a cura di Marco Forni

Lijon deberieda

Ie son nasciù y chersciù su a Urtijëi. Mi pere ie nasciù te Sëlva y mi oma a Santa Cristina. Chisc ie i trëi chemuns de Gherdëina. L ie na val da mont ncertleda ite de crëps. L Saslonch ie l patron de cësa.
L me bel a jì sa mont cun mi pere. Canche se la fajon ora de jì level bele abenëura.
Uni iede ti damandi: “Ciuldì leves’a tan abenëura?”
“Ajache te es for tan giut da te njenië ca”, me respuendel y uni iede muessel me : “Furnëscete y tirete sëura n drë pèr de ciauzei”.
Ël cëla da viere ora y dij: “Ncuei iel inò n bel di. Śën maions mo zeche da gusté y po’ iel ëura de jì”.
Dan pië da porta ora se à mi pere mo desmincià l ciapel y me damanda:
Ulà l ei pa lascià?”
Iló sun mëisa”, ti ei respundù.
Sun streda ons ancuntà nosc ujin che rumova su ntëur cësa. Ël ne va mei inió y l lëura daduman nchin da sëira.
L on saludà, ma ël ne saluda mei, l à for massa da fé.
Son tosc ruvei permez al bosch y son piei su per l troi de Resciesa.
Canche son ruvei suinsom sons jic a maië da marënda te na hutia.
Ie maie for gën crafuncins da ula vërda.
Domesdì via sons piei ju y son ruvei tert a cësa. L ie tosc unì scur.
On inò passà n bel di deberieda.
Sce lijon chësc test audions ora che duta la paroles à n azënt tonich (de pronunzia); chël uel dì che l ie na silba ulache la usc dà sëura cun n majer pëis: pere, oma, chemuns, ncertleda, patron, bele, damanda, streda, daduman y n.i. Tla majera pert di caji ne vëniel nia scrit n azënt. La regula generela dij che l azënt grafich vën metù canche l azënt tonich toma sun l’ultima silba che fina cun n vocal: nasciù, gusté, desmincià, respun, i, inió, i, u (ma: ula), u (ma: uni), salu (ma: saluda), passà. Sce l’ultima silba fina cun ë iela bele marcheda y perchël ne vëniel nia njuntà n azënt: njenië, ma (ma: ie maie). L azënt grafich vën nce adurvà per desferenzië omografs: a (preposizion) / à (verb), (verb) / sa (preposizion), (verb) / di (sostantif o preposizion), pèr (sostantif) / per (preposizion).