips adurvei sciche agetifs:
n mus cunesciù, ega sciaudeda, cian arfamà
- canche l agetif sustën n cumplemënt:
n liber rich de dessënies, n fonz lucënt da cëira
Dan l sostantif iel:
- i agetifs determinatifs y indeterminatifs:
mi cudejel chisc patins
duta l’ëiles n tel mut
chël berba uni persona
ce maester nosc pere
- i agetifs cualificatifs plu mpurtanc sciche: bel, bon, blòt, gran(t), bur(t), stlet, rie, pitl, puere, vedl, drë(t), cër(t):
n bel luech n bur ël
na bona parola na stleta spëisa
na blòta jëuna n rie patron
na pitla rojula na gran berca
*L plurel masculin cër y l feminin cërta ne n’à, de regula, nia l articul danora.
Lecordete
Sce un o de plu agetifs vën a sté do l sostantif feminin plurel, pona al/ai la forma dl plurel:
Cater gialines beles y spevies.
Sce un de chisc agetifs sëurantol na funzion averbiela per l auter agetif che vën do, restel coche tl singuler:
Cater gialines bela blances y spevies.
La posizion dl agetif possa mudé aldò dla sort.
- Chëla di determinatifs ie fërma:
Vel’ cumpanies ie bele ruvei.
Nia: *Cumpanies vel’ ie bele ruvei.
Chësta cësa ie bela.
Nia: *Cësa chësta ie bela.
- Chëla di cualificatifs ie n mumënt plu liedia:
L vedl ost (= l ost da dant) à lascià de lauré.
L ost vedl (= vedl d’età) ie jit n pension.
La puera anda (p.ej.: n cont dla sanità) l’à paieda.
La anda puera (p.ej.: n cont de scioldi) à la stënta.
N possa dì che n agetif che vën do l inuem possa datrai nce unì dan l inuem cun l medemo senificat: na mëisa granda = na gran mëisa; al incontra chël che vën dant ne possa nia for unì do y mantenì l medemo senificat:
na puera ëila ≠ n’ëila puera.
Nce te chisc caji muda la posizion defrënta dl agetif l senificat dla frasa:
1ª La vedla roles se à rot.
2ª La roles vedles se à rot.
Tla prima frasa nes dij l agetif vedla, che ie dan l inuem, che duta la roles fova vedles. Chësta informazion ne n’ie nia de bujën per capì de ciuna roles che n rejona, n pudëssa la tò demez zënza che l ti vënie mancia zeche al senificat essenziel. Te chësc cajo à l agetif valor descritif, chël uel dì che l njonta particuleres al inuem a chël che l se referësc.
Tla segonda frasa, ntant sce, ie l agetif do l inuem; l njonta na informazion che ie de bujën per capì de ciuna roles che n rejona: nia duta la roles se à rot, mé la vedles. Te chësc cajo à l agetif n valor restritif, ajache l strënj ite l ciamp de referimënt a n valgun ogec auzei ora dal inuem y l va de bujën de i identifiché y de i desferenzië dai autri.
Canche n agetif cualificatif à funzion atributiva y si informazion caraterisea n inuem te si categoria, iel per l solit dan l inuem: L à na gran cësa (si cësa ie granda nia pitla).
Canche l à, al incontra, funzion predicativa y l ie bujën de desferenzië chël inuem vëniel do l inuem: Ël chier na cësa granda y nueva (ël ne chier nia na cësa pitla y vedla).
Tl plurel se cumporta i agetifs a na maniera defrënta.
- Sce l agetif à la funzion atributiva y l ti va danora al sostantif, vëniel adur- và tla forma dl singuler y te vel’ cajo te na forma scurteda.
Ël à de bon dënz.
La bona tëurtes.
I bur lecorc.
Chëla burta manëces.
Ezezions ie i agetifs tl masculin bel, pitl, vedl che à si plurel:
De biei saluc.
Fé pitli tòc de pan.
Lecurdé i vedli tëmps.
- Sce l agetif à la funzion atributiva y ie cuncià ite do l sostantif, vëniel adur- và tla forma dl plurel cun la desinënza -es:
i schi nueves
la ondes autes
Chësc vel nce per chëi caji canche l agetif à funzion predicativa y l muessa unì acurdà cun l soget tla forma dl plurel:
Chëla manëces burtes ne n’uei nia me tré sëura.
Chëla manëces ie burtes.
- I agetifs che va danora sciche atribuc de sostantifs feminins plurei ie tla forma singulera. Canche i vën do n verb copulatif muessi avëi la forma dl plurel:
la pitla mutans la mutans ie pitles
la burta stries la stries ie burtes
la bona tëurtes la tëurtes ie bones
- N valgun agetifs che ie dan sostantifs plurei masculins possa vester o tla forma dl singuler o te na forma scurteda. Canche i vën do n verb copulatif (per ejëmpl: vester, deventé, semië) muessi avëi la forma dl plurel:
i blòt uciei i uciei ie blòc
i bon sculeies i sculeies ie boni
i puere paures i paures ie pueresc
i rie mutons i mutons ie riei
i stlet pëires i pëires ie stlec
i bur (nia: burt) lëures i lëures ie burc
i drë (nia: drët) strumënc i strumënc ie drëc
i gran (nia: grant) mures i mures ie granc
2.4.4 Caji particuleres de agetifs cualificatifs dan l sostantif
Gran o grant
Sce l agetif à la funzion de atribut y sta dan l sostantif, vëniel adurvà la forma scurteda zënza cuncurdanza:
l gran mut i gran mutons
la gran muta la gran mutans.
L troncamënt gran vën dant, perchël, sibe tl masculin che tl feminin.
Canche l agetif à la funzion de atribut y sta do l verb, vëniel adurvà la forma ntiera y n à la cuncurdanza:
l viere grant i vieresc granc
na mëisa granda la mëises grandes.
Sce l agetif cun funzion predicativa vën a sté do l verb, vëniel adurvà la forma ntiera y n à la cuncurdanza:
l mut ie grant i mutons ie granc
la muta ie granda la mutans ie grandes.
Canche l vën sostantivà, al la forma ntiera:
tu ies n grant vo sëis de granc
ëila ie na granda vo sëis de grandes.
Bur o burt y drë o drët
Sce l agetif cun funzion atributiva vën a sté dan l sostantif masculin, vëniel adurvà la forma scurteda zënza cuncurdanza:
l bur mut i bur mutons
l drë lën i drë lëns.
Canche l agetif cun funzion atributiva vën a sté dan l sostantif feminin, vëniel adurvà la forma dl singuler:
la burta muta la burta mutans
la drëta corda la drëta cordes.
Sce l agetif cun funzion predicativa vën a sté do l verb, vëniel adurvà la forma ntiera y n à la cuncurdanza:
l mut ie burt i mutons ie burc
la muta ie burta la mutans ie burtes
l cont ie drët i conc ie drëc
la soluzion ie drëta la soluzions ie drëtes.
Canche l vën sostantivà, al la forma ntiera:
chël ie n burt chëi ie de burc
chëla ie na burta chëles ie de burtes
tu ies l drët chël à la drëta
chëi ie mo i drëc é propi urtà la drëtes.
L agetif rie
Sce l agetif cun funzion atributiva vën a sté dan l sostantif, vëniel adurvà la forma dl singuler masculin:
ce rie tof chisc ie de rie tëmps
ëila à na rie ciera ëiles à de rie muses.
Canche l agetif cun funzion predicativa vën a sté do l verb, vëniel adurvà la forma ntiera y n à la cuncurdanza:
ël ie rie ëi ie riei
la jocera ie ria chësta persones ie ries.
Sce l vën sostantivà, al la forma ntiera:
tò cun la bones o cun la ries.
L agetif cër-cërt
Sce l agetif à la funzion de atribut y sta dan l sostantif masculin, vëniel adurvà la forma scurteda zënza cuncurdanza:
n cër giat cër giac.
Canche l agetif cun funzion atributiva vën a sté dan l sostantif feminin, vëniel adurvà la forma dl singuler:
na cërta rocia cërta roces.
Sce l vën sostantivà, al la forma ntiera:
l ie n cërt i ie de cërc.
L agetif miëur
Sce l agetif cun funzion atributiva vën a sté dan l sostantif, vëniel adurvà la forma dl singuler:
l miëur vin i miëur vins
la miëura buanda la miëura buandes.
Canche l agetif cun funzion predicativa vën a sté do l verb, vëniel adurvà la forma ntiera y n à la cuncurdanza:
l pëir ie miëur i pëires ie miëures
la cucia ie miëura la cuces ie miëures.
Per fé l degré dl superlatif relatif al la forma ntiera:
Matie ie l miëur de sautè.
La mutans dl cor de Sëlva ie la miëures de cianté.
Co dijen pa? – Co scrijen pa?
Tl gherdëina da plu da giut fovel mé l agetif feminin che perdova l -s plurel sce l stajova dan l sostantif. La gran pert di agetifs masculins che forma l plurel cun -(e)s, -esc, -c y nce cun -i, manteniva chësta desinënza dan l sostantif, ma do y do l’ai ënghe plu o manco perduda (da vel’ un l’auden mo for), bonamënter do l mëudl dl feminin.
Pludagiut univel dit: i primes tëmps, i miëures sculeies, i blòc ciofs.
Ncuei auden feter mé plu: i prim tëmps, i miëur sculeies, i blòt ciofs.
Lecordete
sot ie n agetif (‘tief’ / ‘profondo’) y à cuncurdanzes:
l lech ie sot i lec ie soc
la buja ie sota la bujes ie sotes
sota ie na preposizion (‘unter’ / ‘sotto’) y perchël ne n’ala deguna cuncurdanzes:
Sota tublà passa n cian. Sota i tublei tirel l’aria.
Sota cësa iel n verzon. Sota i lëns crëscel fonc.
La forma sota cun l’ -a ala fin, che ne n’ie nia auter che la preposizion a (<lat. AD) vën scrita adum, ajache belau duta la jënt de Gherdëina l’aud coche na unità.
2.4.5 La flescion dl agetif
Per auzé ora l genus y l numer di agetifs vëniel adurvà, per l plu, la medema formes che vën dant cun i sostantifs. L plurel ie furmà o cun la desinënza -s y si variantes, sibe tl cajo de agetifs masculins che feminins; o scenó cun la desinënza -i y la variantes palatalisedes curespundëntes, mé tl cajo de agetifs masculins. Per l feminin singuler ie generaliseda la desinënza cun -a.
Canche l vën njuntà na desinënza possel tla ravisa unì a se l dé mudazions fone- tiches, danter chëstes:
- la sonorisazion di consonanc sëurc ala fin de parola:
grant – granda – grandes
grisc – grija – grijes
valif – valiva – valives
- la sincopa di vocai atons tla silba finela:
sciter – scitri – scitra – scitres
- la palatalisazion di consonanc finei:
blanch – blanc – blancia – blances
fosch – fosc – foscia – fosces
- l tumé demez dl vocal finel -e te agetifs masculins plurei, te agetifs feminins tl singuler y tl plurel; chësc vocal vën giamià ora dala desinënzes -i, -a y -e, ala ultima doves ti val danora n -i-:
lize – lizi – lizia – lizies
eje – eji – ejia – ejies
- l possa unì dant nce formes zënza -i:
salvere – salveresc – salvera – salveres
cëre – cëresc – cëra – cëres
- i agetifs che fina cun -l à formes reguleres tl feminin singuler y plurel; tl plurel masculin fini cun -i, ma l -l possa nce tumé demez y lascé mé plu la desinënza:
mol – moi
- l -l se mantën te d’autri caji:
dëibl – dëibli
- sce n agetif fina cun -el y vën dal latin -ELLUS, al l plurel che fina ora cun -iei:
bel – biei
mujel – mujiei
- chëi che se lieia al latin -ALE[M] finà ora, al incontra, cun -ei:
generel – generei
naturel – naturei
La formes agetiveles dl partizip passà va a una cun la formes verbeles curespun- dëntes. Aldò dla coniugazion muda nce la desinënzes. Leprò muessen sambën nce tenì cont dla formes ireguleres.
Chëles reguleres se presënta cun chësta desinënzes:
- 1ª coniugazion: -à, -ei, -eda, -edes / -à, -ëi, -ëda, -ëdes
tumà – tumei – tumeda – tumedes
ciarcià – ciarcëi – ciarcëda – ciarcëdes
- 2ª y 3ª coniugazion: -ù, -ui, -uda, -udes
temù – temui – temuda – temudes
- 4ª coniugazion: -ì, -ii, -ida, -ides
stlarì – stlarii – stlarida – stlarides
Nia duta la formes va do a n orden sistematich tler. Nsci udons che i cater agetifs tlo dessot fina tl singuler duc cun [k]; tl singuler feminin ai, al incontra, formes defin desvalives:
blanch – blancia [ ...tʃa]
lonch – longia [ ...dʒa]
fosch – foscia [ ...ʃa]
rich – rica [ ...ka]
La formes ireguleres, che ie jites troies storics desvalifs, muessen mparé. N les possa perchël nia memorisé sun na fundamënta de reflescions analogiches.
2.4.6 Cheder dla formes di agetifs cualificatifs
Feter duc i agetifs cualificatifs ie paroles mudëntes, chël uel dì che i muda la desinënza cuncurdan tl genus y numer cun l inuem che i acumpanieia (vin bon, cërn bona, crafons boni, condizions bones).
Agetifs che fina cun n vocal tl singuler masculin
Agetifs che fina cun n consonant tl singuler masculin
Agetifs che fina cun l consonant -l tl singuler masculin, cun mo dant n vocal o difton
2.4.7 I degreies dl agetif
I degreies dl agetif
- Degré positif: l agetif dà esprescion a na cërta cualità zënza fé referimënt a de d’autri elemënc de cunfront.
Alexander ie lezitënt.
(Ne dijon nia, sce l ie scialdi lezitënt o plu lezitënt de d’autri).
- Degré comparatif: l mët a jì n cunfront (na comparazion) danter doi elemënc n cont dla cualità auzeda ora dal agetif, o danter doi cualiteies defrëntes che ie tl medemo elemënt.
Alexander ie plu lezitënt de Robert.
Sonia ie plu acorta che lezitënta.
- Degré superlatif: ti dà esprescion ala gradazion de cualità al livel plu aut.
L superlatif assolut vën fat metan dan l agetif un de chisc averbs: da stramp, da mat, aricëul, termënt, defin.
Tl rujenà auden: boniscimo, beliscimo, ma l vën descunsià de adurvé formes cun -iscimo che ne n’ie nia ladin. Penson per ejëmpl a formes defin faledes y che ne va nia a urëdla coche: *ciautiscimo o *valentiscimo.
La panicia ie defin bona.
Chëla cësa ie da stramp granda.
L superlatif relatif vën fat cun: l plu, l manco.
Anna ie la plu daulëibon de si cumpanies.
L guant de Christine ie l manco bel.
2.4.8 L comparatif: formes y adurvanza
Comparatif
- de maiuranza: plu... che... dan a numerei: plu de...
- de medranza: manco... che... dan a numerei: manco de...
- de valivanza: tan... che, coche...
L comparatif vëija dant trëi relazions puscibles danter i doi elemënc cunfruntei, a chëi che n ti dij prim y segondo elemënt de cunfront.
- Comparatif de maiuranza: nes dij che na cërta cuantità ie majera tl prim elemënt de cunfront che tl segondo. L vën a se l dé metan l averb plu y che.
La Franzia ie plu rica che la Grecia.
Te ies plu da talënt de conc che de tudësch.
Tu ies plu lezitënt che ie.
L ie plu bel fé damat cun té che cun ëila.
Marco ie plu cuntënt che dant.
L tlima ie plu tume che frëit.
Dan numerei ons la forma plu de o manco de:
Maria à trëi mëiles, ma tu n es plu de diesc.
Paul à pià manco de set mosces.
Bulsan à plu de cëntmile zitadins.
Sëlva à manco de cinmile zitadins.
- Comparatif de mendranza: nes dij che na cërta cuantità vën dant manco tl prim che tl segondo elemënt de cunfront. L vën a se l dé metan l averb manco dan l agetif y l segondo elemënt de cunfront, che scumëncia cun che; l va a una cun l comparatif de maiuranza.
La Franzia ie manco rica che la Grecia.
L tlima ie manco frëit che tume.
- Comparatif de valivanza: nes dij che na cërta cualità vën dant unfat ti doi elemënc de cunfront. L vën a se l dé metan l averb tan dan l agetif; al segondo elemënt de cunfront ti val danora che.
Lukas ie tan aut che Leo.
L mëil ie tan bon che la ua.
L tlima ie tan tume che frëit.
La salata ie tan bona che i reves.
Co dijen pa? – Co scrijen pa?
Nia: Mi cian ie plu bel de ti cian y manco rie de chël cavia.
Ma: Mi cian ie plu bel che ti cian y manco rie che chël cavia.
N cont dl comparatif cfr. nce: Gröden, der Grödner und seine Sprache, 1864, pl. 69.
L aniel ie mënder che la biescia. Matie ie l miëur de sautè.
L fi ie majer che si pere. Chël guant ie l plu cëre.
Ël ie plu asvelt che ie. Tu nen es udù l manco de duc.
Co dijen pa? – Co scrijen pa?
Nia: plu bon plu pitl plu puech plu grant plu truep
Ma: miëur mënder manco majer de plu
Davia che chësta formes ie bele de degré comparatif o superlatif, ne posseles nia unì integredes cun plu o manco; l ie perchël fauz scrì *plu miëur, *l plu miëur, *plu majer, *l plu majer y n.i.
Carateristiches y funzions di agetifs
