2.2 L inuem

inuem_1.png

Sce lijon chësta risses, ne capions tant che nia. Ciuldì? Ajache l mancia i inuemes: chëla paroles che nes dij de cie che son tl lëur de rujené. Zënza chisc ne n’à chësta risses degun senificat, ma sce i cuncion ite coche i toca, pona sons boni de liejer y de capì.

inuem_2.png

I inuemes, dic sostantifs (dal latin nomen substantivum ‘parola che dà esprescion ala sustanza de na cossa’), ie perchël na pert scialdi mpurtanta dla rujeneda.
L inuem à, deberieda cun l verb, na funzion fundamentela tla comunicazion.


Cie ie pa l inuem?

I inuemes ie paroles plëines, chël uel dì che les à n senificat autonom y les crësc for inò de numer. Canche te na cumenanza linguistica vëniel a se l dé cosses nueves, ideies, fenomens y n.i.,
chisc de bujën de inuemes nueves (internet) o inuemes che ie bele da garat a chëi che l ti vën dat de plu senificac (program, ).

L inuem ie na pert mudënta dl descurs. L ie metù adum da na pert, per l solit, nia mudënta: la ravisa, che à laite l senificat spezifich, y da na pert mudënta: la desinënza (la flescion gramatichela o morfem gramatichel) che tres si variazions possa dé esprescion al genus (masculin o feminin) y al numer (singuler o plurel). Vel’inuem possa nce tl plurel mudé pert dla ravisa:

sor – surans, oma – umans, ucel – uciei, fra – fredesc.

Fajon n valgun ejëmpli cunfruntei cun l talian:

bambin-o → mut       bambin-i → mut-ons
bambin-a → mut-   bambin-e → mut-ans

vitell-o → vadel         vitell-i → vadiei
vitell-avadel-a      vitell-evadel-es

coltell-o curtel coltell-i curtiei

coltellacc-io curtelac coltellacc-i curtelac-es

cavall-o ciaval cavall-i ciavei

cavall-a ciaval-a cavall-e ciaval-es

Tl gherdëina ne n’ons nia l neuter (dal lat. neuter, ‘no l un no l auter’). Tl passé dal latin ala rujenedes romanzes ie l neuter sparì. Tl tudësch al incontra iel, per ejëmpl: der Sohn ‘l mut/l fi’, masculin; die Tochter ‘la muta/la fia’, feminin, ma: das Kind, ie neuter y curespuend tl gherdëina a: ‘l mut/la muta’, ‘l fi/la fia’.

L inuem (o sostantif) ie na parola che n adrova per mustré su persones (Doris, fredesc), tieres (bolp, schirlata), cosses (boza, ciamp), ideies (lidëza, respet), sentimënc (amor, rabia), fenomens (nëif, tampesta), sensazions (ciaut, frëit), azions (rubaria, venduda), fac reéi o nia reéi (viera, striunët).

I articuli, i agetifs (canche i vën do l inuem) y i verbs muessa cuncurdé tl genus y tl numer cun l inuem a chël che i se referësc. A chësta regula ti dijen cuncur- danza. Per ejëmpl na frasa coche: *l rodes ie nuef ie fauza, ajache degun elemënt se acorda sciche l toca cun l inuem rodes che ie tl plurel feminin. La frasa drëta ie, ntant sce, canche duc i elemënc va a una cun l inuem: La rodes ie nueves.

La medema funzion dl inuem possa sëurantò l pronom (suvënz iel mpede l inuem); i agetifs possa unì sostantivei (l bel, l drët, l fauz, i rics) coche i verbs tl infinitif (l , l , l maië, l rujené) y nce i averbs (l mel) y la congiunzions (l ciuldì). Te chisc caji rujenons de formes sostantivedes. Per sostantivé na parola iel danora, per l solit, n articul o na preposizion articuleda: L avëi rejon ti dà segurëza (verb sostantivà). L’adurvanza dl vo ie na forma de crianza (pronom sostantivà). Cun i sce y i ma ne ruven inió (congiunzions sostantivedes). L rie ie cialé de ujiné (agetif sostantivà). Vel’ verb se à lessicalisà coche inuem y possa avëi n plurel, coche avëi – avëis, plajëi – plajëies, pudëipudëis.

N’autra forma de sostantivazion ons cun sufis da agetifs: rich (la richëza) y da verbs: emigré (la emigrazion).

Lecordete

De plu sortes de paroles possa deventé n inuem.

Les possa tò su la funzion de inuem: basta che l vënie metù danora n articul.

Ie patësce l ciaut.

L mparé ie de utl per la vita.

L duman ne possen nia udëi danora.

Cun i sce y i ma ne ruven inió.

agetif

verb

averb

congiunzions


2.2.1 La sortes plu mpurtantes de sostantifs

2.2.2 I sostantifs cuncrec y astrac

I inuemes possa vester cuncrec o astrac.

  • I inuemes cuncrec mostra su zeche che à na cunsistënza materiela: tofla, furchëta, cësa, mëisa; l ie inuemes de cosses, che n possa pië ite, sentì, che à na forma y n pëis.
  • I inuemes astrac dà esprescion a ideies, emozions, sentimënc: amor, ardimënt, cuntentëza, legrëza, duel, mel. Chisc inuemes ie paroles che à da nfé cun nosc pensieres y cun nosc sentì.

Purempò iel nce inuemes che ne se lascia nia cuncé ite te na tlassificazion stara y ie te na mesaria danter astrazion y cuncretëza. Penson per ejëmpl a chëi che dà esprescion a azions, fac, fenomens, coche saut, levé, suenn; nëus udon zachei che sauta, ma nia l saut. Tan plu che scialdi inuemes possa vester astrac o cuncrec aldò dl cuntest; uedl, de regula ie cuncret: Silvia à i uedli vërc; ma l possa nce vester astrat: Diego à n bon uedl (= la capazità de udëi, de giudiché cun la vista).


Lecordete

Nce i inuemes de cosses nventedes o fantastiches, coche dragon o fata, ie tlassifichei coche cuncrec, ajache cuncret ne uel nia dì reél.


2.2.3 I inuemes generei y i inuemes personei

  • I inuemes generei auza ora categories de persones o cosses n generel: ëila, zità, auto, cian.

    Liber, chino, purga, computer ie ejëmpli de inuemes generei ajache i adur- von per mustré su uni liber, uni chino, uni purga, uni computer. Nfati, l inuem liber ie n generel duc i libri, nce sce l à n auter titul; l inuem chino ie n ge- nerel duc i chino, nce sce uni chino ie defrënt un dal auter y nsci inant cun purga, computer y per duc i autri inuemes che abinon tla rujeneda.

    Pra i inuemes generei iel suvënz l articul danora: la scola y n i adrova sibe cun l singuler sibe cun l plurel: la scola la scoles.

    I inuemes generei scrijen cun l pustom danora pitl.

  • I inuemes personei dà esprescion spezificamënter a n individuum o tier particuler, a na cossa particulera o a n elemënt che toca pra na grupa o na sort: Silvia, Bulsan, Opel, Rex.

    Cian ie n inuem generel ajache l mostra su duc i cians; Rex, Lucky, Kira ie inuemes personei, davia che i mostra su avisa chëi cians y nia d’autri. Bulsan ie l inuem personel avisa de na zità; l mostra su mé chëla zità, che ie defrënta dal’autres che à, nfati, si inuem personel: Trënt, Roma, Dispruch.

Trat adum ie i inuemes personei:

  • inuemes y i cuinuemes de persona: Ivan Demetz, Lukas Moroder
  • inuemes che n ti dà ai tieres: Rex, Lucky, Kira
  • inuemes de luech: Urtijëi, Persenon, Ciastel
  • tituli de libri, de films, de programs tla televijion o tl radio: Mi prima paroles, Dumbries de Col de Flam, TRaiL, Prisma
  • inuemes de monumënc: Colosseo, Pantheon
  • inuemes de opres d’ert: Pietà de Michelangelo, Gioconda de Leonardo, Crist de Sëurasas, Drap dla Pascion.

N generel ne n’à i inuemes personei nia l articul y l ne n’ie nia la forma dl plurel. N aud datrai nce la Maria, l Paolo, ma l vën cunsià de lascé demez l articul.

I inuemes de luech y de zità ne n’à per l solit nia l articul: Urtijëi, Bulsan, Dispruch, Unieja.

I inuemes de nazions à de regula l articul: la Franzia, la Talia, la Svizra. Nce inuemes de ruves, crëps o lec à de regula l articul: l Derjon, l Saslonch, l Lech Sant.

L ie for de ublianza scrì i inuemes personei cun l prim pustom grant.


Dant l inuem o l cuinuem?

L inuem nes desferenzieia coche individuum; l cuinuem mostra su la purtenienza a na familia y perchël va l inuem de regula for dan l cuinuem. I sëui caji te chëi che n muessa scrì dant l cuinuem y pona l inuem (per ej.: Moroder Franz) ie:

› i indesc alfabetics (liber dai telefons, enzitlopedies, bibliografies y n.i.)

› te vel’ adurvanza burocratica, nce sce per l solit mostra su i formulers tlermënter sce n dëssa scrì dant l inuem o l cuinuem.

La regula de mëter dant l inuem y pona l cuinuem à na rejon storica. Na pert di cuinuemes ie liei al luech de na familia o ie patronimics, chël uel dì che i vën dal inuem o dal sëurainuem dl pere (o datrai nce dl’oma) o dal lëur che i fajova: Stina de Curijel, Trina da Guton, Batista da Larciunëi, Beta da Costa, Zenz dl sartëur, Tone dl mëune, Oskar dl ambolt, Pepi dl fever. Mo al didancuei, dantaldut danter la jënt plu de tëmp, auden dijan: é urtà Tone, sun chëla auden da­mandan: Tone de chi? nsci vëniel njuntà: Tone dl mëune o Tone da Ruacia.


2.2.4 Inuemes individuei y inuemes coletifs

  • I inuemes individuei mostra su cun l singuler na entità singula: muta, scatu- la, pensier y cun l plurel de plu: mutans, scatules, pensieres.
  • I inuemes coletifs mostra su, bele cun l singuler, n adum omoghen, che possa vester numericamënter indeterminà: tlapeda, sann, pastrëc, abineda o nu- mericamënter plu o manco determinà: cuartet, pèr, desëina.

    I inuemes astrac coche: junëza, stampa, oposizion possa nce avëi n valor coletif, canche i mostra su: i jëuni, i jurnalisć, i cumpunënc dl’oposizion.


2.2.5 La strutura di inuemes

Aldò de coche i ie metui adum, se desferenzieia i inuemes danter primitifs, derivac, alterei, cumposć.

  • I inuemes primitifs ie chëi che ne vën nia a se l dé da d’autri inuemes dla medema rujeneda. Na bona pert de chisc ie metui adum mé dala ravisa (la pert danora), che ne muda suvënz nia y che à n senificat spezifich, y da na desinënza (la pert ala fin), che possa mudé; la mostra su l genus y l numer: aut-o, mant-iei, cës-a, schirlat-es. I possa nce mudé la ravisa tl plurel canche n inuem fina, tla majera pert di caji, tl singuler cun n consonant: sor surans; ma nce fra fredesc.

    I inuemes primitifs ie la fundamënta per la formazion de inuemes derivac, alterei y cumposć.

  • I inuemes derivac muev da na parola che ie bele da garat y a chëla che n njonta n afis, o n prefis (dan la ravisa) o n sufis (danter ravisa y desinënza); la parola che vën a se l à n auter senificat y la possa nce vester de n’autra categoria gramatichela: des-fertuna, furn-adoia (dal verb: furné) rujen-eda (dal verb: rujené).

    N inuem possa nascer da n auter inuem: bibliotecher da bibliotech, ma nce da n verb: sauteda da sauté o da n agetif: belëza da bel.

  • I inuemes alterei fej pert di derivac (tres n sufis: -ic, -in, -on); i ie na sotcategoria di derivac. I muda vel’ aspet dl senificat, ma nia l senificat fundamentel: blanchic blanch, untic ont, ciulin ciulé, dëucin dëuc, mentidlon mentidl, superbon superbe. I sufisc possa sëuraprò nce dé esprescion a na forma de diminutif (-ic, -in): blanchic, cuzin o de acrescitif (-on): cason, muligon.
  • I inuemes cumposć ie metui adum da doi o da de plu paroles che possa nce ne vester nia dla medema categoria gramatichela:

    inuem + inuem

    vizeambolt

    inuem + preposizion + inuem

    cësadafuech

    inuem + agetif

    melsëch, fiertrat

    inuem + averb

    meldant

    verb + inuem

    destudafuech, mëinacrëp

    verb + averb

    tacadum, tiradum

    agetif + inuem

    mesanuet, santuele

    agetif + agetif

    dëuc-ant

    averb + inuem

    melcuntentëza, melsegurëza

    averb + agetif

    melsan

    averb + verb

    bënsté, bënunì

    preposizion + inuem

    sotët

    preposizion + verb

    daunì

Plurel di inuemes cumposć:

  • inuemes che porta tl plurel mé l segondo elemënt: contrabas contrabasc
  • inuemes che porta tl plurel mé l prim elemënt: cësadafuech cësesdafuech
  • inuemes che ne muda nia forma: l mëinacrëp i mëinacrëp.


2.2.6 La formes di inuemes: l genus

L inuem ie metù adum da na pert che ne muda suvënz nia: la ravisa, che à l senificat spezifich y da na pert che muda: la desinënza, che tres si variazions possa dé esprescion al genus (masculin o feminin) y al numer (singuler o plurel).

I inuemes ie de genus masculin o feminin. Mé la persones y i tieres ie de sés masculin o feminin.

L ie bon desferenzië, perchël, danter:

  • genus naturel (propi motivà, ajache l curespuend al sés): maester maestra, regina, sculé sculea;
  • genus gramatichel (che ie unì a se l dé da na blóta cunvenzion). Mé l’adur- vanza y la tradizion linguistica à purtà pro che pensier, guant, ciauzel ie masculins y cësa, mëisa, boza ie feminins. L genus possa mudé da na rujeneda al’autra, per ej.: l pavël y l tudësch: der Schmetterling ie masculins, ma l talian: la farfalla ie feminin.
  • I sostantifs feminins fina suvënz cun -a do n consonant o cun n difton o trifton che fina cun -a: la berca, la musa, la puvertà; la ghernea, la baujia, la vacia; la bedaia, la brujadoia.
  • I sostantifs masculins fina suvënz cun n consonant, ma nce cun n vocal:
    l ciamorc, l bosch, l pavël; l chëune, l moto, l tabù.

I inuemes de tieres à, per l solit, na sëula forma: masculin o feminin per mustré su sibe un che l auter (rehl, ucel, suricia), ma vel’ tier de cësa à tramedoi formes (ciaval – ciavala, gial – gialina, cian – ciana, giat – giata). Te n valgun caji, per desferenzië l masculin dal feminin, vëniel njuntà al inuem dl tier la parola mandl o baibl (la schirlata mandl o baibl) o n se noza nce de esprescions coche: l mandl dla bolp o la baibl dla bolp.

I inuemes fulestieres possa mantenì tl ladin l genus, masculin o feminin, che i à tla rujeneda da ulache i vën o nce tramedoi. Per ejëmpl, dal latin: l referendum; dal franzëus: la moquette, ma l/la garage. I inuemes dla rujenedes che per l solit ne n’à nia n genus, coche l nglëisc, tol su l masculin sce i mostra su individuums de sés maschil: l boss, l cowboy o feminin sce i mostra su individuums de sés feminin: la hostess. Tla majera pert di caji devënta i inuemes nglëisc masculins tl gherdëina: l account, l boiler, l link, l rock, ma l ie nce truepa paroles che ie tl feminin: la password o che à nce tramedoi genus: l/la e-mail, l/la mouse, l/la show.


L genus di inuemes tl’autra rujenedes

Uni rujeneda à na si maniera de dé l genus di inuemes. Tl latin nen fovel trëi: masculin, feminin y neuter; nsci iela nce cun l tudësch. L talian à mé plu singuli caji de neuter, coche per ej.: le dita vs. il dito, le uova vs. l’uovo. Tl nglëisc ne n’à i inuemes (y de cunseguënza nce i agetifs), per l solit, nia n genus.

L medemo inuem possa avëi te trëi rujenedes defrëntes n auter genus. Per ejëmpl l ladin la sëira ie feminin, coche l talian la sera, ma l tudësch der Abend ie masculin; l surëdl ie masculin, coche l talian il sole, ma l tudësch die Sonne ie feminin; sce l tudësch der Mond ie masculin, ons tl ladin y tl talian l feminin la luna.


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

la *ambolt o la ambolta?

I inuemes che mostra su cërta prufescions o ncëries (carabinier, architet, dutor, giudesc, mini­ster, presidënt) ne n’univa plu da giut nia adurvei tl feminin, ajache mé i ëi pudova tò su de tei lëures. Ma da canche l’ëiles à arjont na majera valivanza iel unì a se l dé l problem de co ti dé la drëta definizion dal pont de ududa gramatichel. Messon dì che tl ladin à truepa de chësta paroles nce l feminin che se à nravisà ite: architeta, cunsulënta, duturëssa, presidënta, prufessurëssa/prufessëura y n.i. Purempò cun prufescions a chëles che l’ëiles ie ruvedes permez da puech possen nce saurì pesimé; ciuna ie pa la drëta forma tl feminin: l(a) ambolt o l’(a) ambolta? la minister o la ministra? l(a) aucat o l’(a) aucata?

*La ambolt ie na forma gramaticalmënter fauza. L ne n’ie deguna cuncurdanza danter la (articul feminin) y ambolt (sostantif masculin). Formes sciche ambolta, ministra y aucata ie zënzauter da azeté y va defin a una cun la morfologia ladina. N muessa mé se fé n pue’ la urëdla y se usé a les adurvé (cfr. n chësc cont l Dizioner ladin gherdëina - talian, che à sëurantëut truepa formes dl feminin nce a capolema). Formes defin da descunsië ie: aucat ëila o ëila aucat, che n aud datrai tl talian.

Sostantifs che muda senificat aldò de sce i ie masculins o feminins

Sostantif masculin y si senificat

Sostantif feminin y si senificat

l banch

‘Bank’ / ‘panchina, panca’

la banca

‘Geldinstitut’ / ‘banca’

l busc

‘Loch’ / ‘buco’

la buja

‘Grube’ / ‘buca’

l cëir

‘Kerze’ / ‘candela’

la cëira

‘Wachs’ / ‘cera’

l cëst

‘Korb’ / ‘cesto’

la cësta

‘Henkelkorb’ / ‘cesta’

l ciaz

‘Schöpflöffel’ / ‘mestolo’

la ciaza

‘Schaumlöffel’ / ‘schiumarola’

l cop

‘Schüsselchen’ / ‘ciotola’

la copa

‘Tasse’ / ‘tazza’

l fané

‘Pfannknecht’ / ‘treppiede’

la fana

‘Pfanne’ / ‘padella, pentola’

l fòs

‘Graben’ / ‘fosso’

la fòssa

‘Grab’ / ‘fossa, tomba’

l fundamënt

‘Vernunft’ / ‘buon senso’

la fundamënta

‘Grundmauern’ / ‘fondamenta’

l luech

‘Ortschaft’ / ‘paese’

la luegia

‘Ort, Platz’ / ‘posto’

l miol

‘Mark’ / ‘anima dell’albero, midollo’

la miola

‘Knochenmark’ / ‘midollo osseo’

l mus

‘Gesicht, / ‘viso’

la musa

‘Maul’ / ‘muso’

l pez

‘Stück, / ‘pezzo’

la peza

‘Lappen’ / ‘pezza’

l piz

‘Winkel, / ‘angolo’

la piza

‘Gipfel’ / ‘cima’

l pic

‘Insektenstich / ‘puntura d’insetto’

la picia

‘Jucken’ / ‘prurito’

l port

‘Hafen’ / ‘porto’

la porta

‘Haustür’ / ‘porta di casa’

l poz

‘Suppenschüssel’ / ‘zuppiera’

la poza

‘Pfütze’ / ‘pozzanghera’

l pulic

‘Pelzmantel’ / ‘pelliccia’

la pulicia

‘Pelz, Fell’ / ‘vello’


2.2.7 L numer y la formazion dl plurel

I inuemes possa vester de numer singuler o plurel.

  • I possa unì adurvei tl singuler canche i mostra suuna na persona, n tier, na cossa o nce n adum, ma l muessa vester singul: l nseniant, n ciamorc, l got, l popul.
  • L plurel mostra su doi o de plu persones, tieres, o cosses: i nsenianc, doi ciamorces, n valgun goc, i populi.

De prinzip à l gherdëina doi desinënzes per fé l plurel: -s y -i, che vën dant te de plu sotvariantes che ie unides a se l dé tres svilups storics cumplichei.

  • L plurel cun -s per sostantifs masculins y feminins vën dant tla variantes -s, -es y -ies. L i de -ies ie n semiconsonant cun funzion de vocal eufonich per sauridé la pronunzia dl sostantif curespundënt.
  • L plurel cun -i vën mé dant cun sostantifs masculins. Te truep caji portel ala palatalisazion dl consonant che va danora y on formazions de paroles che fina cun -c [], -(e)sc [ʃ] y n.i. L ie rie mëter su regules a puntin n cont dla sort de palatalisazion che vën a se l dé te chisc caji. La formes curespundëntes muessen perchël memorisé deberieda cun l sostantif.

Ai inuemes che desferenzieia l singuler y l plurel tres la desinënza ti dijen mu- dënc, a chëi che ne muda nia forma ti dijen nia mudënc.

  • I inuemes mudënc forma l plurel mudan o njuntan la desinënza. Coche on bele dit, vel’ sostantif possa nce mudé pert dla ravisa:

l sculé / i sculeies

l fra / i fredesc

la mëisa / la mëises

la sor / la surans

  • I inuemes nia mudënc ie chëi che ne muda nia forma dal singuler al plurel (l/i audio, l/i chilo, l/i computer, l/i schi). Per recunëscer l numer di inuemes nia mudënc muessen, perchël, tenì cont dl articul o dl’autra pertes dl descurs che cuncurdea cun l inuem:

Me é rot n schi (singuler).

Inier sons jit cun i schi (plurel).

L ie n valgun inuemes che vën adurvei mé tl singuler o mé tl plurel; per chësta gauja ti dijen inuemes defetifs, ajache l ti mancia una dla doi formes.

Inuemes defetifs cun la sëula forma singulera ie:

  • astrac: l snait, la pazienza
  • coletifs: l fuiam, l bestiam
  • mënsc y n valguna festes: juni, dezëmber, Nadel, Pasca, Santaguania
  • chëi che mostra su elemënc unics: l nord, l urient, l ecuator
  • chëi che mostra su elemënc chimics: l idrogen, l ossigen
  • chëi che mostra su mitei: l aluminium, l ram


2.2.8 Formazion dl plurel

Pudon tré adum nsci la formes defrëntes de formazion dl plurel:

1.  Njonta dla desinënza plurela ala forma singulera che possa unì dant zënza o cun desinënza singulera:

a) Njonta dla desinënza plurela ala forma dl singuler:

njonta de -s o -(i)es a sostantifs sibe masculins che feminins:

la man – la mans

la sezion – la sezions

l crëp – i crëps

l pan – i pans

l brac – i braces

l duvier – i duvieres

la fauc – la fauces

la rë – la rëies

njonta de -i mé cun sostantifs masculins:

l corn – i corni

l orgun – i orguni

l bagl – i bagli ‘Kinderwagen’/‘carrozzina’ (a Urtijëi: badl)

l badl – i badli ‘Wade’/polpaccio (a Santa Cristina y te Sëlva: bagl)

njonta de -esc o -sc mé cun sostantifs masculins:

l pop – i popsc (o pops)

l taier – i taieresc

l mane – i manesc

b) Njonta dla desinënza plurela ala ravisa o giamieda dla desinënza singulera cun chëla plurela:

la cësa – la cëses

l berba – i berbesc

2.  Palatalisazion dl ultimo consonant te sostantifs masculins che ie unida a se l dé per la de­sinënza uriginera -i dl plurel che do ie tumeda demez:

l banch – i banc

l tët – i tëc

l record – i recorc

l fonz – i fonc

l artist – i artisć

l sas – i sasc

l bosch – i bòsc

3.  Mudazion fonetica n cont dla ravisa de n valgun sostantifs masculins y njonta dla desinënza plurela. Danter chësta mudazions fonetiches pudons auzé ora:

l mudamënt de timber dl vocal azentà -a ala fin de parola che vën a se l dé per la de­sinënza plurela -i:

l tublà – i tublei

l cunià – i cuniei

la sincopa dl vocal aton -e- tl’ultima silba dla forma singulera dl sostantif:

l cheder – i chedri

l tumé demez dl consonant finel -l dan la desinënza plurela -i:

l popul – i popui

l medel – i medei

l festil – i festii

l ciaval – i ciavei

(te chësc ultimo cajo nce cun metafonia* dl’-a- azentà dla forma singulera dl sostantif che devënta -e- tl plurel per l -i che vën do: -ei).

Sce l sostantif masculin fina cun -el azentà y sce chësta forma se lieia al sufis latin -ELLU[M], devënta tla majera pert di caji l vocal -e- pert de n difton -ie- + i:

l ciapel – i ciapiei

l anel – i aniei

l curtel – i curtiei

Sce l -el ala fin de parola se lieia al latin -ALE[M] ne n’ie l plurel nia -iei ma -ei:

l ciauzel – i ciauzei

l spinel – i spinei

* La metafonia (tudësch: Umlaut) ie la mudazion de timber de n vocal tonich, per nflus de n auter vocal che fej pert dla silba finela dla parola. Chësc ie n fenomen che vën dant suvënz tl tudësch, per ejëmpl: a, o, u, au che devënta: ä, ö, ü, äu (Männer, Wörter, Grüße, Häuser). L vën dant suvënz nce ti dialec talians, ma nia tl toscan y perchël nce nia tl talian.

Canche l sostantif singuler fina cun -ëil, vën l plurel a se l dé tres l tumé demez dl -l finel:

l pëil - i pëi

l diftongamënt dl vocal tonich:

l pe – i piesc

l cuncé ite l vocal eufonich -i- danter l vocal finel tonich y l vocal -e- dla desinënza -es o -esc tl cajo de sostantifs azentei sun l’ultima silba:

l furmië – i furmieies

l ciulé – i ciuleies

l rë – i rëiesc

l fuià – i fuieies

(te chësc ultimo cajo ons nce na mudazion dl timber dl vocal -a, che tl plurel devënta: -eies);

l tumé demez dl vocal aton -e (pronunzià sciche n Schwa) dla forma singulera dl sostantif y l cuncé ite dl vocal eufonich -i- danter ravisa y de­sinënza -es:

l ufize – i ufizies

(ma penson nce a l die – i dieies, ulache l -e- ne n’ie nia straicà, bonamënter per gauja dla pronunzia);

la sonorisazion dl consonant finel sëurt dla formes singuleres sibe de so­stantifs feminins che masculins:

la crëusc – la crëujes

l viac – i viages

l cich – i cighes

la nëif – la nëives

4.  Fujion dla doi desinënzes -(e)s y -i tla desinënza -(e)sc, mé cun sostantifs masculins. La vën dant n particuler te sostantifs masculins che fina cun -e. Sostantifs che fina cun -s ne toca nia leprò:

l piene – i pienesc

l tëune – i tëunesc

l berba – i berbesc

l non – i nonesc

5.  Njonta de formes ampliedes, che n pert se lieia ai sufisc latins -ŌNES
(= masculin) y -ĀNES (= feminin). Davia che l azënt tonich se sposta dala ravisa al sufis, tl cajo dl vocal -o- vëniel a se l dé l’auternanza vocalica cun -u-:

l fi – i fions

l mut – i mutons

la sor – la surans

l’oma – la umans

la fëna – la fenans

la fia – la fians

la muta – la mutans

6.  L ne vën dant deguna mudazion morfologica o fonetica tl plurel:

l capusc – i capusc

l chilo – i chilo

l computer – i computer

l cumpëidaujes – i cumpëidaujes

l mëinacrëp – i mëinacrëp

La formazion dl plurel, coche on udù, ne n’ie nia for sistematica. Danter l auter iel sostantifs che fina via unfat tl singuler: -ul; -ac; -ch, ma che à n’autra forma tl plurel, coche te chisc ejëmpli:

l articul – i articuli

l scandul – i scandui

l cosul – i cosi

l drac – i draces

l viac – i viages

l pinch – i pincs

l banch – i banc

l fuech – i fuesc

l cich – i cighes

La formazion dl plurel de chisc sostantifs ne se lascia perchël nia cuncé ite te na regula tlera.

La formes plureles de n valgun sostantifs ne se à mo nia nravisà ite defin, perchël possel unì dant de plu formes paraleles:

l genitor – i genitori/genitoresc/genitores*

* Te chësc cajo à l “Dizioner Ladin de Gherdëina – Talian” (2013) mé tëut su la forma: genitores.

Nce la posizion dl azënt possà dé dant la forma dl plurel. Sostantifs che fina ora cun -er azentà tl singuler, à gën la desinënza -es; sostantifs cun la medema fin nia azenteda à, al incontra, la desinënza -i:

l sciafer – i sciaferes

l scuazer– i scuazeres

l secreter – i secreteres

l liber – i libri

canister – canistri

cufer – cufri


2.2.9 Cheder dl plurel di sostantifs feminins

Sostantifs feminins che fina cun n vocal tl singuler (tla majera pert di caji se tratel dla desinënza -a):

singuler

plurel

ejëmpli

-a

-es

cësa – cëses, fana – fanes, ola – oles

-à

-eies

atività – ativiteies, cuantità – cuantiteies,

puscibltà – pusciblteies

-ea

-eies

ghernea – gherneies, manea – maneies

-ea

-ées

sculea – sculées, ciajea – ciajées

-ia

-ies

furmia – furmies, stria – stries

-ë

-ëies

rë – rëies

-ca, -ga

-ches, -ghes

berca – berches, butëiga – butëighes

-cia, -scia

-ces, -sces

vacia – vaces, biescia – biesces

Sostantifs feminins che fina cun n consonant tl singuler:

singuler

plurel

ejëmpli

-c, -l, -m,

-es

fauc fauces, cripl criples, lum – lumes

-p, -r, -t

bolp – bolpes, tor – tores, mont – montes

-f

-ves

nëif – nëives, sief – sieves

-n

-ns

man – mans, sezion – sezions

-s

-sses

adres – adresses, tlas – tlasses

-sc

-jes

crëusc – crëujes, usc – ujes


2.2.10 Sostantifs feminins cun l singuler y l plurel unfat

N valgun sostantifs che fina cun -esc o -es à la medema forma sibe tl singuler che nce tl plurel:

la forfesc – la forfesc

la lores – la lores

la rëjes – la rëjes


2.2.11 Sostantifs feminins zënza formes dl plurel

Singularia tantum feminins

ahta fam natura senzierità

acustica fidanza paruda stanchëza

adurbanza lezitënza pazienza stënta

blëita moral pecunia superbia


2.2.12 Sostantifs feminins coletifs

chiena fueia lënia massaria crafla

besc odla anes beòbes cspuela

brama bruma menizles jentum paia


2.2.13 Cheder dl plurel di sostantifs masculins

Pra i plurei dl masculin possel unì dant uni tant formes doples (per ej.: slefs y slefes, ciofs y ciofes, crëps y crëpes) che à zënzauter si rejon de vester y de unì adurvedes – dantaldut a livel de lingaz rujenà –, ma tlo ons messù fé na vela, nce sce chësta gramatica ne ulëssa cun chësc nia stlù ora vel’ autra soluzion.

Sostantifs masculins che fina cun n vocal tl singuler:

singuler

plurel

ejëmpli

´-a

´-esc

berba – berbesc, tema – temesc

-à

-ei

alcolisà – alcolisei, tublà – tublei, ustinà – ustinei

-à

-eies

antulà – antuleies, instà – insteies

-cià

-cëi

marcià – marcëi

´-e

´-esc

autere – auteresc, puere – pueresc

´-e

-es

vantaje – vantajes

´-e

´-ies/-i

cruze – cruzies/cruzi, ufize – ufizies/ufizi

´-e

´-ies

giudize – giudizies, sacrifize – sacrifizies, eserzize – eserzizies

-(i)ë

-(i)eies

furmië – furmieies

ma: rë – rëiesc, cë – cëves

-é

-eies

ciulé – ciuleies, fudlé – fudleies, saudé – saudeies

ma: pe – piesc

´-i

´-ies

purtoi – purtoies, scussoi – scussoies, troi – troies,

arani – aranies, bani – banies, sëni – sënies

-ëi

-es

cunsëi – cunsëies, vencëi – vencëies

-ì

-is

mesdì – mesdis, sandì – sandis

´-o

´-i

scioldo – scioldi, tipo – tipi

ma: bo – bues

Sostantifs masculins che fina cun n consonant tl singuler:

singuler

plurel

ejëmpli

-c

-es

brac – braces, lac – laces, panuc – panuces

-sc

-jes

amurisc – amurijes, garasc – garajes, paesc – paejes, tarlisc – tarlijes

-f

-fs

fotograf – fotografs, granf – granfs, trionf – trionfs

-f

-ves

cërf – cërves, nierf – nierves, sief – sieves, uef – ueves

-if

-ifs

archif – archifs, grif – grifs, motif – motifs

-ch

-cs

parch – parcs, pech – pecs

-ch

-c

fonch – fonc, lech – lec, spech – spec, tòch – tòc

-ch

-sc

fuech – fuesc, luech – luesc, paluch – palusc

-ch

-ghes

cich – cighes, cuech – cueghes

ma: l nioch – i nioch ‘cibo’ / ‘Speise’

l nioch – i nioc ‘fifone’ / ‘Angsthase’

-sch

-sc

bosch – bòsc, tudësch – tudësc

consonant+l

-li

bagl – bagli, scanetl – scanetli, śessl – śessli

vocal+n

-s

baston – bastons, malan – malans, mustlon – mustlons, pan – pans

ma: orgun – orguni

-rn

-s

inviern – invierns, guiern – guierns

ma: corn – corni

-nn

-nns

dann – danns (rer: dani), inn – inns, sann [d’eves] sanns, sonn sonns,

suenn suenns, tonn – tonns (rer: toni)

ma: ann – ani

-m

-s

ampom – ampoms, ejam – ejams, pustom – pustoms

-p

-s

chëulomp – chëulomps, crëp – crëps, drap – draps, stlop – stlops, tëmp – tëmps

vocal+r

-es

ciar – ciares, fagher – fagheres, mur – mures, talar – talares

vocal+r

consonant+ri

dlander – dlandri, jenever – jenevri, liever – lievri, śolder – śoldri

vocal+r

´-i

ficer – ficeri

difton+r

-es

pëir – pëires, dulëur – dulëures, miëur – miëures, sartëur – sartëures;
duvier – duvieres, julier – julieres, scialier – scialieres

difton+r

-esc

candelier – candelieresc, taier – taieresc, cëir – cëiresc

-s

-sc

aplaus – aplausc, franzëus – franzëusc, nteres – nteresc, pëis – pëisc

-t

-c

amlet – amlec, liet – liec, musciat – musciac, nepot – nepoc, salut – saluc

ma: dënt – dënz , mut – mutons

-st

-

afarist – afarisć, cëst – cësć, egoist – egoisć, post – posć, test – tesć

-z

-c

craz – crac, cuz – cuc, lingaz – lingac, stroz – stroc

Sostantifs masculins che fina cun l consonant -l, a chël che ti va danora n vocal tl singuler:

singuler

plurel

ejëmpli

-el

-ei

acuarel – acuarei, cunfesciunel – cunfesciunei, gurmel – gurmei/gurmiei

-ël

-ëi

pavël – pavëi

-el

-iei

hotel – hotiei

-el (da -ALE[M])

-ei

buchel – buchei, ciauzel – ciauzei, plurel – plurei, spinel – spinei

-el (da -ELLU[M])

-iei

ciapel – ciapiei, scarpel – scarpiei, furnel – furniei

-al, -il, -ol

vocal+i

canal canai, cardinal – cardinai, ascil – ascii,

ciampanil – ciampanii, ciol – cioi, col – coi, fal – fai

ma: ciaval – ciavei*

´-ul

´-uli

bigul – biguli, miracul – miraculi, articul – articuli,

popul – populi ʻpopolo/Volkʼ

´-ul

´-ui

mul – mui, popul – popui ʻ bocciolo/Knospeʼ, scandul – scandui

difton+l

difton+i

linzuel – linzuei, sëul – sëui

ma: gial – gëi*, mëil – mëiles

*n aude nce la formes plureles: ciavai, giai.


2.2.14 Sostantifs masculins zënza formes de plurel

agost felesc malac fla

turism radio burvà gas

rustl fantorum largià sënn

cumià lin tlima puter

revin spidoch sulentum selin

sorch orde alpinism aric

ciot sanch nibl*

* L sostantif masculin nibl vën mé dant tl singuler y uel dì ‘Nebel/nebbia’. L nibl da biescia ie ‘Schäfchenwolken/pecorelle’. Canche l ie n drë nibl dijen: nibl n tiera ‘Bodennebel/nebbia bassa’.

L feminin nibla ‘Wolke/nuvola’ à, ntant sce, nce n plurel: la nibles.

L plurel de anel y de aniel

La forma plu vedla de aniel fova agnel. Davia che la pronunzia -gn- da plu dagiut ie passeda a n + i à aniel la medema forma de plurel coche anelaniei; perchël ie l plurel aniei. Plu dagiut fovel: aniei (singuler: anel) y agnei (singuler: agnel).


L inuem aldò dl senificat

inuem_1.jpg

La strutura dl inuem

inuem_2.jpg

Eserzizies

Mëter tl plurel chisc sostantifs, sce i l à, y scrì leprò l genus.
Ej.: turist: turisć (s.m.)
Sce l ne n’ie nia n plurel cuncé ite na rissa: -
energia
ëifoma
nvià
sor
dialogh
tle
spinel
mitologia
dromedar
berstot
eguia
cioch
ciulea
cumpani
sach
di
prëscia
saudea
fia
duturëssa
pra
miracul
picià
uem
pazienza
 
cialé do soluzions   
Mëter tl singuler chisc sostantifs y scrì leprò l genus.
Ej.: fenans: fëna (s.f.)
surans
pisciadoies
spediei
curnijes
ciamorces
cafeies
cumëmbri
madroc
umans
gusteies
calesses
lënghes
sostantifs
sëures
studies
apoteches
leresc
mosces
calëndri
arpejons
fazulëc
modiei
jëuni
smueies
ciamëijes
 
cialé do soluzions