2.5 I pronoms y i agetifs pronominei


N liam cun la mujiga se svilupea tl cervel di mutons dan la cuscienza logica. L vën dit nsci da neurologs esperc y ie ti crëie, nia mé per la crëta che é ala scienza y ai ­scienziac, ma nce per la pitla esperienzes che é fat nstës da pitl. Memorisé mujiga ie una dla prima ativiteies natureles dla persona, che scumëncia dan l mparé razionel. L dassëssa perdrët tleché chësta cunscidrazion per capì tan mpurtanta che sibe l’educazion mujighela bele a pië via dala scolina. Na mënt che scumëncia bele scial­di abenëura a memorisé cianties da pop, possa nce tl medemo mumënt scumencé a scuté su cun plajëi la mujiga de Mozart. L é purvà ora cun mi mutons pitli y é arjont vel’ pitla legrëza.

  • La paroles auzedes ora a cueciun tl test ie pronoms. Chësta paroles à na funzion fundamentela: n les adrova per mustré su chi che rejona o scota su, de cie che l vën rujenà (per ejëmpl, tl test nes dij ie chi che rejona; ti a chi crëier: a neurologs esperc); o lië adum pertes de n test, giamian ora inuemes o d’autri elemënc dl descurs (pitla esperienzes che é fat; l pronom relatif che ie mpede la paroles: pitla esperienzes) o a dì danora o tré ca inò da nuef pertes dl descurs (L vën dit nsci da neurologs esperc; l pronom l vën adurvà per nia dì mo n iede la frasa dant: N liam cun la mujiga se svilupea tl cervel di mutons dan la cuscienza logica).
  • La paroles auzedes ora a vërt ie ntant sce agetifs. Coche i agetifs cualificatifs (cfr. cap. 2.4) acumpanieia nce i agetifs determinatifs inuemes, ma i njonta determinazions n cont dl numer (prima ativiteies), sce zeche ie daujin o dalonc (chësta cunscidrazion), n cont dl tëmp (medemo mumënt), de purtenienza (mi mutons), de cuantità (vel’ legrëza). Davia che i à nce formes medemes ti pronoms curespundënc, ti dijen nce agetifs pronominei.


I pronoms y i agetifs pronominei ie pertes mudëntes dl descurs. Tramedoi ie grupes de paroles stlutes, chël uel dì che les ie metudes adum da n numer determinà de paroles y che ne possa nia crëscer. L ne n’ie nia puscibl, nfati, crië da nuef pronoms y agetifs pronominei, coche l suzed, ntant sce, cun inuemes, verbs y agetifs cualificatifs.

Pronom vën dal latin pronomen (= che sta mpede l inuem, che giamieia ora l inuem).

Rita ie pieda via nsëira. La ie ruveda nsnuet. Ie son jit a la tò a Persenon. L viac ti à scialdi plajù.

Robert ie pià via nsëira.L ie ruvà nsnuet. Ie son jit a l tò a Persenon. L viac ti à scialdi plajù.

Nosc mut ie pià via nsëira. Nosta muta ie pieda via nsëira. L ie ruvà / La ie ruveda nsnuet. Ie son jit a l / la tò a Persenon. L viac ti / ti à scialdi plajù.

La lëtra ie pieda via dan n diesc dis. La ie ruveda mpermò ncuei. É messù jì a me la tò tla posta.

Purempò l pronom possa giamië ora nce de d’autra sortes de paroles y nchinamei de plu paroles metudes adum per fé na frasa ntiera, coche l vën a se l dé cun chësc ejëmpl cun l pronom l: “Ulà ie pa jit Lukas?” “Ne l sé nia” (= Ne sé nia ulache Lukas ie jit). Te d’autri caji ne giamieia ora l pronom nia. Sce dijon: “Cie fejes’a?” y “Njënie zeche da pitla marënda”, cie y zeche ie pronoms, ma i ne giamieia nia ora n’autra parola. Cie pënses’a? Ie ne pënse propi a nia. Nce te chësc ejëmpl i pronoms cie, ie, nia, ne giamieia ora nia, ajache i ie per si cont.

L cian Rex viv bele da giut incà te nosta familia. L semea valënt, ma à dì
bela l’aurità
ël ne l ie nia. N iede iel mucià y l fajerà mo! Cie pudons’a
fé?
Ne l sé nia.

Te chësta risses iel unì cuncià ite a puntin i pronoms. Sce te cëles l liam danter l pronom y l elemënt dla frasa che l giamieia ora, te ntenderes che l ie unì mudà ora:

  • l inuemL cian Rex vivL semea
  • l agetifvalëntne l ie nia.
  • l verbiel mucià y l fajerà mo!
  • duta la frasaCie pudons’a fé? Ne l sé nia.

Davia che l pronom possa nce mudé ora de d’autra pertes dl descurs, ti dij i linguisć nce giamient. De gra al pronom, ie la frases plu scëmples y sbriscia via plu saurì, ajache les astiela ora repetizions.


2.5.1 La sortes de pronoms y de agetifs

L ie paroles che possa unì adurvedes coche pronoms: l se trata di pronoms personei y di pronoms relatifs.

L ie de d’autra paroles, ntant sce, che possa avëi la funzion sibe de pronom che chël d’agetif. L se trata di pronoms y di agetifs pronominei. L ti vën dit nsci, ajache suvënz à tramedoi la medema forma. Chisc pronoms vën tlassifichei y partii su nsci:

  • possessifs che auza ora la purtenienza: mi(e), ti(e), si(e), nosc, vosc y n.i.

Ti cian (agetif) me plej, ma é plu gën l sie (pronom).

Si usc (agetif) me plej, ma é plu gën la sia (pronom).

L agetif à for la forma scurteda (mi, ti, si; mé nosc, vosc à la forma plëina). L pronom à for la forma plëina (mie, tie, sie y n.i.).

  • demustratifs che mostra su si luegia tl spazium, tl tëmp, tl descurs:

chësc, chël, chisc, chëla y n.i.

Es’a plu gën chësc guant (agetif) o chël (pronom)?

Te scusa pa chësc (pronom)?

  • indefinic che auza ora la cuantità o l’identità genericamënter: vel(ch), zachei, zeche, un, tant, puech, tel, degun y n.i.

Compra vel’ roba dëucia (agetif) y zeche da cëina (pronom).

Aude zachei (pronom) che bredla.

  • interogatifs: chi, ce, cie, ciun(a), ce un y n.i.

Ce/Ciuna partida (agetif) ai mustrà nsëira tla televijion?

Chi (pronom) l’à pa venciuda?

  • estlamatifs: chi che, ce, cie, ciun(a) y n.i.

Chi che (pronom) n vëija!

Ce ancunteda (agetif) fertuneda!

  • numerei che auza ora na cuantità avisa o n orden de suzescion: un, doi, trëi; prim, segondo, terz(o), diescejim y n.i.

Compra trëi cudejiei (agetif).

L liber ie tla terza (agetif) ciauzela a man ciancia, nia tla prima (pronom).


2.5.2 Determinanc y pronoms

Tla tradizion gramatichela dla rujenedes neolatines ie n pronom, tëut te senificat leterel, coche on dit, mpede n inuem. Per l’adurvanza dan i sostantifs adroven la definizion de determinant. Cun determinant iel minà uni elemënt che te n sintagma nominel determinea y caraterisea l sostantif; l vën a se l dé cun: l articul, l agetif indicatif, possessif o numerel. Te truep caji ne n’iel deguna defrënza de forma danter determinant y pronom. La defrënza luna ora dal’adurvanza.

Ejëmpl zënza na defrënza de forma.

Determinant: Cun chisc jëuni ne rejoni nia plu.

Pronom: Cun chisc ne rejoni nia plu.

Ejëmpl cun de d’autra formes.

Determinant: Uni muta à giapà na scincunda.

Pronom: Uniuna à giapà na scincunda.

A n agetif possel ti jì danora n articul determinatif; a n determinant no.

Determinant: Ti mutons (nia puscibl: *i ti mutons).

Agetif: Truep sculeies (puscibl: i truep sculeies).

Coche n desferenzieia danter determinanc y pronoms, possen nce desferenzië danter agetifs atributifs y sostantivei.

Determinanc: Chisc pësc maia chëi pësc.

Pronoms: Chisc maia chëi.

Agetifs atributifs: I gran pësc maia i pitli pësc.

Agetifs sostantivei: I granc maia i pitli.

I articuli ie i determinanc chë vën dant plu suvënz te n test.

Tl tudësch ne n’à i determinanc y i pronoms deguna defrënza de genus tl plurel, chël uel dì che l vën mé dant una na forma.

Determinanc Pronoms

singuler plurel singuler plurel

masculin der Löffel die Löffel er

feminin die Gabel die Gabeln sie sie

neuter das Messer die Messer es

Tl ladin (y nsci nce tl talian), ntant sce, vëniel desferenzià l genus masculin di determinanc y la formes pronomineles tl plurel.

Determinanc Pronoms

singuler plurel singuler plurel

masculin l mut i mutons ël (l) ëi (i)

feminin la muta la mutans ëila (la) ëiles (les)

L determinant ie n elemënt che depënd dal inuem y l determinea a puntin auzan ora vel’ carateristica. Determinanc ie i articuli, i agetifs possessifs, determinatifs, numerei y n.i. La medema funzion à nce i agetifs cualificatifs. Sce vede a crì te n dizio­ner abini l senificat dla parola cësa: frabicat partì su te locai o cuatieres te chël che viv persones. Cun n determinant danora possi dì y scrì sce chësc sostantif feminin singuler ie: la cësa o na cësa; sce la ie si cësa o nosta cësa; sce rujenon de chësta cësa o de chëla cësa; de cin cëses, de na cësa nueva o de na cësa vedla y n.i.

Cfr. n chësc cont nce: Gallmann/Siller-Runggaldier/Sitta, Sprachen im Vergleich. Deutsch–Ladinisch–Italienisch. Determinanten und Pronomen, 2010, pl. 13–53.


2.5.3 La funzions di pronoms

Coche on dit, i agetifs acumpanieia n inuem y ti njonta elemënc che spezifichea la posizion (tl spazium, tl tëmp, tl descurs), la purtenienza, la cuantità.

L pronom coche on bele udù slesirea la comunicazion.

Alexander ie for dedora, canche chërde Alexander ne n’iel mei te cësa.

frases zënza l’adurvanza dl pronom

Alexander ie for dedora, canche l (= Alexander) chërde ne n’iel mei te cësa.

frases cun l’adurvanza dl pronom

Inier ei ancuntà Deborah y son jita da Val ite cun Deborah.

frases zënza l’adurvanza dl pronom

Inier ei ancuntà Deborah y son jita da Val ite cun ëila (= Deborah).

frases cun l’adurvanza dl pronom

Datrai possel sté per si cont y à n valor assolut. L pronom à n valor assolut canche l ne n’à degun liam cun n inuem nunzià o sotntendù:

Ne vëije nia.

Iel pa zachei?

L pronom lieia elemënc dl test, che ie nce dalonc l un dal auter:

Me ove for mbincià i jadins. Mi nëine me ova fat chësta scincunda, jan contra la ulentà de mi genitores. Dantaldut mi oma ova tëma che tumësse y me fajësse mel. Ël ova, ntant sce, crëta te mé. Ne aspitove nia l’ëura de jì a scola y de lascé udëi a duc che śën i ovi nce ie.

L culëur cueciun auza ora l liam danter l inuem: i jadins y l pronom: i japé dl test; l vërt auza ora, ntant sce, l liam danter nëine y l pronom ël. Recunëscer i liams cun i pronoms ie perchël scialdi d’utl per capì l test.


Agetif o pronom?

  • I agetifs à for n inuem daujin: mi cësa, chësta roda.

    I possessifs à for la forma scurteda (mi, ti, si). Mé nosc, vosc à la forma plëina.

  • I pronoms, ntant sce, che à la forma plëina (mie, tie, sie y n.i.), possa sté da sëui y i ne n’à nia n inuem daujin.

Ti giat (agetif) ie majer dl mie (pronom).

Ti purga (agetif) ie da culëures, la mia (pronom) ie foscia.

Si ciavëi (agetif) ie plu lonc di tiei (pronom).

Chësta cësa (agetif) ie plu vedla de chëla (pronom) dl ujin.


2.5.4 I pronoms personei

– Hoi, la scola ie tosc fineda.

Ie jiré segur n feries al mer cun mi surans.

Ëiles sta tan gën a surëdl.

Ulà jires’a tu?

Ie jiré sa mont da mi nëine.

Ël viv te n luech da stramp bel.

Ie jiré cun mi jurmans a Roma.

Nëus fajon for n viac deberieda y ëi ie for cuntënc sce vede pea.

Y vo sëis’a mei stac te chësta bela zità?

Te chësta cunversazion danter sculeies iel unì auzà ora i pronoms personei. Te na comunicazion linguistica iel zachei che rejona o scrij (1ª persona), zachei che scota su o liej (2ª persona) y tan che for zachei o zeche de chël che n rejona (3ª persona). I pronoms personei reprejentea chisc trëi atëures dla comunicazion.

L pronom personel ie nsci na parola che mostra su:

  • chi che rejona: ie, 1ª persona singulera;
  • chi che scota su: tu, 2ª persona singulera;
  • una o de plu persones, cosses o cunzec de chëi che n rejona: ël, ëila, 3ª per- sona singulera; ëi, ëiles persona plurela;
  • chi che rejona + n’autra persona: nëus, 1ª persona plurela;
  • chi che scota su + n’autra persona: vo, 2ª persona plurela.

I pronoms personei à formes defrëntes, aldò de sce i tol ite la funzion de soget o de cumplemënt. La forma à da nfé cun la funzion sintatica: ie y tu per l soget, , me, a mi y , te, a ti per n cumplemënt.

Sce tu unires, sarei cuntënt; rujeneron de y de y de nosc proiec.

Sce tu vënies, sons cuntënt.

(Ie) son cuntënt sce tu vënies pona rujenons de y de y de nosc proiec.

Ie te l dé a ti y tu me l des a mi.

L pronom personel soget ie, de regula, dan l verb:

Ie vede a spaz.

Tu ies lezitënt.

Ël se leva ju.

Nëus son unic straufei.

Vo jëis cun i schi.

Ëi ie cuntënc.

La paroles auzedes ora cun n culëur ie, coche savon, pronoms personei. Ma ce funzion ai pa te na frasa? Per l savëi messons dantaldut damandé ora l verb.

Chi va pa a spaz? Ie

Chi ie pa lezitënt? Tu

Chi se leva pa ju? Ël

Chi ie pa unic straufei? Nëus

Chi va pa cun i schi? Vo

Chi ie pa cuntënc? Ëi

Sce n damanda ora l verb vënien sëura che la funzion dl pronom personel ie chëla de soget: l ie la persona (o la cossa) che fej l’azion (jì, se lavé ju), che la patësc (unì straufà), che ie te na cërta condizion (vester cuntënt) o che à na cërta cualità (vester lezitënt).

Per l solit ne vën i pronoms personei soget nia dic o scric ora; i ie sotntendui:

(Nëus) jon da mont su.

(Vo) ëis durmì massa giut.

Purempò iel caji te chëi che l pronom personel soget ie de ublianza:

  • Canche te na perioda iel de plu sogec:

Ie vede pea, tu restes’a tlo?

  • Canche n uel auzé ora de plu l soget:

Tu ti es dat rejon, ie no.

  • Per stlarì sce l soget de terza persona ie masculin o feminin:

Ntant che ël lijova, ëila scrijova.

Formes cun l pronom personel protlitich y entlitich dla 1ª persona singuler y dla 1ª persona plurel.

Protlitich:

Ie vede a Persenon.

Nëus jon cun la roda.

Entlitich:

Ncuei vedi a Tluses.

Ncuei jons cun la roda.

Coche n vëija l verb cun l entlitich muda la forma de 1ª persona singuler che fina cun -i y chël de 1ª persona plurel che fina cun -s.

La 2ª persona singuler y la 2ª persona plurel ne muda nia la forma.

Tu ves a Tluses.

Vo jëis cun i schi.

Ncuei vesø a Tluses.

Ncuei jëisø cun i schi.

Tla forma entlica l sëni ø mostra su che l ne n’ie nia na forma curespundënta da giamië ora. L ie mé la medema forma verbela.

La formes dla 3ª persona singuler y plurel masculin y feminin.

Protlitich:

Ël/Ëila va a Persenon.

Ëi/Ëiles va cun la roda.

Entlitich:

Ncuei val (= ël) / vala (= ëila) a Persenon.

Ncuei vai (= ëi) / vales (= ëiles) cun la roda.

L possa vester tonich o aton. L ie n pronom entlitich canche l se lieia al verb tl cajo dla inverscion.

L pronom soget

tonich

aton

desinënza tla
inverscion

ejëmpli

ie

//

-i

-s mé cun l verb vester

ie ciante adaut, ciante adaut, pona cianti adaut, pona sons jit

tu

te

//

tu ciantes adaut, te ciantes adaut,
pona ciantes adaut

ël

l

-(e)l

ël cianta adaut, l cianta adaut, pona ciantel adaut

ëila

la

-(e)la

ëila cianta adaut, la cianta adaut,
pona ciant
ela adaut

nëus

//

-s

nëus cianton adaut, cianton adaut,
pona cianton
s adaut

vo

//

//

vo ciantëis adaut, ciantëis adaut,
pona ciantëis adaut

ëi

i

-i

ëi cianta adaut, i cianta adaut, pona cianti adaut

ëiles

les

-(e)les

ëiles cianta adaut, les cianta adaut,
pona ciant
eles adaut

Tl gherdëina ons nce frases cun l soget dopl canche on n pronom personel tl nominatif, che renfurzea l soget che devënta dopl:

Ël, l pere, vën duman.

Ëila, ch’la muta, cujinerà nsnuet.

Duman vëniel, l pere.

L soget vën scrit doi iedesc, nce te chëi caji ulache n uel l auzé ora de plu:

La tëurta ei ie fat. / L’es’a propi tu fata?

L pronom personel cumplemënt

– É scincà na culana a Sofia.

– A Sofia?

– Sci, propi a d’ëila.

– Nce ie ti è fat na scincunda: n liber.

Te chësta frases d’ejëmpl l soget ie for ie: (Ie) é scincà na culana y Nce ie ti é fat na scincunda: n liber. Perchël i doi pronoms che ie unic auzei ora cun n culëur ne n’à nia la funzion de soget, ma chëla de argumënt-cumplemënt; i cumpletea l senificat dl verb, auzan ora a chi che l ti vën scincà na culana y n liber.

I pronoms personei cumplemënt possa vester tonics o stersc (= azentei): mé, té y n.i. y atons o dëibli (= nia azentei): me, te y n.i. La formes toniches sta de regula do l verb y la formes atones dan l verb.

La formes toniches possa avëi la funzion de:

  • argumënt diret (cumplemënt oget); te chësc cajo se lieieles diretamënter al verb:

Chërda ëila, no Robert.

  • argumënt oget indiret (cumplemënt indiret); te chësc cajo iel dan l pronom na preposizion:

Greta, ie pa nsëira Deborah unida a teater cun té?

La formes atones possa avëi la funzion de:

  • argumënt diret:

É ancuntà Marta; la jiva a spaz cun Bernadette.

  • argumënt indiret, tl cajo de n cumplemënt de termin coche:

Ti (= a d’ël/a d’ëila/ a d’ëi/a d’ëiles) é fat na tëurta de freies.

L ie caji te chëi che l pronom aton se lieia diretamënter al verb, fajan dainora na sëula parola canche l verb ie tl imperatif:

Dame la forfesc! (Tal.: Dammi la forbice!)

L pronom aton ie dan l verb tl infinitif:

Ue l udëi.

Tl talian iel, ntant sce, nce te chësc cajo, lià diretamënter al verb: Voglio vederlo.

Pronom personel cumplemënt

tonich

aton

desinënza tla inverscion

ejëmpli

a mi

me

me

-me

-me

pënse a mi, me pënses’a?, pënseme

l chier , l chier n lëur per mé, l me chier, chiereme

a ti

te

te

-te

-te

pënse a ti, ie te pënse, tirete sëura i ciauzei

ie chiere , ie te chiere, cëlete ma te spiedl

a d’ël/ëila

ël/ëila

ti, i

l, /la, l’

-ti, -i

-(e)l; -(e)la

pënse a d’ël/ëila, ie ti/i dije la urità, dati/dai la man

ie chiere ël/ëila, ie l/la chiere, ie l’aude, chierel/chierela

a nëus

nëus

nes

nes

-nes

-nes

l pënsa a nëus, nes pënses’a datrai?, pënsenes

tu chieres nëus, tu nes chieres, chierenes n hotel

a vo

vo

ve

ve

-ve

-ve

ie pënse a vo, ël ve pënsa, trajëve sëura i ciauzei

ie chiere vo, ie ve chiere, cialëve ma te spiedl

a d’ëi/ëiles

ëi/ëiles

ti, i

i/les

-ti –i

-i; -(e)les

pënse a d’ëi/ëiles, ie ti/i dije la urità, dati/dai la man

ie chiere ëi/ëiles, ie i/les chiere, chieri/chiereles


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

mi auto (singuler, masculin) mi roda (singuler, feminin)

mi auti (plurel, masculin) mi rodes (plurel, feminin)

nosc auto (singuler, masculin) nosta roda (singuler, feminin)

nosc auti (plurel, masculin) nosta rodes (plurel, feminin)

L gherdëina à tla 1ª, 2ª y 3ª persona singuler y tla 3ª persona plurel na forma che ne muda nia: mi (1ª), ti (2ª), si (3ª singuler y plurel). La 1ª y 2ª persona plurel à formes particuleres per l genus de puscion, ma ne se desferenzieia nia tl numer: nosc/nosta (1ª pers. pl. masculin/feminin) vosc/vosta (2ª pers. pl. masculin/feminin).

I pronoms possa se lië a cumplemënc direc o indirec. Chëi indirec vën fac cun chësta preposizions:

a de da dan per sëura danter

contra do cun pra sota dlongia zënza

te sun tres a mesa ntëur mpede

Vo rujenëis suvënz de . L semea dut a mi.

Vënies’a da mé? L fova dan .

L é fat per té. N sucrët che resta danter té y mé.

Cun stal gën. L se n ie jit zënza me l dì.

Tl ultimo ejëmpl iel la forma pronominela me atona ajache la ie protlitica.

Sce l pronom feminin dla 3ª persona singuler la ie dan na parola che scumëncia cun vocal, pona ti mëten l apostrof. L pronom masculin l ie for zënza apostrof:

Ie l’é fata inier daduman, ma tu l’es permò ududa da mesdì (= la tëurta).

Per fertuna l’ei ududa via per fonz y l’é tlupeda su (= la tle).

Tu es pu mo da l stlufé dan l cuejer (= l patat).

Maria l à bën cujì su cun fil gros, ma l ne tën mpo no (= l buton).


2.5.5 De plu pronoms personei atons che ruva adum

Canche te na frasa ruvel adum de plu pronoms personei atons iel regules tleres n cont dla secuënza te chëla che i à da se cuncé ite. L possa ruvé adum nchin a trëi pronoms atons. Tl cajo de na frasa cun negazion ie l prim elemënt dla negazion ne riesc do l pronom personel soget y dan i pronoms personei cumplemënc.

I ti l à dit.

(i = ëi, soget; ti = a d’ël/ëila/ëi/ëiles; l, per ej.: l sucrët).

La te les porta mo nsnuet.

(la = ëila, soget; te = a ti; les, per ej.: la tleves).

L ne me la cunsënt nia.

(l = ël, soget; me = a mi; la, p.ej.: la scincunda).

L uel ti les presenté.

(l = ël, soget; ti = a d’ël/ëila/ëi/ëiles; les, p.ej.: l’ëiles)

La te l njënia ca.

(la = ëila, soget; te = a ti; l, per ej.: l cufer).

Portemela.

(te = tu, soget; me = a mi; la, p.ej.: la tascia).


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Nia: zënza de vo dan a mé

Ma: zënza vo dan mé

Nia: Dame chësc a mé y ie l dé inò a té.

Ma: Dame chësc a mi y ie te l dé inò a ti. (pronom tonich 1ª y 2ª persona)

Nia: L fra se conta de si viac. (se conta a sé nstës)

Ma: L fra nes conta de si viac. (conta a nëus, pronom personel cumplemënt aton 1ª pers. pl.)

ma: Chëi doi se cëla. (se cëla a d’ëi nstësc)

Chëi doi nes cëla. (ëi cëla a nëus)


2.5.6 I pronoms personei reflessifs

Verbs à suvënz nce n pronom reflessif. L pronom reflessif fej referimënt, per l solit, al soget. La formes reflessives dla 1ª y dla 2ª persona singuler va a una cun la formes dl acusatif y dl datif; la 1ª persona plurel, la 3ª persona singuler y plurel à la medema forma se. Tla 2ª persona plurel de duta l’adurvanzes iel la forma ve. I reflessifs vën for dant dan l verb (= protlitics); mé tl imperatif vëni do y se lieia al verb (= entlitics): Levete la mans! Lavonse la mans! Lavëve la mans!

Davia che l imperatif possa mé unì dant tla 2ª persona singuler y plurel y tla 1ª persona plurel, mancel formes reflessive entlitiches per l’autra persones.

Ie me leve. Ie me leve la mans.

Tu te leves. Tu te leves la mans.

Ël/Ëila se leva. Ël/Ëila se leva la mans.

Nëus se lavon. Nëus se lavon la mans.

Vo ve lavëis. Vo ve lavëis la mans.

Ëi/Ëiles se leva. Ëi/Ëiles se leva la mans.

Ie me cële te spiedl.

Tu te cëles te spiedl.

Ël / Ëila se cëla te spiedl.

Nëus se cialon te spiedl.

Vo ve cialëis te spiedl.

Ëi / Ëiles se cëla te spiedl.

La paroles auzedes ora ie verbs reflessifs; chël uel dì che l’azion fata dal soget se spidlea sun l soget nstës. Per dé esprescion a chësta sort de azion à l verb de bujën de se stizé sun na forma pronominela, che ie sotrisseda te chësta sies frases d’ejëmpl.

Dan n vocal possel vester la forma scurteda.

Ëila s’à cumprà n guant da d’instà.

Tu m’es dit che ne t’es nia dl’aurela.

Chësta formes possa nce unì giamiedes ora y renfurzedes cun la variantes azentedes coche: sé nstës / sé nstëssa / sé nstësc / sé nstësses.

Marta se piena. Marta piena sé nstëssa.

Egon se leva ju. Egon leva ju sé nstës.

Tl ladin muessa l reflessif datif unì cuncià ite deberieda cun l pronom curespundënt nia azentà, scenó pudëssel unì a se l dé na melntenduda.

N muessa se fé dl bën a sé nstësc.

Te chëst’autra frasa d’ejëmpl, ntant sce, pudëssen nce miné che l sibe reziproch:

N muessa se fé dl bën. Se fé dl bën l un cun l auter.

L segondo ejëmpl ie mé reziproch.

L pronom reflessif possa vester n oget diret.

Ie me é udù te spiedl. (Ie é udù chi te spiedl? Me = mé).

Deborah se leva ju. Deborah leva ju sé nstëssa.

Deborah s’a lavà ju. Deborah s’à lavà ju sé nstëssa.

L pronom reflessif possa nce vester n oget datif y sté daujin a n oget acusatif.

(Ie) me leve la mans.

Tireti sëura la manëces.

Diego s’à cumpra na roda nueva.

A chi levi pa ie la mans? Me = a mi. Cie levi pa ie? = la mans. L oget acusatif de chësta trëi frases ie sotrissà.

L oget datif possa nce vester l sëul oget dl verb curespundënt.

Marta ne se plej nia.

Marta ne se plej nia a sé nstëssa.

L’adurvanza cun l reziproch

L pronom reflessif cun l oget diret:

I doi ujins ne se saluda nia plu.

(Chi ne se saluda pa nia plu? = i doi ujins).

L pronom reflessif cun l oget datif:

Nëus duc s’on mbincià dut l bon.

(A chi mbincia dut l bon l soget nëus duc? = a nëus duc)

Per stlarì mo miec l’adurvanza dl reziproch tl ladin vëniel njuntà al verb: l un cun l auter / l’una cun l’autra.

I sculeies se à judà l un cun l auter.

La molecules se lieia l’una cun l’autra per fé dainora na strutura
sterscia y dura.

L’adurvanza dl reziproch tla 1ª y tla 2ª persona plurel se damanda che l vënie cuncià ite nce la formes nes o ve.

Nëus nes on judà l un cun l auter.

Vo ve ëis judà l un cun l auter.

Truep verbs transitifs à nce formes cun l pronom reflessif, che muda n pert l senificat y la funzion dl verb nstës: sciaudé / se sciaudé, dleghé / se dleghé, giaurì / se giaurì, ndurmenzé / se ndurmenzé, sprigulé / se sprigulé y n.i.

Simon sciauda la stua.

Ël se sciauda la mans dlacedes.

L surëdl dlëiga la dlacia.

La nëif s’à dlegà.

Giaurì la porta.

Se giaurì ala minonga di autri.

Mami ndurmënza l pop.

Mami s’à ndurmenzà sun canape.

Ch’l vadel à sprigulà l giat.

Ch’la muta s’à sprigulà a udëi chël arani.

L ie nce verbs pronominei che ne n’à nia na forma curespundënta transitiva:

s’aricé, s’asniblé, s’astilé, se daudé, se nmaginé, se ncunferté, se nfidé, s’ujiné, s’amalé y n.i.

Helene s’aricia dala beches.

L ciel s’à asniblà aslune.

Elsa se ncunforta a jì cun i schi.

Marina s’à amalà chisc dis.

I pronoms nes, se y ve

Nes possa avëi doi funzions: chëla de pronom nia reflessif y chëla de reziproch. Tla funzion de reflessif ons, ntant sce, la forma se.

  • Nia reflessif: I mutons nes à mandà giauloni (= a nëus).
  • Reziproch: Nëus nes on mandà giauloni (= ie ti é mandei a ti y tu a mi).

Nëus nes ciulon i ciauzei (= ie i ciole a ti y tu a mi).

  • Reflessif: Nëus se on cumprà giauloni (= a nëus nstësc).

Nëus se ciulon i ciauzei (= ie y tu se i ciulon nëus nstësc).

Ve o se: reflessif o reziproch?

Reziproch: Vo ve pinëis (= tu pienes ëila y ëila piena té).

Reflessif: Vo se pinëis (= uniuna piena sé nstëssa).

Al didancuei iel puec che desferenziea mo danter ve reziproch y se reflessif. N se aud ora for de plu nce ve coche reflessif.

Pronom reflessif

aton

cumplemënt diret

me

mé nstës/nstëssa

te

té nstës/nstëssa

se

sé nstës/nstëssa

se

nëus nstësc/nstësses

ve

vo nstësc/nstësses

se

sé nstësc/nstësses

Ie me leve ju. Ie leve ju mé nstës/nstëssa.

Tu te leves ju. Tu leves ju té nstës/nstëssa.

Ël/ëila se leva ju. Ël/ëila leva ju sé nstës/nstëssa.

Nëus se lavon ju. Nëus lavon ju nëus nstësc/nstësses.

Vo ve lavëis ju. Vo lavëis ju vo nstësc/nstësses.

Ëi/ëiles se leva ju. Ëi/ëiles leva ju sé nstësc/nstësses.

Pronom reflessif

aton

cumplemënt indiret

me

a mé nstës/nstëssa

te

a té nstës/nstëssa

se

a sé nstës/nstëssa

se

a nëus nstësc/nstësses

ve

a vo nstësc/nstësses

se

a sé nstësc/nstësses

Ie me leve i ciavëi. Ie leve i ciavëi a mé nstës/nstëssa.

Tu te leves i ciavëi. Tu leves i ciavëi a té nstës/nstëssa.

Ël/ëila se leva i ciavëi. Ël/ëila leva i ciavëi a sé nstës/nstëssa.

Nëus se lavon i ciavëi. Nëus lavon i ciavëi a nëus nstësc/nstësses.

Vo ve lavëis i ciavëi. Vo lavëis i ciavëi a vo nstësc/nstësses.

Ëi/ëiles se leva i ciavëi. Ëi/ëiles leva i ciavëi a sé nstësc/nstësses.

Frases d’ejëmpl cun l pronom renfurzatif nstës

Ie me conce datrai nstës mi auto.

Chëi se cruzia mé de ëi nstësc.

Ie nstëssa l é udù cun mi uedli.

Datrai me vedi sun i nierves a mé nstëssa.

L pronom reflessif te n tëmp cumpost vën fat cun l ausilier avëi (nia cun vester coche per talian).

Ie me é ndurmenzà aslune.

Tu te n es tenì doi de ch’i mëiles.

Ël se à ncunfertà sun la festa.

Nëus se on dessenà ajache la nes à sciacà.

Vo ve ëis descedà scialdi tert.

Ëi se l’à cunteda giut alalongia.


Lecordete

I pronoms atons possa nce ne avëi nia na drëta funzion reflessiva, ajache n valgun verbs à l pronom che fej dut un cun l verb: l ie i verbs transitifs pronominei, coche se ntënder, se pentì, se daudé.

Me dëude ne uel nia dì: *dëude mé nstës, ma me dëude de zeche che é fat o ie unì fat.

Ma: Me leve ju uel dì: leve ju mé nstës/nstëssa.


2.5.7 La formes de crianza

Per auzé ora na forma de respet ti cunfronc de na persona iel usanza (dantaldut te scric o lëtres formeles) de scrì grant nce i pronoms personei y alocutifs che à da nfé cun l destinadëur, coche Vo o Ve.

La forma de crianza vën fata cun la segonda persona plurel:

Anda Stina, Ve salude!

Ve é giut aspità, sëis’a sëula?

Vo ëis n bel ciof, anda Maria!

Duman Ve scriji na lëtra.

Ve ie de regula n pronom cumplemënt, diret o indiret, segonda persona plurel:

L nëine ve (= vo) saluda. L ve (= a vo) plej maië bon.

L ie da dì che l’adurvanza dl pustom grant o pitl se muda ju. Ala fin dla finedes muessel jì a discrezion de chëi che scrij, capì te ciuna situazion y cun ciun livel formel che n se tol dant de tò su cuntat cun n destinadëur. L vën cunsià de tenì ite te n test na coerënza, scrì for: Vo o for vo.


2.5.8 La posizion dl pronom tla frasa y l pronom entlitich

Pronoms soget azentei o nce nia azentei possa sté sibe dan che do l verb; tl segondo cajo vëniel a se l dé la inverscion, chël uel dì che muda l orden dla paroles te na frasa. I cumpunënc: Soget (S) Verb (V) y Oget (O) muda si secuënza canche l vën cuncià ite y auzà ora n elemënt de informazion mplu (per ej.: n averb o n cumplemënt) tla frasa o sce l ie na frasa interogativa. L’inverscion possa nce unì a se l dé tla frases subordinedes (cfr. nce l capitul: La sintassa dla perioda). Ti ejëmpli che vën ie i sogec sotrissei.

Ëila ti à cuntà na storia a si mutons.

La ti à cuntà na storia a si mutons.

Ie vede a cumpré ite.

Cun inverscion:

Inier ti ala (= à ëila) cuntà na storia a si mutons.

Ti ala pa (= à pa ëila) cuntà na storia a si mutons?

Ncuei vedi a cumpré ite.

Ncuei vedi ie a cumpré ite y duman ves tu.

Canche l pronom soget muda posizion y se lieia al verb ti dijen pronom entlitich. La medema posizion dl pronom entlitich à nce l soget sce l ie reprejentà da n sostantif.

Ncuei vala a cumpré ite. Ncuei va l’oma a cumpré ite.

L pronom entlitich

vester

avëi

unì

soget+verb

inverscion

soget+verb

inverscion

soget+verb

inverscion

ie

son

pona

sons

ie

é

pona

ei

ie

vënie

pona

vëni

tu

ies

pona

ies

tu

es

pona

es

tu

vënies

pona

vënies

ël

ie

pona

iel

ël

à

pona

al

ël

vën

pona

vëniel

ëila

ie

pona

iela

ëila

à

pona

ala

ëila

vën

pona

vëniela

nëus

son

pona

sons

nëus

on

pona

ons

nëus

union

pona

unions

vo

sëis

pona

sëis

vo

ëis

pona

ëis

vo

unieis

pona

unieis

ëi

ie

pon

iesi

ëi

à

pona

ai

ëi

vën

pona

vëni

ëiles

ie

pona

ieles

ëiles

à

pona

ales

ëiles

vën

pona

vënieles

n

ie

pona

iesen

n

à

pona

an

n

vën

pona

vënien

Pra l sëul verb vester ons coche pronom entlitich dla 1ª persona singuler n -s; cun duc i autri verbs ons n -i. Chësc -s possa unì spligà per analogia cun l -s dla 1ª persona plurel:

1ª persona plurel: pona sons nëus

1ª persona singuler: pona sons ie

L pronom entlitich vën scrit adum cun l verb. Pra i verbs dla 3ª persona che fina cun n consonant iel la formes: -(e)l, -(e)la, -(e)les:

pona mëtel ma: pona iel ma: pona al

pona mëtela ma: pona iela ma: pona ala

pona mëteles ma: pona ieles ma: pona ales

Coche on bele dit l pronom entlitich possa unì cumpanià dal pronom azentà, sce n uel auzé ora de plu l soget. (cfr. dant sota l capitul i pronoms personei: soget dopl, soget scrit doi iedesc):

Cavia vëiji ie cater ciamorces, no mé doi.

Nsnuet jons nëus a maië na bona cëina.

Śën conteles ëiles ulache les ie jites.

Cajù fejel ël n bel verzon.


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Nia: *Duman ie vede a cësa.

*Ie vedi a cumpré ite.

*Ncuei ie vedi a cumpré ite y duman ves tu.

Ma: Duman vedi a cësa.

Ie vede a cumpré ite.

Ncuei vedi ie a cumpré ite y duman ves tu.

L azënt sun l verb cun l pronom entlitich

Tla gramatica dl 1991 (pl. 40) iel scrit: Te chisc caji muessen mëter n azënt sun l verb per pudëi liejer drët, davìa che l’autra paroles che fina cun -el, ela, -eles o -en, à l’azënt sun l’ùltima o sun la penùltima silba:

ej.: pona réstel pona vélela pona fíneles pona dòrmen

pona tóssel pona jìvela pona blàndeles pona fùmen.

Cun la scemplicazion dl’ortografia dl 2001 iel unì damandà da pert dl mond dla scola de tò demez azënc y sënies diacritics che purtova na gran melsegurëza danter i sculeies. Purempò vel’ un se sënt plu da cësa a l mëter sun formes dl verb cun l entlitch. Tla ortografia dl ladin de Gherdëina (2001, pl. 8) lijons: Chëi che uel mëter inant l azënt sun l verb lià al pronom ntlitich, per se fé plu saurì a liejer y a ntënder, possa l mëter y l ne vën nia ratà sciche n fal. Ma te n test tochen sambën da l mëter o for o mei (pl. 38).

Cfr. n chësc cont nce Der generische Gebrauch des Reflexifpronomens, te: Gallmann/Siller-Runggal­dier/Sitta, Sprachen im Vergleich. Deutsch–Ladinisch–Italienisch. Determinanten und Pronomen, 2010, pl. 81–84 y Die Stellungsregeln für die Pronomen des Ladinischen, ibidem, Der einfache Satz, 2013, pl. 94–100.


2.5.9 I pronoms impersonei l, la, -(e)l y n, -(e)n

I pronoms impersonei vën dant te frases che n’à nia n soget esplizit. Ti tëmps scëmpli ie l verb tla persona singulera: l pluev (tud.: es regnet); n muessa (tud.: man muss; ita: si deve). Ti tëmps cumposć ie l verb tl partizip passà, masculin singuler: l à plu(v)ët (tud.: es hat geregnet); n rejona tudësch (tud.: man spricht Deutsch). Te chësc cajo ons tl talian l si impersonel: si parla tedesco.

La costruzion impersonela vën adurveda bëndebò suvënz tla rujeneda ladina. L pronom impersonel possa nce vester entlitich y l vën nsci lià al verb per gauja dla inverscion.

La possa unì dant te esprescions coche: la finé, la paië, la savëi longia; suvënz se acumpanieieles cun l auter pronom aton se: se la cavé, se la scapulé, se la lascé jì bona.

L pronom la (feminin):

Co vala pa? La va, la va! La buta.

La me mueia. La dura giut. La à ulù vester.

La ie propi nsci. La sceca. La ie fata.

La ie propi nsci coche tu dijes.

Śën iela tan inant de messëi dì dut.

Pu danz che la dura for tan giut.

La à propi ulù vester che te anconte ncuei.

L pronom l (masculin) per n fenomen atmosferich:

l nëiv l plujinea l vënta l tarluieia l dà surëdl

l pluev l sdrama l boia l tëuna l ie sarëin

l gruselnea l jeta l stlea di l tampestea l se asnibla.

D’agost al dat ju l tëune.

Canche l vën scur, vëniel n drë frëit.

Pernanche l mët man de pluvëi, vëntel nce.

De d’autra frases d’ejëmpl cun l pronom impersonel protlitich:

L vën dit che ël ie de gauja. L ie propi vëira che te ies n zapa.

L fossa miec sce l la dajëssa su. L ie drët che la sibe jita nsci.

L ne fova deguni sun streda. L vën rujenà de na miliarda de euro.

Cun l pronom impersonel entlitich:

Cavia iel n furmië. Tla senteda vëniel fat ora zeche de utl.

A nëus nes sal da stufé. Da dì fossel mo truep.

Nsëira al nevët. Ntlëuta dassovel vester tan bel.

Pra na costruzion impersonela cun l pronom l resta l partizip for tl singuler masculin.

Tlo vëniel vendù libri. Nia: *vendui libri

Ma: I libri vën vendui tlo.

Na scola ulache l vën ziplà crisć. Nia: *ziplei crisć

Pra chësta ucajion uniral unerà sies persones.

Ma: Pra chësta ucajion unirà sies persones uneredes.

Ciuldì univel pa brujà ciauc?

Ma: Ciuldì univa pa la ciauc brujeda?

L ie ruvà cater lëtres.

Ma: Cater lëtres ie ruvedes.

Uni ann vëniel cumedà stredes y troies.

Ma: La stredes y i troies vën cumedei uni ann.

Damoinla uniral zidlà plu de biei tieres.

Ma: Plu de biei tieres unirà zidlei damoinla.

L impersonel l possa unì dant mpede duta na frasa:

Silvia se à maridà. L (= che Silvia se à maridà) savoves’a?

L pronom impersonel entlitich à la forma ntiera -el pra la formes verbeles che fina cun n consonant, ma nia sce l verb fina cun n vocal azentà (o n difton):

śën pluevel ma: pona iel ma: pona val

śën se tratela de ma: pona iela ma: pona vala

La costruzion impersonela passiva possen fé:

  • cun verbs transitifs

l vën cuntà l vën dit l vën laudà

l vën maià l vën tëut l vën pensà

  • cun verbs intransitifs

l vën blestemà l vën bruntlà l vën durmì

l vën giajunà l vën paussà l vën descedà.

La costruzion impersonela tl passif ne possen nia cun verbs intransitifs che auzà ora n muvimënt (chëi che se damanda l ausilier vester):

arsì culeté mucé levé tumé

besé frì muever sbriscé unì

ciaspedé jì ruvé sflelé zessé


Lecordete

L tudësch es ne va nia for a una cun l gherdëina l. L tudësch es ie n elemënt che tol ite la prima posizion dla frasa y l verb vën riesc do.

Es werden keine langen Geschichten mehr gelesen.

Lange Geschichten werden nicht mehr gelesen.

Coche n vëija tla segonda frasa, ulache l verb werden vën do l soget (lange Geschichten), toma es demez. L gherdëina se astiela n chësc cont autramënter.

1. L ne vën nia plu liet stories longes. Nia: L ne vën nia plu lietes stories longes.

2. Stories longes ne vëniel nia plu liet. Nia: Stories longes ne vëniel nia plu lietes.

L verb liet resta tl singuler nce sce l soget ie plurel: stories longes. Coche udon tl prim ejëmpl ie l pronom impersonel l l prim elemënt y l ie, perchël, protlitich. L gherdëina se l damanda nce tl segondo ejëmpl, ma te chësc cajo ie l pronom entlitich y l se lieia al verb.

Tl talian l verb ie tl plurel y l cuncurdea cun l soget storie lunghe:

Non si leggono più storie lunghe.

Storie lunghe non si leggono più.


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Nia: l vën jit l vën muet l vën sautà l vën julà

Ma: n va n muev n sauta n jola

L verb impersonel n, -(e)n

L vën adurvà chësta formes canche n uel rënder impersonela uni forma verbela dla 3ª persona singulera:

N à garejà giut alalongia.

N à maià dut nsëuralauter.

Mpede, per ejëmpl:

I atlec à garejà giut alalongia.

I mutons à maià dut nsëuralauter.

N ie n pronom che fej referimënt a na cuantità nia determineda de persones y n l adrova per dé informazions n generel. Chësc pronom à for la funzion de soget y possa nce vester entlitich, lià a n verb per l’inverscion:

N va uni di a lauré, ora dla dumënia.

Sce n à suenn van a durmì.

Canche n à fam, ulëssen maië zeche.

Da sëira van a durmì y n se ndurmënza tosc.

Possen pa jì d’instà cun i schi?

Ne auden pa nia gën de bela mujiga?

Tla inverscion vën l pronom n tacà adum cun l verb; pra la formes verbeles che fina cun n consonant vëniel adurvà la forma -en; sce l verb fina cun n vocal -n:

D’instà se sënten gën a dumbria al frësch.

Da sëira van a durmì tert.

I pronoms reflessifs y reziprocs vën a se l dé cun l se impersonel. La cumbinazion danter se impersonel y pronom reflessif reziproch vën a se l dé tres la secuënza n se, ulache se ie de facto l pronom de prima persona plurel:

N se compra truepa cosses da degun utl.

N ie n soget che possa mé avëi da nfé cun persones. L ie semanticamënter plurel, coche mostra su n pert i fenomens de acurdanza:

N ie jic suvënz a maië oradecà chëst ann.

Chëst ann iesen jic suvënz a maië oradecà.

De prinzip iel da garat tl gherdëina l passif scëmpl y na forma verbela passiva n cumbinazion cun l pronom impersonel l (entlitich -(e)l) tla funzion de n soget espletif.

N ie nce la forma passivanta adurveda per la 3ª persona singulera o plurela per giamië ora na forma verbela tl passif:

N concia ciauzei (= ciauzei vëniel cuncià).

N dij che Doris sibe ruveda (= l vën dit che Doris sibe ruveda).

Verb transitif:

Da sëira mpëien la lumes.

Passif blót: Da sëira vën mpiedes la lumes.

La lumes vën mpiedes da sëira.

Passif + l (entlitich -el) Da sëira vëniel mpià la lumes.

Verb transitif cun n pronom personel oget diret.

N l/la vëija suvënz da Val ite.

Mé passif blót: L/La vën udù/ududa suvënz da Val ite.


Lecordete

Sce la forma impersonela de n verb à bele l pronom (reflessif o intransitif pronominel) se ne possel nia unì a se l dé na combinazion cun doi se (*se se blanda; se se dëuda) ma l vën giamià ora cun n:

n se blanda

n se dëuda (= tud.: man schämt sich / tal.: ci si vergogna).


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Nia: L ie fat sciche toca. A mi me savëssa plu bel a ujiné. Canche vën la nëif peli.

Ma: L ie fat sciche l toca. A mi me savëssel plu bel a ujiné. Canche l vën la nëif peli.


2.5.10 I pronoms nen/n

Nen/n possa fé referimënt a azions, cosses, fac:

Nen/n cumbiné dla dutes (= de azions fauzes, strambes).

Nen/n cumpré d’uni sort (= de cosses).

Do i pronoms personei me, te, se, ve vëniel adurvà la forma partitiva n:

Ie me n tole doi. Tu ne te n toles deguni.

Nëus se n maion assé. Vo ve n cumprëis cinch.

Tl scumenciamënt de na frasa o pra na negazion vëniel adurvà la forma nen, ma n aud nce la forma n:

Nen é udù trëi. N é udù trëi.

Nen feje de manco. N feje de manco.

Tu ne nen vëijes nianca un. Tu ne n vëijes nianca un.

Tla inverscion cun la forma verbela che fina cun n consonant, vëniel adurvà -en, -enen:

Liejen mo dant una na tel’ poesia.

Liejenen mo dant una.

Compren nce a mi de tei fazulëc.

Comprenen pa de biei, che ie son pa muelia.


2.5.11 L pronom relatif

Porteme l computer. L computer ie sun mëisa.

Porteme l computer che ie sun mëisa.

L senificat te chisc doi ejëmpli ie bel unfat. Mé che tla prima doi frases vëniel scrit doi iedesc l articul y la parola computer. Tl segondo ejëmpl, ntant sce, vën l inuem giamià ora dal pronom che. Chësc pronom giamieia ora l inuem y mët n relazion i doi verbs dla frases: porteme y ie.

L pronom relatif adroven per giamië ora zeche che vën dant danora y de mëter n relazion doi frases scëmples, fajan nsci dainora na frasa cumplessa:

É ancuntà Rita. Rita à dit de te saludé.

Sce ulon les lië, tulan demez la repetizion: Rita, pudons giamië ora tla seconda frasa la parola Rita cun l relatif che; a chësta maniera vëniel a se l dé danter la doi frases n liam che trasfurmea la segonda frasa te na subordineda relativa:

È ancuntà Rita, che à dit de te saludé.

prinzipela subordineda relativa

L relatif che se referësc a Rita che vën dant tla prima frasa; sce l ne fossa nia l inuem Rita danora, ne stajëssa la frasa nia mpe: *é ancuntà che à dit de te saludé. Ala segonda frasa, de chëla che fej pert l pronom relatif che, ti dijen frasa relativa. La relativa possa nce spartì te doi pertes la frasa prinzipela:

Rita, che é ancuntà nsëira, à dit de te saludé.

L relatif gëura la frases subordines a chëles che n ti dij frases relatives (o frases subordinedes relatives).

L ie frases relatives te chëles che l relatif se referësc a n sostantif o n pronom dla frasa prinzipela:

Sabine à perdù i documënc che nes manciova per dé ju la dumanda.

Aldò dl cuntest possen nce se nmaginé ciuna che sibe la parola a chëla che ne se referësc tla prinzipela:

Sabine à perdù cie che/chël che (= i documënc) nes manciova per
dé ju la dumanda.

L ie frases relatives che se refëresc nce a duta la frasa che ie danora. Te n tel cajo possa la frasa relativa nce unì giamieda ora cun na frasa prinzipela che vën giamieda ora cun n demustratif:

Peter à venciù l prim pest, cie che nes fej na gran legrëza.

Peter à venciù l prim pest. Chësc nes fej na gran legrëza.

Erika ne n’ie mo nia ruveda, cie che me fej sté cun festide.

Erika ne n’ie mo nia ruveda. Chësc me fej sté cun festide.

L pronom relatif vën adurvà tambën pra l masculin che pra l feminin singuler y plurel:

L liber che é liet, fova rie da ntënder.

La lëtra che è scrit inier, es bele giapà ncuei.

I udleies che é giatà da tlupé su, fova de seniëur pluan.

La tëurta che on minsà dantier, ie bele fineda.

Pronom relatif

 

m.sing.

f.sing.

m.pl.

f.pl.

Soget

che

che

che

che

Oget diret

che

che

che

che

De d’autra funzions cun na preposizion (P)

P + chël che

P + chëla che

P + chëi che

P + chëles che

La forma che possen adurvé te de plu caji, ma mé sce l pronom relatif ie soget:

Ue liejer n liber che me plej.

o n cumplemënt oget:

Chësc ie propi l liber che crive.

L pronom relatif possa vester cumpanià da n demustratif:

La sieves, chëles che fova rotes, ie unides cuncedes.

Chëla che vënc giapa la bedaia.

Chëi che dorm giut arjuma suvënz velch.

Do na preposizion iel daniëura n demustratif che cumpanieia l pronom relatif che:

L nonn, cun chël che son jit a teater, ie for de bona ueia.

La dliejes, de chëles che te é cuntà, ie plutosc vedles.

I mutons, a chëi che ti é dat n rispl, à scrit na lëtra deberieda.

La montes, sun chëles che ie son stata, ie na marueia.

De d’autra funzions

Nosc maester de cianté, da chël che on mparà truep, ie jit n pension.

Vinzenz ie na persona sun chëla che n possa se lascé.

I dërc, per chëi che truep populi muessa cumbater, ne semea nia vester
n valor naturel.

Per la frases relatives che ne n’à nia na parola de referimënt danora vëniel adurvà la forma chi che (per persones) y cie che (per cosses).

Chi che se lascia dì ie bon de scuté su.

Cie che i conta ncantëur ne n’ie nia vëira.


2.5.12 Frases relatives restritives y nia restritives

Nchin tlo iel unì desferenzià danter trëi sortes de frases relatives: chëles cun na parola de referimënt, chëles zënza parola de referimënt y chëles che fej referimënt a na frasa ntiera.

Daujin a chëstes vëniel mo desferenzià danter frases relatives restritives y nia restririves.

1. La frasa relativa possa vester de bujën, ajache la stlarësc chi o cie che n miena cun la parola de referimënt. Te chësc cajo rejonen frases relatives restritives.

2. La frasa relativa possa nce vester na njonta mplu che vën fata, ma che ne n’ie nia propi de bujën; la pieta mé vel’ informazion sëuraprò. Te chisc caji rejonen de frases relatives nia restritives, apositives o esplicatives.

Frasa d’ejëmpl cun parola de referimënt:

L’ëila che à fat dumanda per l post de lëur ne n’ie nia cumpetënta.

Frases relatives nia restritives recunëscen suvënz da formes coche: daniëura, per l solit, perauter, pu.

L film dl regist Francis Ford Coppola, che ie perauter bele da udëi tl
chino a Bulsan
, dëssa avëi custà milions de euro.

Tl gherdëina vën la defrënza danter chësta doi frases relatives mustrà su ortograficamënter. Tl cajo de na restritiva ne n’iel deguna virgula; canche l ne n’ie nia na restritiva vëniel ntant sce metù la virgula.

Restritiva:

Chirete ora i ciauzei che te ësses gën.

Nia restritiva:

Marion, che sà pu coche la ie jita, ne dassëssa nia bruntlé si muta.


Lecordete

La parola che vën nce dant tla locuzions agetiveles relatives:

Chësc ie n afar che cunvën.

Ti ani che à da unì messeran sparanië.

Na storia che à da nfé cun té.


2.5.13 L pronom y l agetif possessif

L possessif à da nfé cun relazions danter l patron y la puscion.

  • L possessif ie agetif, sce l se lieia a n inuem (Ne abine nia plu mi pëna); l ie pronom, sce l ie mpede l inuem (Me mprestes’a la tia?; minà iel pëna).
  • L pronom possessif giamieia ora l inuem mpede l acumpanië. Dan l pro- nom possessif iel for n articul determinatif o na preposizion articuleda.

Ne n’é degun cufer, me mprestes’a l tie (sotntendù: cufer)?

L ne n’à degun cufer, l à metù si guanc tl mie (sotntendù: cufer).

I possessifs, agetifs o pronoms, mostra su la persona (mi, ti, si o mie, tie, sie y n.i.) che à zeche. Ti ejëmpli tlo dessot à i possessifs l prim iede l valor de agetifs (ajache i acumpanieia i inuemes), l segondo iede l valor de pronoms (ajache i giamieia ora i inuemes).

Te mpresteré mi ombrela (agetif), davia che te es perdù la tia (pronom).
Walter me à mprestà si auto (agetif), ajache l mie (pronom) ie da cuncé.
Vosta ideies (agetif) me plej, la sies (pronom) me massa stravagantes.

L possessif possa mustré su truepa d’autra relazions, nce nia de puscion. La relazions che vën dant l plu ie:

  • interpersonela (de parentela, de bënulëi, de lëur):

É saludà mi pere.

Co ti vala pa a ti muta?

Si capoufize ie scialdi daulëibon.

  • de purtenienza zënza puscion:

Es’a udù nosta scola?

  • de pertinënza:

Te muesses ti duvier.

  • de criazion:

É liet si (= scrit da d’ël) liber.

  • de carateristica:

I iagri cun si ciapiei vërc.


2.5.14 L’adurvanza y la funzions dl possessif

  • Canche l vën adurvà coche agetif possa l possessif acumpanië n inuem, y si funzion ie atributiva (ti guanc; nosta cësa.). Nce tl tudësch iel zënza articul danora (deine Kleider; unser Haus). Tl talian iel, ntant sce, for l articul danora (i tuoi vestiti; la nostra casa).
  • L possa nce acumpanië n verb y si funzion ie predicativa (i guanc ie tiei; la cësa devënta nosta). Sce l acumpanieia n verb ie l possessif do l verb (l’idea ie mia.)

La formes dl gherdëina cun l’adurvanza dan l sostantif.

Singuler

Plurel

masculin

feminin

masculin

feminin

1ª pers.sing.

mi

mi

mi

mi

2ª pers.sing.

ti

ti

ti

ti

3ª pers.sing.

si

si

si

si

1ª pers.pl.

nosc

nosta

nosc

nosta

2ª pers.pl.

vosc

vosta

vosc

vosta

3ª pers.pl.

si

si

si

si

La formes dl gherdëina cun l’adurvanza zënza sostantif.

Singuler

Plurel

masculin

feminin

masculin

feminin

1ª pers.sing.

mie

mia

miei

mies

2ª pers.sing.

tie

tia

tiei

ties

3ª pers.sing.

sie

sia

siei

sies

1ª pers.pl.

nost

nosta

nosc

nostes

2ª pers.pl.

vost

vosta

vosc

vostes

3ª pers.pl.

sie

sia

siei

sies

Frases d’ejëmpl cun y zënza l’adurvanza dl sostantif:

Ie pa chësc mi guant lonch? Sci, chësc guant lonch ie mie.

Ie pa chël ti pitl ciapel? Sci, chël ie danz tie.

Ie pa chël iló si camejot lerch? Sci, chël ie sambën sie.

Ie pa chël nosc camesëul strënt? Sci, chël ie danz l nost!

Ie pa chësc vosc sbeter curt? Pu sci sci che l ie l vost!

Ie pa chëi cavia si scapins grosc? Chël pa pu che i ie i siei!

Ie pa chëstes mi manëces? No, les ne n’ie nia mies.

Ie pa chëles ti ciauzes? No, chëles ne n’ie danz no ties.

Ie pa chisc si ciauzei? No, chisc sarà pa bën siei.

Ie pa chëles nosta ombreles? Pu no no, les sarà pa nostes!

Ie pa chisc vosc ciapiei? No, chisc ne n’ie nia i vosc.

Ie pa chëstes si cazines? No chëstes no, ma chëles ie sies.


2.5.15 L pronom y l agetif demustratif

I demustratifs auza ora la luegia de na persona, de n tier o de na cossa tl spazium, tl tëmp y n relazion a n sentimënt o a na condizion, aldò de na oposizion danter daujin y dalonc, permez a chi che rejona o scota su.

Te plej pa chësc guant? No ie é plu gën chël.

Chësta ciamëija ie bruma, chëla ie blancia.

Chësc ne me ëssi propi nia aspità da té.

Te lecordes’a de chël d’instà al mer, cun ch’i tudësc daulëibon?

Pronom demustratif

singuler

plurel

masculin

feminin

masculin

feminin

daujin

chësc

chësta

chisc

chëstes

dalonc

chël

chëla

chëi

chëles

Agetif demustratif

singuler

plurel

masculin

feminin

masculin

feminin

daujin

chësc / chëst* / ch’sc

chësta / ch’sta

chisc

chësta / ch’sta

dalonc

chël / ch’l

chëla / ch’la

chëi / ch’i

chëla / ch’la

  • Chësc auza ora zachei o zeche daujin a chi che rejona o scrij, y che possa vester daujin o dalonc da chi che scota su o liej: Chësc liber che é tla man ie nuef.
  • Chël auza ora zachei o zeche che ie dalonc da chi che rejona o scrij, y che possa vester daujin o dalonc da chi che scota su o liej: Chël ciamorc ne vëiji nia, l ie massa dalonc.

La varianta chëst* vën mé dant dan n valgun sostantifs che scumëncia cun n vocal coche:

chëst ann, chëst iede.

L plurel dl feminin ie unfat al singuler dl feminin:

chësta muta, chësta mutans.

L gherdëina à nce formes scurtedes, te chëles che l toma demez l vocal prinzipel y l vën a se l dé na sincopa vocalica: Ie ti l é pa bën cunteda su a ch’i mutons / a ch’la mutans. Nsci ti vëniel dat plu pëis al sostantif che vën do.

L demustratif medem(-o)

Chësta sort de demustratif (tud.: ‘derselbe’ / tal.: ‘lo stesso’) nes dij che na persona o cossa ie unfat a n’autra.

Singuler

Plurel

masculin

feminin

masculin

feminin

Determinant

l medem(o)

la medema

i medemi

la medemes

Pronom

l medem(o)

la medema

i medemi

la medemes

Medem(o) vën adurvà cun l articul determinatif y l à duta la flescion coche n agetif. I agetifs dan n sostantif feminin plurel à for la medema forma coche chëla dl singuler.

Frases d’ejëmpl:

La medema jëuna/jëunes se à furnì cun l guant dala Gherdëina.

La medemes se à furnì su drët da catif.

I medemi jëuni ie ruvei sun piza de Saslonch.

I medemi ie mo jic sun la pizes dla Cier.

Na varianta neutrela ons cun la forma dl singuler masculin lià al articul determinatif:

Cërta jënt plu de tëmp conta for l medem(o).


2.5.16 I pronoms y i agetifs indefinic

Determinant indefinit + sostantif

degun; vel’

Degun y vel’ ne possa nia jì a una cun l articul danora: *i degun libri, *l vel’ liber.

Ne n’on cumprà degun libri.

I se à cumprà vel’ liber.

Agetif indefinit + sostantif

truep; d’autri

Agetifs de chësta sort possa nce unì dant cun l articul danora:

Truep libri tol ora na gran lerch. I truep libri tol ora na gran lerch.

D’autri libri ie massa cëres. I autri libri ie massa cëres.

Na varianta de chësta sort ons cun l articul indeterminatif n danora: n tel; n cër

N tel scrianzà à petà sotsëura na vedla landa.

Chësc sach à n cër pëis (= ie bëndebò pesoch).

Indefinit + articul determinatif + sostantif

dut, duta, duc, duta

Dut l corp ie pratà.

Duta la cësa ie unida zareda ju.

Duc i mutons y duta la mutans à tëut pert ala garejeda.

Indefinit + atribut partitif

velch/vel’ de, n pue’ de, uniun de

Me é maiá velch/vel’ de bon.

É davanià n pue’ de scioldi.

Uniun de nosc mutons ie da plajëi.

Te chisc caji ons dan pue’ d’/de nce l articul indeterminatif n y nsci iel nce la forma n valgun/n valguna che muessa avëi l indeterminatif danora:

É bu n pue’ d’ega.

L à stravà n pue’ de vin.

L à rot n valgun goc.

La se à cumprà n valguna chertes.

D’autri ejëmpli cun n articul indeterminatif + sostantif + preposizion + aposizion: n mudl de sasc, na pila de lënia, n maz de ciofs, n puni de ciariejes, n tlap de mutons.

Dan l aposizion muessel vester la preposizion de (tal. di: un mucchio di sassi).

Pronoms indefinic

deguni, trueps, zachei

Formes indefinites che ne n’à nia n sostantif che vën do y che ne possa nia jì a una cun n articul danora, possen raté coche pronoms indefinic:

Deguni ne me à mo cuntà coche la ie jita.

Trueps jissa plu gën sun Secëda.

Zachei à svaià; va ma a cialé chi che l ie!

Zachei y deguni te na dumanda:

Iel pa zachei tlo te tlas che rejona franzëus?

Ne n’iel pa deguni tlo te tlas che rejona franzëus?

La negazion dl segondo ejëmpl vën fata cun la particula de negazion ne (dan vocal ne n’) + deguni.

Canche n ne sà nia avisa chi, possen nce adurvé la forma: un, una.

Un/Una rujenova franzëus.

Agetifs sostantivei indefinic

i autri, n’autra, l’unica y n.i.

I autri ne vën nia plu.

N’autra ie de gauja.

Ëila ie l’unica che pudon mo judé.

Cun sostantif (funzion de agetif)

Zënza sostantif (funzion de pronom)

singuler

plurel

singuler

plurel

d’auter

d’autri

d’auter

d’autri

d’autra

d’autra

d’autra

d’autres

d’auter

l auter

i autri

l auter

i autri

l’autra

l’autra

l’autra

l’autres

l auter

n auter

d’autri

n auter

d’autri

n’autra

d’autra

n’autra

d’autres

l rest

Nce te chisc caji l plurel feminin dl agetif ie unfat al singuler: l’autra muta – l’autra mutans. L masculin à, ntant sce, n’autra forma: l auter mut – i autri mutons.

Frases d’ejëmpl cun sostantif:

Nce al auter mut ti ai scincà na roda da mont.

Ne ti l’on nia plu fata a jì a ti cialé al’autra pitures de Saslonch.

Uni auter cunsëi ëssi gën azetà.

A degun’autra persona ëssen pudù ti dé duta nosta crëta.

Frases d’ejëmpl cun la particula partitiva d’(= de):

Per ruvé a piz cun chësc lëur adurvëssi d’autra massaria.

Nsëira iel ruvà adalerch d’autri seniëures da oradecà.

Ëi ne bev no vin y no d’autra buandes da alcol.

Frases d’ejëmpl zënza sostantif:

La freies che é cumprà ncuei fova stletes; duman nen chiri ora d’autres.

Inier iel ruvà truep seniëures y ncuei mo d’autri.

É bën maià chësta versura, ma nen ësse abù plu gën d’autra.

Inier iel stat n inzidënt a Urtijëi y puech do n auter te Plan.

Ncuei me ei trat sëura na brea da taces; duman ulëssi me n tré sëura n’autra.

Ëila se à for cruzià di autri.

É n bel maz de rojules; n valgunes me tëni, l’autres ti scinchi a mi jocera.

Mé si familia possa l judé; degun d’autri possa l fé.

Chësc indefinit possa nce se lië a n atribut partitif:

N auter/N’autra de nëus à venciù l prim pest.

L cuncors a davanià n auter/n’autra de si cumpanies.

I autri/L’autres dl cor ie furnedes per si cont a Bulsan.

Da canche la à scumencià a lauré ne n’ala nia dl’aurela per vel’ d’auter.

La cossa plu mpurtanta ie resté sann y nton, dut l rest vën do.

Frases d’ejëmpl cun: l un/l’una + l auter/l’autra

L un (= di doi testemonesc) à cuntà che la ie jita nsci, l auter

(= l auter testemone) à dit bel l cuntrer.

La doi bozes de vin ie bele unfat; nia baraté l’una cun l’autra.

Ie ne ue no l un no l auter.

L’una o l’autra ëssa pa bën pudù judé a finé de rumé su.

N possa mparé l un dal auter.

Frases d’ejëmpl cun: l un cun l auter/l’una cun l’autra

Ajache i ne savova nia co fé, se ai cunsià l un cun l auter.

L’una ie desseneda cun l’autra y perchël ne vales nia plu a spaz deberieda.

Sce n fossa boni de se ujiné l un cun l auter/l’una cun l’autra ne fossel nia

plu da strité.

Cun sostantif (funzion de agetif)

Zënza sostantif (funzion de pronom)

singuler

plurel

singuler

plurel

degun

degun

degun

deguni

deguna

deguna

deguna

degunes

P deguni

C (nët) nia

P (= persones), C (= cosses)

Frases d’ejëmpl cun sostantif:

Plu dagiut ne n’udoven feter degun mut/degun mutons ncantëur do na cërt’ëura.

Deguna muta/Deguna mutans à tëut pert al cuncors.

Forma de negazion:

L ne n’à deguna rejon de se lamenté.

Frases d’ejëmpl zënza sostantif:

Al referat de nsëira fovel truep nteressei, ma degun ne n’à fat na dumanda.

Duc fova nviei, ma deguni ne se à lascià spië.

Degunes fova a una de spënder tan truep.

L possa nce unì a se l dé cun n atribut partitif (tlo dessot sotrissà).

Deguna de chësta ëiles à ulù jì pea.

Deguni de nëus à ulù l scuté su.

Forma de negazion:

Ne n’on ancuntà deguni sun Resciesa.

Deguni ne n’à scutà su cie che l ie unì dit.

Frases d’ejëmpl cun la particula de negazion ne (dan vocal ne n’).

I mutons ne n’à maià (nët) nia.

Ntan chësc referat ne n’ei mparà (nët) nia de nuef.

L ne ti ie unì damandà (nët) nia.

Chësc pronom se referësc a cosses.

Cun sostantif (funzion de agetif)

Zënza sostantif (funzion de pronom)

singuler

plurel

singuler

plurel

dut

duc

dut

duc

duta

duta

duta

dutes

dut

tramedoi

tramedoi

tramedoi

tramedoves

Dut possa de regula avëi valor de agetif o de pronom. L possa fé referimënt a na cuantità o a n numer y l ie spartì dal inuem tres l articul determinatif o n agetif demustratif: dut l pan, dut ch’l pan.

É maià duta (agetif feminin, indicazion de cuantità) la tëurta.

É ciarcià duta (agetif feminin, indicazion de numer) la tëurtes.

L agetif feminin duta à la medema forma sibe tl singuler che tl plurel: duta la tëurta/ duta la tëurtes.

Dut coche pronom singuler masculin uel dì: “uni cossa”, “duta la cosses”.

É rumà su dut (masculin singuler = uni cossa).

Ëila ne se à nia tëut pea dut.

Frases d’ejëmpl cun sostantif:

Dut l ciel ie brum.

Duta la tlas ie jita cun la roda.

Duc i lëns ie tumei.

Duta la pazienza ne tleca nia.

Tramedoi jëuni fova a una.

Tramedoi jëunes à fat na tëurta drët garateda.

Frases d’ejëmpl zënza sostantif:

Ie ne son nia bon de maië ora dut (→ chël che ie te taier).

Ëila ne n’ie nia bona de la maië duta (→ la ciculata).

Nëus on cuncià via dut te castl.

Duc (→ i ëi) ie de bona ueia.

Dutes (→ l’ëiles) fova lezitëntes.

Coche adurvanza pronominela possel nce unì dant che l indefinit se referësc a n sostantif o a n pronom, ma i ie destachei da chësc.

I mutons à duc giapà n pèr de udleies.

Ëiles/Les à dutes davanià n bel scioldo.

Nsëira ei ancuntà Luis y Roland; tramedoi ie deventei drët da vedli.

Nsëira ei ancuntà Maria y Rita; tramedoves ie deventedes drët da vedles.

Cun i numerei doi/doves muessel jì danora l demustratif ch’i/ch’la.

I/Les cunësces’a tu perdrët ch’i doi/ch’la doves?

Cun sostantif (funzion de agetif)

Zënza sostantif (funzion de pronom)

singuler

plurel

singuler

plurel

n/-en

un

una

Chisc indefinic possa mé unì adurvei coche pronoms. I se referësc a na cumpëida nia determineda de persones. N (tud.: man, tal.: si) possa mé tò ite la funzion de soget. Tl gherdëina vëniel nce dant tla forma entlitica -(e)n lieda al verb.

Frases d’ejëmpl:

N ne dassëssa mei vaghé massa.

Vaghé massa ne dassëssen mei.

Un/Una ne dassëssa mei vaghé massa.

Vaghé massa ne dassëssa un/una mei.

Cun sostantif (funzion de agetif)

Zënza sostantif (funzion de pronom)

singuler

plurel

singuler

plurel

truep

truep

truep

trueps

truepa

truepa

truepa

truepes

 

(l) truep

l truep

i truep

 

 

la truepa

la truepa

tan pruep

tan pruep

tan pruep

tan trueps

tan truepa

tan truepa

tan truepa

tan truepes

 

tan truep

plu

plu

de plu

de plu

 

 

l plu

 

tan de

tan de

tant

tanc

tan de

tan de

tanta

tantes

 

 

tant

(true’) massa

(true’) massa

(true’) de massa

(true’) de massa

assé

assé

assé

assé

puech

puec

puech

puec

puecia

puecia

puecia

pueces

 

 

(l) puech

 

l puech

i puec

 

 

la puecia

la puecia

 

 

manco

manco

de manco

de manco

 

 

l manco

 

tan puech

tan puec

tan puech

tan puec

tan puecia

tan puecia

tan puecia

tan pueces

 

 

tan puech

 

(true’) massa puech

(true’) massa puec

(true’) massa puech

(true’) massa puec

(true’) massa puecia

(true’) massa puecia

(true’) massa puecia

(true’) massa pueces

 

 

(true’) massa puech

 

Frases d’ejëmpl cun truep y puech cun sostantif zënza articul danora:

On maià truep pan y truepa versura.

Lukas ie tumà y l à perdù truep sanch.

Truepa vaces ie d’instà sun pastura.

Al curs de spanuel se à scrit ite mé puec sculeies y puecia sculées.

La jënt che à tëut pert ala sëira à desmustrà puech nteres.

Per truep amalei iel puecia speranza che i varësce.

Te chisc caji l indefinit singuler à la formes truep/truepa puech/puecia; l plurel à la formes truep/truepa puec/puecia.

Adurvanza cun l sostantif y l articul danora:

L truep lëur l à bëndebò finà su.

La truepa nëif mola fova ria da palé.

L puech tëmp ne n’à nia judà a finé per tëmp y ëura.

La puecia farina ne n’à nia tleca a fé da marënda.

Frases d’ejëmpl zënza sostantif cun la particula partitiva nen (dan vocal nce n’ do i pronoms me, te, se):

Ncuei me ei cumprà na tëurta da ciculata. Ie nen é bele maià truepa. /

Nchina śën nen ei maià puecia.

L pan fova frësch, perchël nen ei maià truep. / L pan fova vedl, perchël

nen ei maià puech.

Frases d’ejëmpl zënza sostantif cun l masculin trueps/puec y l feminin truepes/pueces:

Te chësta lia iel ëi plu de tëmp. Trueps à i ciavëi grijes y à la berba / mé

puec à i ciavëi grijes y la berba.

Te chëla firma lëura mé ëiles; truepes ie jëunes / mé pueces ie jëunes.

Formes comparatives: plu, de plu ↔︎ manco, de manco

cun sostantif:

Ncuei al laurà cun plu/manco mpëni che i autri dis.

Nsëira ei maià plu/manco freies che ncuei.

zënza sostantif:

Robert davania plu/manco che si cumpanies.

Maria à cumprà doi chilo de freies; si mut Erich nen à maià plu/manco

che si muta Erika.

Tl gherdëina l livel de cumparazion vën fat cun che.

Sce l livel de cumparazion ne n’ie nia dit ora, ma n possa l capì dal cuntest ons la formes de plu – de manco:

Jënt conta che Andreas s’ebe pertendù mile euro per fé ch’l pitl lëur,

povester nchinamei de plu/de manco.

1. Ncuei ei maià (de) plu / (de) manco che inier.

2. Ncuei ei maià de plu / de manco.

Tl segondo ejëmpl muessel vester la preposizion de danora; tl prim possel nce vester zënza la preposizion.

Puech, bëndebò, scialdi, tan, massa ie indefinic cuantitatifs che possa vester sibe agetifs che pronoms. I dà esprescion a na cuantità che crësc progressivamënter:

Avëi prëscia. Avëi puecia / bëndebò / scialdi o tan / massa prëscia.

L nen fova puec / bëndebò / scialdi / (de) massa.

Puech, tant y truep possa avëi danora l articul determinatif o n agetif demustratif,

mudan senificat:

É udù puec ciamorces che sta da mont su (= puec danter chëi che sta da mont su).

É mparà a cunëscer i/ch’i puec jëuni che studieia tlo (= duc i jëuni che studieia tlo, che ie puec).

Tant devënta cun l articul indeterminatif n inuem che auza ora na cuantità nia determineda.

L paierà ju l debit n tant al mëns.

La forma assé ne muda nia y possa unì dant cun o zënza sostantif. Te vel’ cajo possela vester sibe dan che do l sostantif.

Frases d’ejëmpl cun l sostantif:

Ne sé nia sce on bën lat assé/assé lat da fé da gusté per duc.

I à propi assé scioldi/scioldi assé per viagë suvënz via per l ann.

Frases d’ejëmpl zënza l sostantif:

Ons’a mo pier te ciulé? Sci, nen/n’ on mo assé.

De lëures da fé nen/n’iel for assé.

Te chisc caji vëniel dant l pronom partitif nen (dan vocal cun la varianta n’).

Datrai possa assé nce unì dant zënza n sostantif de referimënt:

Do mi minonga ëis rujenà giut assé.

Ie rate che per ncuei es mparà assé.

Cun sostantif (funzion de agetif)

Zënza sostantif (funzion de pronom)

singuler

plurel

singuler

plurel

singul

singuli

singula

singula

l singul

i singuli

l singul

i singuli

la singula

la singula

l sëul

i sëui

la sëula

la sëula

l unich

i unics

l unich

i unics

l’unica

l’unica

l’unica

la uniches

l’unica

i defrënc

la defrënta

defrënt

defrënc

defrënta

defrëntes

Adurvanza cun l sostantif y l articul:

L’unica/La sëula cumpania che l’à judeda ie stata Marion.

Iel pa mesun abiné ca na singula fotografia dl luech de Sëlva da zacan?

Karl à cuntà su uni singul avenimënt de si viac tl’India.

Frases d’ejëmpl cun defrënt:

Or y arjënt à n valor defrënt.

Al didancuei muessen fé i conc cun na situazion economica defrënta da

chëla dan n valgun nia.

I depenjadëures à presentà chedri bëndebò defrënc.

Uni artejan à manieres defrëntes per fé n lëur.

Frases d’ejëmpl cun sostantif y zënza articul:

Suvënz vën i libri partii su te de singuli capituli.

Singula persones sta plu gën per si cont.

Adurvanza zënza sostantif:

Alex ie l sëul a se mbasté l am de fé chësc lëur.

I catores ie i sëui che ie ruvei sun chëla piza.

Gretl ie l’unica che à judà si cumpanies.

I sëui/i unics sun chëi che te posses te lascé ie ti fredesc.

Sun chësc mond ne vëniel suvënz nia tenì cont dl nteres dl singul/di singuli.

La forma feminina l’unica à l senificat de “la sëula cossa”.

L’unica ie chëla de nia la dé su y de jì inant.

Purvé mo n iede, chëla ie l’unica.

Cun sostantif (funzion de agetif)

Zënza sostantif (funzion de pronom)

singuler

plurel

singuler

plurel

uni

uniun

uni

uniuna

Frases d’ejëmpl cun sostantif:

Uni ëila se à trat sëura ciauzei nueves.

Uni zitadin dëssa dì si minonga.

Peter cunësc uni crëp te nosc raion.

Frases d’ejëmpl zënza sostantif:

Uniuna à la rejon de dì la sia.

Uniun à purtà dant si minonga.

N se à dat ju cun uniun y cun uniuna.

Cun sostantif (funzion de agetif)

Zënza sostantif (funzion de pronom)

singuler

plurel

singuler

plurel

 

n valgun

n valguni

 

n valguna

n valgunes

 

de plu

 

de plu

 

C n pue’

 

 

C n puech

C n puec

 

 

C n puecia

C n pueces

C (= cosses)

Chësta formes de indefinit ie tl plurel y auza ora na cumpëida nia massa granda de persones o cosses. Les curespuend al tudësch ‘einige’ y al talian ‘alcuni/alcune’. Tl ladin muessel daniëura vester danora la particula n.

Frases d’ejëmpl cun l sostantif:

N valgun mutons ie jic cun la roda.

N valguna mutans ne fova nia a una.

Ëi ie bele n valgun ani che i vën te Gherdëina.

Sonia à bele liet n valguna plates de si liber.

L possa nce vester danora n demustratif coche chisc o n possessif coche mi, si, ti y n.i.

Chisc valgun ciofs à custà na strambaria.

Chësta valguna pleces ie bele sëces.

Si valguna biesces ne n’ie nia plu da abiné.

Mi valgun libri te lasci gën liejer.

N valguni y n valgunes à la funzion de pronom.

Frases d’ejëmpl zënza l sostantif:

N valguni fova furnii melamënter.

N valgunes fova drët da catif.

Nia duc i mutons à pudù jì sa mont, n valguni (= n valgun mutons) ova l tisel.

Frases d’ejëmpl cun de plu (tud.: mehrere / tal.: (di) più, diversi).

Adurvanza cun l sostantif:

De plu zitadins se à lascià su, ajache i ne fova nia a una cun l proiet dl chemun.

Deborah à scrit de plu e-mail, ma la ne n’à giapà deguna resposta.

Te de plu raions al nevët duta nuet.

Adurvanza zënza l sostantif:

De plu ne fova nia a una y à dit si minonga.

L nen fova de plu che ti à dat rejon.

Canche n ie de plu che rejona, ne auden plu nia.

N pue’, n puech/n puecia, n puec/ n pueces.

Adurvanza cun l sostantif:

N pue’ de muvimënt fej bon ala sanità.

Śën maiessi gën n pue’ de fonc frësc.

Uniun dassëssa se vaghé n pue’ de tëmp liede.

Adurvanza zënza l sostantif:

La jopa fova nsëuza. Ie nen é mé ciarcià (n) puecia.

An mé puec scioldi. Per fertuna nen ons mé adurvà (n) puec.

Frases d’ejëmpl cun na curespundënza formela averbiela:

Do na fadia fossel for bon paussé n puech.

Dan se ndurmenzé à la pitla mo giaurì n puech i uedli.

Coche l se à astilà me à n pue’ desplajù.

Cun sostantif (funzion de agetif)

Zënza sostantif (funzion de pronom)

singuler

plurel

singuler

plurel

 

 

un

 

una

vel’

vel’

vel’ un

vel’

vel’

vel’ una

n cër

cër

 

cërc

na cërta

cërta

 

cërtes

__

 

 

 

cërta

 

 

 

n tel

de tei

n tel

de tei

na tel

de tel

na tela

de teles

 

 

P n tel un

 

 

 

P na tel’ una

 

 

 

P zachei

 

 

 

P zeche un

 

 

 

P zeche una

 

 

 

P chi che mei

 

 

 

P chi che sibe

 

 

 

C velch / vel’

 

 

 

C zeche

 

P (= persones), C (= cosses)

La formes cun tel se damanda l articul indeterminatif danora. Tl plurel ieles, ntant sce, zënza articul, ma l muessa unì metù danora la particula partitiva de.

Frases d’ejëmpl cun l sostantif:

L fossa bel avëi n tel cheder te stua.

Ie ne n’é mo mei audì na tel’ strambaria.

Na tel’ eva ne la finova plu de śené te stua.

Te de tei caji ne san nia co la p.

A scuté su de tel ciacules ne san nia cie se ndì.

De tel’ auces ne n’ei mo mei udù tlo da nëus.

Frases d’ejëmpl zënza l sostantif:

N tel/Na tela me ëssi bele da giut mbincià.

Sun de tei/de teles ne possen nia se lascé.

L nen ie de tei /de teles che la sà for plu longia.

Frases d’ejëmpl cun l sostantif:

Vel’ legrëza fej for bon.

Vel’ tort ie rie da purdené.

Auzé na cassa de mëiles à for n cër pëis.

Na cërta pert muessen partì cun i autri.

Cër lëures fejel da stramp ngërt.

Cërta jënt ne n’à deguna crianza.

A jì da Val ite ei ancuntà n tel vedl ël / na tel’ vedla landa.

De tei lauranc da oradecà à fat chësc lëur.

De tel’ stories auden suvënz.

Frases d’ejëmpl zënza l sostantif:

Vel’ un se à lascià dì.

Vel’ una ie jita per si cont da mont su.

Cërc ne n’à deguna ueia de lauré.

(Cun sostantif: Cër jëuni ne n’á deguna ueia de lauré).

Cërtes à mefun for zeche da se lamenté.

(Cun sostantif: Cërta jëunes ne n’á deguna ueia de lauré).

Un/Una/Zachei m’à cuntà coche la ie jita.

Tlo iel un/una/zachei che ulëssa rujené cun té.

Zeche un/Zeche una da oradecà dëssa avëi menà sot ch’l rehl.

Chi che mei/Chi che sibe possa tò pert ala garejeda.

Sa mont ons udù n tel un /na tel’ una che tlupova stëiles da mont.

Sce l te toma ite velch, lasceme al savëi.

Es’a tu bele maià zeche?

Vel’/velch y zeche possa nce unì dant cun l atribut partitif de.

L me ie suzedù vel’/velch de bel.

Contenes zeche de nteressant.

Erika me à dit che si oma ti à scincà zeche de valor.

L indefinit zeche (tud.: ‘irgendetwas, irgendwas’/tal.: ‘qualcosa, qualche cosa’) mostra su una o de plu cosses nia spezifichedes a puntin.

L possa unì a se l dé zeche de bel.

Feme al savëi zeche dan che te n ves.

Possi pa fé zeche per té?

Ues’a bever zeche?

L ie zeche che ne va nia.

Miec zeche che nia.

Coche n vëija dala frases d’ejëmpl possa zeche unì adurvà canche n uel dé espre­scion te na maniera indetermineda, nia tlera, a una o a de plu cosses.

1. Chires’a zeche?

2. Possi pa fé zeche per té?

3. É perdù zeche.

4. Feme al savëi zeche.

Te chisc caji cun l’adurvanza de chësc pronom possen dubité y pesimé: 1. n liber?; 2. te judé a cuncé la roda?; 3. la tle?; 4. che l ejam à butà? o nce zeche d’auter.

L’adurvanza dl indefinit zeche un/una (tud.: irgendeiner, irgendeine / tal.: qualcuno, qualcheduno).

Zeche un/una dëssa avëi abù zeche da dì.

La majera pert de chëi che à tëut pert al curs fova cuntënc, ma zeche

un/una se à bëndebò lamentà.

Per n cheder mo plu a puntin n cont de duta chësta formes y si adurvanza vëniel cunsià de cialé do te Gallmann/Siller-Runggaldier/Sitta: Sprachen im Vergleich. Deutsch–Ladinisch–Italienisch. Determinanten und Pronomen. Indefinita, 2010, pl. 138-215.


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Dut, duc, duta

Dut y duta adroven dan n articul, n demustratif o n possessif de n sostantif singuler, o de n inuem coletif y auza ora na unità ntiera:

dut l di duta la cësa

dut chësc lëur duta chëla ierba

dut mi pastrëc duta ti berstot

Duc y duta adroven dan n articul o n demustratif o n possessif de n sostantif plurel; l auza ora duta la cosses o persones cunscidredes:

duc i dis duta la cëses

duc i lëns duta chëla pitures

duc mi sculeies duta ti auces

Dan inuemes de n luech ne mëten degun articul:

dut Urtijëi fej festa

dut Mastlè ie curì de nëif

ma: duta la Ladinia duta la Talia

ajache n dij: la Ladinia, la Talia.

Dut ie nce renfurzatif:

cun dut si ulëi vester l ie dut cuntënt

cun dut che te l é dit l à pa dut ulù vester

vester so’ du’ gota (= vester dut suà)

Dut, duc, duta, dutes possen renfurzé cun cant:

dut cant duc canc duta canta dutes cantes


2.5.17 L pronom interogatif

I interogatifs ne n’à tl ladin gherdëina deguna formes defrëntes de caji. La dumanda de persones se gëura cun chi, de cosses o elemënc nia vivënc cun cie (tl nominatif y acusatif); cun de chi y de cie (tl genitif); cun a chi? y a cie? (tl datif).

Dumanda do persones

Soget:

Chi à pa liet dut l liber?

Oget acusatif:

Chi es’a udù?

Oget datif:

A chi ti es’a dat l liber?

Oget preposizionel:

De chi ie pa l liber?

Sce tla dumanda uelen avëi n stlarimënt n cont de cosses, sentimënc, cumpurtamënc o condizions adroven la formes interogatives: cie, a cie, da cie.

Cie iel pa suzedù?

Cie es’a audì?

A cie pënses’a?

Da cie se tëm pa ch’i mutons?

N’autra sort de interogatives ie chëles liedes a sostantifs. Tl ladin gherdëina ons la forma interogativa ce.

Te ce castl es’a metù l guant?

Ce storia ti liejes’a dant a ti muta?

Ce tëmp saral pa duman?

Ce roda ti al pa cumprà?

Canche l sostantif vën lascià demez vëniel nce adurvà la formes interogatives: ciun/ciuni, ciuna/ciunes.

Ciun es’a l plu gën?

De ciuna al pa rujenà tan bën?

Ciuni ulësses’a te crì ora?

Ciunes te sà pa la miëures?

Tl gherdëina ons nce la formes interogatives cun tan y l partitif de.

Tan de crëta possen pa ti cunzeder a nosc mutons?

Tan de freies te es’a maià?

L partitif de toma demez y on la forma plëina cun chësta formes interogatives.

Tant costa pa chësc mantel?

Tant muessen pa mo lauré per ruvé a piz?

Sce n lascia demez l sostantif vëniel adurvà la formes plëines: tant/tanc, tanta/tantes. Te chisc caji muessen senté ite l pronom partitif nia azentà nen (dan vocal nce n’ o dan consonant n).

Tanta possen pa nen/n cunzeder a nosc mutons?

Tantes nen/n’ es’a maià?


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Ce o cie?

Ce ie agetif interogatif: Ce liber liejes’a?

Cie ie pronom interogatif: Cie liejes’a?

Ce ie nce agetif estlamatif: Ce bel!

Ma ce bon!

Ce à na funzion agetivela, do l verb iel pa o ’a, y l azënt se cunzentrea sun l verb.

A ce moda pa? Da ce giat se temëis’a vo?

Ce liber ues’a? De ce vieres ves’a?

Ce guant ie pa tie? Cun ce auto furneies’a tu demez?

Ce un ie pa ti fra? Te ce cësta mëtes’a planadices?

Ce libri compra pa l pere? Te ce calënder cëles’a ncuei?

Cie à na funzion pronominela, l possa tumé demez l pa o ’a, y l azënt se cunzentrea sun cie.

A cie cunësces (’a) ti cian? Da cie se temëis (’a) vo?

Cie dijes (’a)? De cie es (’a) fat chësc?

Cie compra (pa) l pere? Da cie se tëm (pa) ti mut?

Cie fajëis’a nsnuet? Te cie mëteis (’a) planadices?

Cun cie scrijel (pa)? Te cie cëles (’a) ncuei?

Cun cie furneies (’a) demez? Te cie es (’a) metù la varëta?


2.5.18 I pronoms y agetifs pronominei estlamatifs

L estlamatif ie n agetif sce l ie daujin a n inuem: Tan de pèr de ciauzei che te es! o n pronom sce l giamieia ora l inuem: Tanc che te n es! Formes estlamatives ie: chi che, cie che, ce, tanc, tan de. Les fina via cun l sëni estlamatif.

Chi che n vëij(a)!

Cie che te dijes!

Ce di che é passa ncuei!

Ce fiëura che l à!

Ce bel! Ce burt!

Tan de guanc che la se à vagà!


2.5.19 I pronoms y i agetifs numerei

I numerei possa vester:

  • agetifs: L à venciù l prim pest.
  • pronoms: Tramedoi ne dijova nia.
  • sostantifs: L set ie n numer cardinel.

I numerei possa vester de doi sortes:

  • cardinei ie chëi che vën dant plu suvënz: trëi, dodesc, cënt, mile, doimilei- cincënt y n.i. I vën scric cun la zifres arabes: 3, 12, 100, 1000, 2500. Chisc numeri auza ora a puntin la cuantità.
  • ordinatifs mostra su l orden y la luegia tëuta ite da n elemënt te na secuënza de numeri. L ie agetifs che possa nce mudé tl genus y numer: prim/prima, vintejim, centejim, trëicëntejim. I vën scric cun la zifres romanes: I, XX, C, CCC o cun la zifres arabes a chëles che l vën njuntà n pitl cërtl aut: 1˚, 20˚, 100˚, 300˚. Tl feminin vëniel njuntà al numer n pitl “a” aut: 1ª, 2ª, 3ª y n.i. Per l solit vën i numeri ordinatifs dan l inuem a chëi che i se referësc: te muesses tò la terza streda a man drëta, ma i vën do l inuem de rëiesc, mperadëures, papesc: Carl IV, Benedët XVI.


2.5.20 I numerei cardinei

I numerei cardinei à la medema forma sibe per l masculin che per l feminin y per duc i plurei: trënta ëi/trënta ëiles. Mé un/una y doi/doves à doi formes.

I numerei cardinei sta dan l sostantif.

I numerei cardinei y si trascrizion

0

nul

11

undesc

22

vintedoi

40

caranta

1

un, una

12

dodesc

23

vintetrëi

50

cincanta

2

doi, doves

13

trëdesc

24

vintecater

60

sessanta

3

trëi

14

catordesc

25

vintecinch

70

setanta

4

cater

15

chindesc

26

vintessies

80

utanta

5

cinch

16

sëidesc

27

vintesset

90

nuvanta

6

sies

17

dejesset

28

vintot

100

cënt

7

set

18

dejedot

29

vintenuef

101

cëntiun

8

ot

19

dejenuef

30

trënta

1000

mile

9

nuef

20

vint

31

trëntun

1200

mileidoicënt

10

diesc

21

vintun

32

trëntedoi

1201

miledoicëntiun

L numer un vën de regula adurvà cun l articul indeterminatif:

un n mut, una na muta, una na cësa, un n cian.

Doves vën de regula adurvà sce l ie do l sostantif y l verb; l tol ite la funzion de pronom.

L ie doi mutans (agetif).

Mutans nen fovel doves (pronom).

L nen fova doves (pronom).

Les ie de doves (pronom).

I numerei cardinei da 20 a 100, metui adum cun l numer 1 o 8 ie zënza con- giunzion:

vintun, trëntot, nuvantot.

I autri à la congiunzion -e- nchin a 100:

vintedoi, trëntecinch, cincantecinch, utantesset.

Do l numer 100 y 1000 ie la congiunzion, te chësc cajo, cunceda ite cun l pustom -i-:

cëntidoi, mileivintetrëi.

Cënt adurvà sciche sostantif à l plurel cënc:

Cënc de mustlons jola adalerch.

Milion, bilion, miliarda/miliard y n.i. ne n’ie perdrët nia de drë numerei, ma sostantifs che à nce na forma dl plurel. Per auzé ora na cuantità determineda muessen mëter danora n numerel cardinel:

I à messù paië su milions de euro.

L à venciù doi milions de euro.

L bastimënt à custà passa na miliarda.


Lecordete

L numer 600 vën scrit cun l grafem ć: siesćënt ajache scenó pudëssen liejer fauz, penson a: descedé, mescedé, ma: desćiarië; cfr. nce l plurel de vel’ sostantif: osć, tesć y n.i.


L agetif numerel cin-cinch

Sce l agetif à la funzion de atribut y l sta dan l sostantif, vëniel adurvà la forma scurteda zënza cuncurdanza:

Cin mutons tol pert ala festa. Cin mutans tol pert ala festa.

Sce l agetif cun funzion predicativa vën a sté do l verb, vëniel adurvà la forma ntiera che ne muda nia:

I mutons ie (de) cinch. La mutans ie (de) cinch.

Sce l vën sostantivà (p.ej. nce per dì l’ëura) al la forma ntiera:

L à giapà n cinch. L ie la cinch.


2.5.21 I numerei ordinatifs

I numerei ordinatifs ie agetifs mudënc tl genus y numer y vën adurvei tla funzion atributiva y predicativa coche i agetifs n generel.

I ordinatifs da nonejim inant fina n -ejim y l vocal finel dl numer dan sufis toma demez: trënt(a) + -ejim trëntejim.

I numerei cardinei aldò dl genus

m.sing.

m.pl.

f.sing.

f.pl.

prim

prims

prima

primes

segont, segondo

segonc

segonda

segondes

terz, terzo

terc, terzi

terza

terzes

cuart, cuarto

cuarc, cuarti

cuarta

cuartes

cuint, cuinto

cuinc, cuinti

cuinta

cuintes

sest, sesto

sesć, sesti

sesta

sestes

setim, setimo

setims, setimi

setima

setimes

otaf, utaf

otafs, utafs

otava, utava

otaves, utaves

nono, nonejim

noni, nonejims

nona, nonejima

nones, nonejimes

diescejim

diescejims

diescejima

diescejimes

undescejim

undescejims

undescejima

undescejimes

dodescejim

dodescejims

dodescejima

dodescejimes

trëdescejim

trëdescejims

trëdescejima

trëdescejimes

catordescejim

catordescejims

catordescejima

catordescejimes

chindescejim

chindescejims

chindescejima

chindescejimes

sëidescejim

sëidescejims

sëidescejima

sëidescejimes

dejessetejim

dejessetejims

dejessetejima

dejessetejimes

dejedotejim

dejedotejims

dejedotejima

dejedotejimes

dejenuefejim

dejenuefejims

dejenuefejima

dejenuefejimes

vintejim

vintejims

vintejima

vintejimes

trëntejim

trëntejims

trëntejima

trëntejimes

carantejim

carantejims

carantejima

carantejimes

cincantejim

cincantejims

cincantejima

cincantejimes

sessantejim

sessantejims

sessantejima

sessantejimes

setantejim

setantejims

setantejima

setantejimes

utantejim

utantejims

utantejima

utantejimes

nuvantejim

nuvantejims

nuvantejima

nuvantejimes

centejim

centejims

centejima

centejimes

centiunejim

centiunejims

centiunejima

centiunejimes

milejim

milejims

milejima

milejimes

2.5.22 La frazions di numeri

La pertes di numeri

½

(n) mez, mesa (na)

n terz, la terza pert

¼

n chert, la cuarta pert

¾

trëi cherc

doi cuinc

1 ½

un y mez

5 ¾

cinch y trëi cherc

Ie é maià mez mëil, ma tu mé n chert.

Tu nen es giapà n terz.

Tu nen es mé fat la terza pert.

Te ustaria bev l pere n chert de vin.

Ël nen à fat un y mez.


2.5.23 I numerei a fé conc

  • adizion: 3 + 2 = 5 trëi plu doi fej cinch
  • sotrazion: 6 – 3 = 3 sies manco trëi fej trëi
  • multiplicazion: 3 x 6 = 18 trëi iedesc sies fej dejedot
  • divijion: 15 : 3 = 5
    chindesc spartì per trëi fej cinch o trëi tl chindesc sta cin iedesc
  • meter cuadrat: 4 m x 4 m = 16 m2
    cater metri per cater ie sëidesc metri cuadrat
  • meter cubich: 4 m x 4 m x 2 = 32 m3
    cater metri per cater per doi metri ie trentedoi metri cubich


2.5.24 I numerei per dì o scrì l’ëura

La dumanda à l pronom lià al verb (= entlitich):

Ce ëura iel pa?

La resposta à l pronom dan l verb (= protlitich). L articul dl numerel ie for feminin:

L ie la un.

L ie n cher passà la doi.

L ie mesa la trëi.

Sun mi ëura iel set menuc passà/do la sies.

L ie passà la dodesc.

L ie ruvà cin menuc dan la undesc.

Assudëi ntëur la cater.

L ie tosc mesa la un.

Vel’ forma dl’ëura à la preposizion articuleda feminina: ala y dala:

L ie permò diesc menuc ala cinch.

L ie bele vint menuc ala nuef.

Nes udon dala dodesc.

L teater scumëncia dala ot da sëira.

Do l’esprescion trëi cherc iel for la preposizion ala:

Ie ruve da trëi cherc ala cater.

L ie trëi cherc ala diesc.

L’ëura cun la preposizion te:

Sabine ruva te na mes’ëura.

La partida scumëncia te n trëi cher’ d’ëura.

Vënie te n cher’ d’ëura.

Tla ultima doi frases d’ejëmpl iel la forma scurteda cher’ d’ëura. La forma plëina chert vënt dant, ntant sce, mé ala fin, per ej.:

A ruvé sun piza de Saslonch al adurvà n’ëura y n chert.


2.5.25 I numerei per dì o scrì la data

N dëssa se nuzé dla zifres arabes per la dates: nasciù ai 14 de lugio dl 1961; ai 6 de merz 2019 o 6.3.2019 o 6/3/2019.

L stradon de Gherdëina ie unì giaurì ai 26 de utober 1856.

Ie son nasciù ai prim de juni.

La ie inò ruveda a cësa ai 15 de dezëmber.

Ti autri caji iel miec se nuzé di pustoms sce l se trata de zifres basses o scëm- ples (n cuatier da trëi majons; na spëisa de doicënt euro); n se nuzea, al incontra, di numeri per zifres scialdi longes da scrì (l ie n test de 35.632 pustoms).

Nce la manieres de dì vën scrites cun pustoms:

L fova trëi giac.

Ti l é dit cënt iëdesc.

I dis

lunesc

merdi

mierculdi

juebia

vënderdi

sada

dumënia

I mënsc

jené

fauré

merz

auril

mei

juni

lugio/messel

agost

setëmber

utober

nuvëmber

dezëmber


Dl prim? o Tl prim?

Dl prim (= al scumenciamënt) ie na locuzion averbiela y ne possa nia sté dan n sostantif.

Dl prim fovel bën bel tëmp.

Dl prim saral saurì a jì da tlo su.

Dl prim sons jit a lauré da lerner.

Dl prim ne muda nia forma.

Tl prim ie for daujin a n sostantif:

tl prim tëmp tla prima ena

ti prim tëmps tla prima enes.

Chësta forma cuncurdea cun l sostantif a chël che la se referësc. L feminin à me la forma tla.


2.5.26 I numerei per mustré su na cërta cumpëida de dis o enes

Per dì n tëmp de una o doi enes, o n tan de dis iel manieres de dì sciche: te otodì, a d’ot (te una na ena), te chindescdi, a chindesc (te doi enes).

Chësc lëur fini pa permò te otodì.

Te chindescdi ruvela bën inò adalerch.

Ncuei a d’ot (= te n’ena) iel segra te Sëlva.

Ncuei a chindesc iel l ejam de maduranza.

On mo d’autra esprescions idiomatiches:

  • destributives: un a un, doi a doi, doi al iede, prun, set al’ena, un al mëns.

Se mëter su un a un, doi a doi.

Cumpedé ora ueves doi al iede.

Cin chertes prun (= a uniun).

La gialina nen fej set al’ena.

Ie n compre un al mëns.

  • multiplicatives: doi iedesc, trëi iedesc, cater iedesc, ... (tant), na desëina de iedesc.

Pensé do doi iedesc.

Davanië trëi iedesc tant.

Ël à fat cater iedesc chësta streda.

Na spëisa cater iedesc tant de chëla che fova ududa danora.

Tu rejones trëi iedesc tant che ti fra.

Ti l é dit mile iedesc.

  • coletives: tramedoi, dut cant, duc trëi, duc canc, cënc y cënc, stermilesc.

Scuté su tramedoi ciampanes.

N muessa ti spieghé dut cant vint iedesc.

Duc trëi chi mutons va gën a scola.

Feter duc canc ie jic da mont su.

Sun pra iel cënc y cënc de pavëi y stermilesc de mustlons.

  • aprësciapuech: sun i cater, daujin a chindesc, belau cincanta, ntëur n se- tanta, n cënt, passa cënt, n puec per sort, nia gran de plu.

L nen sarà sun i cater, ma nia gran de plu.

Tan de punjins che l ie tlo, l nen sarà almanco n cënt.

Ma ie rate daujin a chindesc.

Un de Sëlva nen à belau cincanta o nchinamei ntëur a setanta.

Ma n auter ann nen aral passa cënt.

Ie nen é cumprà n puec per sort.


Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Nia: duc doi, dui doi, duta doves

Ma: tramedoi/tramedoves

Tramedoi mutons maia n mëil.

Ie é udù tramedoi che sautova da Val ite.

Tramedoi mutans va gën cun la roda.

Tramedoves ie ruvedes adalerch.

L feminin tramedoves à mé la funzion de pronom. Canche l ie n agetif la forma ie tramedoi nce tl feminin.

Tramedoi ciantarines à cher.

Nia: *Tramedoves ciantarines à cher.

Eserzizies

Cuncé ite l drë pronom.
Ie pa chël nosc camesëul strënt?
Sci, chël ie danz l !
Ie pa chësc vosc sbeter curt?
Pu sci sci che l ie l !
Ie pa chëi cavia si scapins grosc?
Chël pa pu che i ie i !
Ie pa chëstes ti manëces?
No, les ne n’ie nia .
Ie pa chëles ti ciauzes?
No, chëles ne n’ie danz no .
Ie pa chisc ti ciauzei?
No, chisc sarà pa bën .
Ie pa chëles nosta ombreles?
Pu no no, les sarà pa !
Ie pa chisc vosc ciapiei? 
No, chisc ne n’ie nia i .
Ie pa chëstes si cazines?
No chëstes no, ma chëles ie .
 
cialé do soluzions