Difton

L gherdëina ie caraterisà da na bela cumpëida de diftons, che ti dà si carater fonetich particuler. L se lascia auzé ora chësta sortes:

[aṵ] y [aḭ] ie diftons descendënc, l azënt toma perchël sun l prim vocal:

au-, -au-, -au	[aṵ]	aucia, lauda , belau
ai-, -ai-	[aḭ]	aicia, chegaita, snait

Nce [ëṵ] y [ëḭ] ie diftons descendënc:

ëi-, -ëi-, -ëi	[ëḭ]	ëḭla, spëḭsa, ulëḭ
ëu-, -ëu-	[ëṵ]	ëṵra, suspetëṵs

La njonta dla desinënza plurela -es te n valgun sostantifs masculins y feminins possa purté a na secuënza de de plu vocai. Tla secuënza -eie- che l possa unì a se l dé, toma l azënt de parola sun l prim vocal dl difton y l -e- dla desinënza vën realisà cun n azënt secunder y perchël manco sterch.

fauziteies, sculeies, ziteies

L difton [oḭ] ie ënghe descendënt. Tla secuënza de vocai [oia], toma l azënt prinzipel sun [o] che ie stlut, l azënt secunder sun [a]:

-oi-, -oi, -oia

[oḭ][oḭa]

hoila, doi, purtoi, nudadoia

I diftons [jε] y [wε] vën for realisei sciche diftons ascendënc, perchël iel azentà l secondo vocal. L e ie daviert [ε]:

ie, ie-, -ie-, -ie	[jε]	ie, iede, dlieja , vie
ue-, -ue-, -ue	[wε]	uele, fuech, tue

Nce tl cajo de diftons che vën a se l dé per la njonta de desinënzes che se gëura cun n vocal o tres l cuncé ite vocai eufonics possel unì a se l dé secuënzes de de plu vocai, sciche -iei, -ieia y -ieie. Nce te chisc caji vëniel a se l dé un o nce doi diftons ascendënc:

nviei [nvjεi], nvieia [nvjεja], cunsieie [kunsjεjε]

L difton [wa] ie ascendënt, l azënt toma perchël sun l segondo vocal:

-ua-

[wa]

buanda, guant

Ascendënt ie nce l difton [jë]. Per l solit iel ala fin de parola, dantaldut ala fin de verbs:

-ië-

[jë]

maië, ntussië

L ie nce furmazions de parola cun doi diftons ascendënc. La secuënza de vocai te [wεja], per ejëmpl, vën a se l dé dal liam danter l difton ascendënt [wε] cun l difton ascendënt [ja]. L azënt prinzipel toma sun [ε], l azënt secunder sun [a]. [w] y [j] à n azënt dëibl:

ueia, -ueia

[wεja]

ueia, marueia

zeruch inant