Na perioda possa unì metuda adum per combinazion o per espanscion. La combinazion va bën mé per cërta sortes de periodes. Na perioda coche: L ruf ie jit persëura, ajache l à jetà trëi dis alalongia, possa propi vester na combina- zion de doi frases scëmples indipendëntes; la prima ie: L ruf ie jit persëura y la segonda ie: L à jetà trëi dis alalongia. Al cuntrer te na perioda coche: Alexander à udù che Marion se n ie jita cun l auto, mé una dla doi frases ie independënta: Marion se n ie jita cun l auto; *Alexander à udù, da sëula, ie agramatichela, ajache l mancia l cumplemënt oget, che respuend te chësc cajo ala dumanda: Cie à pa Alexander udù?; resposta: Marion che se n ie jita cun l auto. Chël che vën a se l dé ie perdrët plutosc n parados: chëla che de regula ie la “frasa prinzipela” ne possa nia sté da sëula y la frasa dependënta, ntant sce, possa. Per l solit per desferenzië, te na perioda, danter frases coordinedes y frases subordinedes se stizen sun l criter dl’ “autonomia sintatica”; la frases coordinedes ala prinzipela ie chëles che “possa sté da sëules”, la subordinedes, ntant sce, ne n’à nia chësta autonomia.
Tulon tres i doi ejëmpli plu a puntin.
L ruf ie jit persëura, ajache l à jetà trëi dis alalongia.
Alexander à udù che Marion se n ie jita cun l auto.
L prim ejëmpl, nce sce tulon demez la frasa dependënta: ajache l à jetà trëi dis alalongia, pudëssa nce sté da sëul: L ruf ie jit persëura. L segondo ejëmpl, ntant sce, ne possa nia sté da sëul sce tulon demez: che Marion se n ie jita cun l auto. Tl prim ejëmpl ne muessa la frasa depëndenta nia vester, ma tl segondo iela de ublianza. Chël uel dì che tl prim cajo ala na mpurtanza y na funzion segundera permez ala prinzipela. La dependënta dl segondo ejëmpl, ntant sce, ie n argumënt (aldò dl sistem dla valënza dl verb), che fej pert dl nucleus dla frasa, perchël ie na frasa coche *Alexander à udù agramatichela. L verb udëi à bujën de doi argumënc: un che vëija + cie che l vëija; tlo mancia l segondo argumënt che respuend ala dumanda: Cie à pa Alexander udù? Purempò ti dijen “frasa prinzipela”, nce sce la ne possa nia sté mpe da sëula. Si carateristica de “prinzipela” ne n’à nia da nfé cun la independënza, ajache l verb (te chësc cajo udëi) se damanda: Cie à pa Alexander udù? → che Marion se n ie jita cun l auto (= segondo argumënt); l ie drët ti dì a chësta segonda frasa dependënta, ajache l verb dla prinzipela se l damanda.
4.1.1 La valënza verbela o dl verb
L verb à la carateristica, aldò de si senificat, de vester l nucleus de na frasa lian adum i elemënc nominei che n se adrova (a chëi che n ti dij argumënc o atanc), te n numer che va da nul (ti verbs nulvalënc o impersonei: l nëiv; l tampestea) a un (verbs monovalënc: Karl snortla; l giat miaulea), doi (verbs bivalënc: Alex leva l auto; Marco ti plej a Erika), trëi (verbs trivalënc: Laura (ti/i) scinca n liber a Karin; i ruves va dai crëps al mer) o cater (verbs tetravalënc: Egon sposta l tlavier dala sala te stua).
Per analogia cun la valënza dl verb à cër agetifs y inuemes la carateristica de se damandé n elemënt nominel per cumpleté si senificat, p.ej.: dëni de respet, bujën de aiut (cfr. cap. 2.1.1, pl. 65).
L pronom soget espletif l
Coche on dit iel frases che ne n’à degun argumënt (cfr. l prim ejëmpl a pl. 368). Chësta frases vën a se l dé, dantaldut, cun i verbs meteorologics: nevëi, pluvëi, tampesté y n.i. Al gherdëina l pluev, curespuend l talian piove y l tudësch es regnet. L tudësch y l ladin se damanda nce cun chisc verbs n soget (coche l nglëisc it rains y l franzëus il pleut). Ma te chisc caji se tratel de n soget gramatichel, nia personel y che ne muda nia. Tl tudësch y nglëisc iel reprejentà dal pronom neuter singuler de terza persona; tl franzëus, che ne n’à nia l neuter, dal masculin singuler. L se trata de n soget particuler, zënza referënt, che ne n’ie perchël nia n argumënt; l ti vën dit soget espletif, ajache l mplenësc te chësc cajo na posizion struturela determineda: chëla de soget.
1. Frasa cun verb nulvalënt “impersonel” (cun degun argumënt).
2. Frasa cun verb monovalënt intransitif (cun l sëul soget).
3. Frasa cun verb bivalënt transitif (cun soget y 1 argumënt diret).
4. Frasa cun verb bivalënt intransitif (cun soget y 1 argumënt indiret).
5. Frasa cun verb trivalënt transitif (cun soget, 1 arg. diret y 1 arg. indiret).
6. Frasa cun verb trivalënt intransitif (cun soget y doi argumënc indirec).
7. Frasa cun verb tetravalënt transitif (cun soget, 1 arg. diret y 2 arg. indirec).
