Laura, leves’a abenëura duman?
Can leva pa Laura daduman?
Do l verb de na frasa interogativa iel la particula ’a o pa.
La proposizions indipendëntes interogatives diretes ie tla forma de na dumanda.
A cie pënses’a?
Unisses’a cun nëus?
Te n ves’a o restes’a tlo?
Tl rujenà ales na tipica intonazion ascendënta; tl scrit fineles cun n sëni de dumanda. L verb ie, per l solit, tl indicatif o tl condizionel.
La interogatives diretes possa vester scëmples (mé una na dumanda: Vënies’a?) o pité doi dumandes: una alternativa dl’autra (Te n ves’a o restes’a tlo?).
Les possa nce vester:
- reéles, canche l ie laite na dumanda de chëla che n ne cunësc nia la resposta:
Ce ëura iel pa?
- o che à bele laite la resposta o de chëla che n sà bele la resposta o che n se l aspieta.
Ma no che te vënies pea?
- L ie la interogatives retoriches, che slonfa su n’afermazion y à bele la resposta laite.
Te ei pa mei ascundù l’aurità? (= no, ne te l’é mei ascunduda).
Cëleti, ne n’iela pa nia blòta? (= sci, la ie blòta).
- La interogatives de crianza vën adurvedes per nvië via n cuntat y n se aspieta na resposta formela o nce deguna.
N bel di ncuei, no pa?
Cun na frasa interogativa damanden do informazions sun n cër elemënt dla frasa. Do cie che l vën damandà vëijen dal averb o pronom interogatif che ie n generel al prim post tla frasa, mo dan l verb. Te na dumanda ie l soget do l verb.
3.3.1 La particula pa o ’a te na dumanda
Tl gherdëina vën la dumanda auzeda ora cun la njonta dla particula pa. Canche l ie danora l sibilant -s vën pa scurtà cun ’a. La vën dant for do l verb. Sce l verb ie cumpost vën dant pa do la prima pert dl predicat cumpost. Sce l soget ie entlitich y l se lieia al verb vën la particula pa do l verb cun l pronom entlitich.
Chi uel pa jì a teater?
Cie fejes’a ncuei de bel?
Can se urtons’a?
Cie iel pa unì dant ncuei?
Ce purga se à pa Erna cumprà?
Co ti vala pa a Klaus?
L elemënt pa o ’a possa tumé demez sce la frasa à n azënt de marueia o canche n ne n’à nia, o n rata de ne n’avëi nia ntendù zeche che ie unì dit dant da zachei d’autri.
Ce sort de guant es’a cumprà? Ce sort de guant es cumprà?
Cie fejes’a śën? Cie fejes śën?
Chi sauta pa nchin te Plan? Chi sauta nchin te Plan?
Tan giut al pa tampestà? Tan giut al tampestà?
Tan suvënz ves’a al chino? Tan suvënz ves al chino?
La particula pa o ’a vën metuda o toma demez te na dumanda, aldò dla parola sun chëla che toma l azënt prinzipel.
Tan suvënz ves’a a teater? ma: Tan suvënz ves a teater?
Nchin ulà va pa l mut? ma: Nchin ulà va l mut?
Tant à pa chësc custà? ma: Tant à chësc custà?
Te ce liber es’a liet chësc? ma: Te ce liber es liet chësc?
Ce sort de drap es’a cumprà? ma: De ce sort nen es cumprà?
Cun verbs ti tëmps cumposć ie l pa do la pert fineda dl verb, sce l ie na inverscion dl soget numinel pona stal dan l soget. Sce la inverscion vën fata cun n pronom tacà al verb ie l pa do l verb. L pronom entlitich possa unì cumpanià dal pronom azentà, per dé plu forza al soget. L pronom azentà vën a sté do la parola pa.
Sce l soget ie n pronom interogatif vëniel a sté dan l verb.
Compra pa Piere n liber?
Can compra pa Piere n liber?
Can compri pa n liber?
Ciuldì cumprons’a n liber?
Compri pa ie n liber?
Cumprons’a nëus n liber?
Lecordete
Pa o ’a?
Ulà compres’a n liber?
Ciuldì cumprons’a n liber?
A chi cumprëis’a n liber?
L ’a dla segonda persona singuler y dla prima y segonda persona plurel vën dala parola pa y i verbs da formes verbeles plu vedles.
(Tu) compres’a < *compreste pa
(Nëus) cumprons’a < *cumpronse pa
(Vo) cumprëis’a < *cumprëise pa
3.3.2 Pronoms y averbs interogatifs
L ie interogatifs che possa mé avëi la funzion de pronoms. Canche n damanda do persones ons chi (tud.: wer/tal.: chi); canche la dumanda à da nfé cun cosses, astrazions o cumpurtamënc iel la forma cie (tud.: was/tal.: che, che cosa, cosa).
L ie nce averbs interogatifs: can, co, ciuldì, ulà y n.i.
Dumanda do persones: chi
Soget:
Chi à pa cumprà l liber?
Chi va pa gën da mont su?
Oget diret (oget acusatif):
Chi es’a udù?
Chi judëis’a?
Oget datif:
A chi ti es’a mprestà la roda?
A chi ti es’a dat la man?
Oget preposizionel: de chi
De chi an pa rujenà ju tan giut?
De chi ie pa chisc schi?
Dumanda do cosses o cumpurtamënc: cie
Cie fejes’a?
Cie iel pa suzedù?
Cie es’a udù?
A cie pënses’a?
Da cie te ndebites’a?
Dumanda cun averb interogatif:
Ulà ves’a tan abenëura?
Can va pa mami a cumpré ite?
Co à pa inuem ti pere?
Ciuldì ne maia pa l giat nia?
N’autra sort de forma interogativa ie lieda a sostantifs: ce
Ce ciamëija te es’a cumprà?
Ce libri es’a bele liet?
Ce film es’a cialà?
Canche l sostantif vën lascià demez, iel i interogatifs pronominei:
ciun/ciuna, ciuni/ciunes
Ciun es’a plu gën?
Ciuna te sà pa la miëura?
Ciuni ulësses’a te cumpré?
Ciunes ie pa la plu cëres?
Formes interogatives cun: ce sort de
Ce sort de versura es’a ncuei cumprà?
Ce sort de mëiles ie pa chisc?
Interogatives cun: tan de, tant/tanta, tanc/tantes, tant.
Tl gherdëina ons la forma tan che se lieia al partitif de.
Tan de crëta dëssen pa ti dé ai mutons?
Tan de ciariejes es’a maià?
Tan de patac pëisel pa?
Sce n lascia demez l sostantif ons la formes plëines aldò dl numer y genus:
tant/tanta, tanc/tantes.
Te chisc caji ons mpede l sostantif l pronom partitif nia azentà nen o nce n (dan vocal nce n’).
Tanta dëssen pa ti nen/n cunzeder ai mutons?
Tantes nen/n’es’a maià?
Tanc nen/n pëisel pa?
Zënza l pronom partitif de ons la forma tant.
Tant costa pa chësta manëces?
Tant muessen pa mparé per vester boni de passé?
Lecordete
Ce o cie?
Ce: à na funzion agetivela y coche elemënt interogatif iel dan n sostantif. Do l verb iel pa o ’a y l azënt se cunzentrea sun l verb.
Ce liber ues’a?
Ce guant te compres’a?
Ce furnadoia tulëis’a a jì sa mont?
Ce ëura iel pa?
L vën nce dant te formules estlamatives:
Ce bel! Ce bon! Ce burt!
Cie: cun funzion pronominela:
Cie es’a? Cie liejes’a?
Tlo possel tumé demez la particula interogativa pa o ’a sce la frasa à n azënt de marueia o canche n ne n’à nia, o n rata de ne n’avëi nia ntendù zeche, che ie unì dit dant da zachei d’autri. L azënt se cunzentrea sun cie.
Rujenadëur A: L pere uel se cumpré na Ferrari.
Rujenadëur B: Cie uel l pere se cumpré?
y nia: Cie uel pa l pere se cumpré?
Cie compra l pere? Cie compra pa l pere?
Cun cie furnëis demez? Cun cie furnëis’a demez?
De cie ie fat chësc? De cie ie pa fat chësc?
Co dijen pa? – Co scrijen pa?
Nia: É sciaudà la stua ciuldì che l fova frëit.
Tu ies tumà percie che l fova lize.
Ma: É sciaudà la stua, ajache l fova frëit.
Tu ies tumà, davia che l fova lize.
La paroles ciuldì y percie vën mé adurvedes te na dumanda:
Ciuldì ies’a tumà? Percie es’a sciaudà la stua?
A respuender vëniel adurvà la paroles ajache, davia che.
