2.6 L averb


Erika ie leveda abenëura, ajache la muessa jì a Bulsan. La rejona achiet cun si uem, ajache la ne uel nia descedé ch’i mutons. La gosta de prëscia y bëisa da port’ora. La muessa vester dal aucat dala nuef y plu tert jirala povester mo a crì si cumpania Silvia. Te zità ancontela per cajo si sor che ti dij: “Jons’a cavia a se bever n bon café?” “Sci, chël unissi gën, ma ncuei ei cin menuc y son bele tardiva”, ti respuend Erika. Muesse jì debota nchin cajù, ulache l ie l’Università Liedia de Bulsan.

  • La paroles auzedes ora a cueciun ie averbs y locuzions averbieles. Averb vën dal latin adverbium, metù adum da ad ‘daujin a’ y da verbum ‘parola’: chësc uel dì che l averb sta daujin a na parola per ti dé n senificat plu avisa.
  • I averbs auzei ora te chësc test, coche n vëija, muda l senificat dla paroles o de grupes de paroles a chëles che les se referësc te manieres defrëntes; cun la negazion dl senificat: ne uel nia descedé; njuntan n elemënt de tëmp: abenëura, de prëscia, plu tert, bele, debota; de maniera: achiet; de dube: povester; de cuantità: o de luech: cavia, cajù.


L averb ie na pert nia mudënta dl descurs y à la funzion de mudé o de dì plu avisa l senificat de d’autra paroles o de na frasa ntiera. Perchël ti vëniel nce dit mudificadëur.

I averbs à la funzion de mudé l senificat de:

    n verb: L sculé à respundù melamënter. Ël lëura truep.
    n inuem: La critica à laudà l prutagonist.
    n agetif: L laurant ie puech lezitënt. Ie son for cuntënt.
    n auter averb: Śën iel massa tert. Ël sta bëndebò dalonc.

L averb sta de regula dlongia la parola a chëla che l se referësc. L ancunton dan l agetif (ie son massa stanch) y de regula do l verb (l ie unì tert). Pra i tëmps cumposć possel nce sté danter l verb ausilier y l partizip (é for abù pazienza).

La posizion averb + verb, che n abina plu o manco mé te scric letereres, mët l azënt sun l prim elemënt:

Tert iel unì!    Massa tert iel ruvà!


L averb possa avëi la forma de na parola scëmpla: puech, cumposta: melamënter o nce de na locuzion: a puntin.

L averb adroven per furmé l comparatif y l superlatif de n auter averb o de n agetif:

Ie son pià via plu tert che mi fra. L se à astilà drët bën.

Tu ies plu asvelt. Ël ie scialdi acort.


2.6.1 Funzions di averbs

N valguna paroles, coche: tler, burt, stort, possa avëi funzion sibe de agetif che de averb. Per desferenzië la funzion bastel cialé ai liams che la parola à tla frasa; canche l ie n averb mudel l senificat de n verb y l ie nia mudënt; al incontra iel n agetif canche l se referësc a n inuem y cuncurdea cun chësc tl genus y numer.

Ël rejona tler → l ie n averb, ajache l muda l senificat dl verb rujené y l ie nia mudënt (nfati, *ëi rejona tleres ie fauz).

Ël à tenì n referat tler → l ie n agetif, ajache l à da nfé cun referat y l cuncurdea cun ël (nfati, tl plurel dijen ëi à tenì referac tleres).

Paroles coche: ciuldì, tant possa avëi la funzion de averb o de congiunzion. I ie averbs canche i gëura na interogativa direta.

Ciuldì bredles’a? Tant costel pa?

I ie congiunzions canche i lieia doi frases, miec dit canche i gëura na proposi- zion subordineda.

Me damande ciuldì che te bredles.

É damandà tant che l costa.

Nce do y dant, ora y ite, possa avëi de plu funzions.

  • I ie averbs canche i muda senificat de n verb.

Vënie do. Stame do.

Liejer dant na poesia. Jì ora de cësa.

  • I ie preposizions canche i va a una cun n inuem o n pronom.

Vënie do cëina. Son do té.

Dan cësa iel n pra. Ora de cësa stal ngërt.

  • I ie congiunzions canche i gëura na frasa subordineda.

Vënie do avëi finà i lëures. Ruve dan che te n ves.

N valgun averbs possa nce unii sostantivei.

L piec/miec muessa permò unì.


2.6.2 La categories di averbs

  • Averbs de maniera (o cualificatifs) dij plu avisa coche se svilupea n fat. De chësta grupa fej pert: i averbs che fina cun -mënter; i averbs, dantaldut esprescions cristalisedes, che vën a se l dé dal masculin singuler de n agetif cualificatif (cialé burt, cialé stort, burt, stort, lauré burt, rujené tler); la locuzions averbieles y d’autri averbs scëmpli sce i ne n’ie nia na congiunzion:

autramënter, bonamënter, bën, mel, burt, gën, ngërt, tler, stort,

dessegur, dassënn; sun dui cater, a sacaputin, a puntin y n.i.

Bonamënter pluveral nsnuet.

Maie gën ciajuel.

Ëi lëura a puntin.

  • Averbs de luech dà informazions sun l luech dla azion:

tlo, iló, cassù, cajù, cavia, dalonc, daujin, dlonch, inió, dessëura,

dessot, dedora, dedite, nzaul, nzaul d’auter, ulache mei y n.i.

Dedora nëivel, ma dedite iel ciaut.

Cajù ne n’iel deguni.

Ie ne vede inió.

  • Averbs de tëmp dà informazions sun l tëmp dla azion:

śën, ncuei, duman, nsnuet, nsëira, tert, abenëura, for, daniëura, mei,

datrai, pludagiut, canche mei, zacan, tl daunì, for inò, vel’ iede, uni tant,

uni di y n.i.

Śën iel ëura de jì.

Ruve nsnuet.

Na cuestion che vën dant for inò.

  • Averbs de cuantità dà informazions sun la cuantità te na maniera nia avisa:

truep, puech, massa, assé, plu, nia plu, nia manco, scialdi, bëndebò y n.i.

Ne n’é nia maià assé.

L costa massa.

Ël davania scialdi.

  • Averbs de giudize dà na valutazion positiva, negativa o nce nia tlera dl’azion: sambën, bel avisa, ne ... nia, ne ... pa, nianca ... no, nianca, magari, sce n cajo, dessegur, povester y n.i.

Bel avisa nsci iela.

Povester es rejon.

Nianca da pensé no!

De chësta categoria fej nce pert i averbs che n adrova per la negazion che ie for dopla tl ladin.

Ie ne nia.

Nëus ne jon pu no da mont su.

Vo ne sëis nia boni de ujiné.

  • Averbs interogatifs y estlamatifs adroven per fé na dumanda o estlamazions:

co?, ulà?, can?, tan?, percie?, ciuldì?, ce y n.i.

Co vala?

Ulà ves’a?

Ce fundamënt!

  • Averbs sciche frasa ie dantaldut i averbs de afermazion y de negazion: sci, no, povester, magari, bonamënter, plu dessegur, belau, dessegur, sambën, propi, avisa, purtruep y n.i.

Vëniel pa pea? Sci! (= ël vën pea).

Ies’a tu de gauja? No! (= ie ne son nia de gauja).

Ie pa Sara a una cun nëus? Sambën! (= Sara ie a una cun nëus).

  • Averbs pronominei à na funzion pronominela, ajache i sta mpede zeche. I ie metui adum da preposizions y averbs: caite, cassù, cajù, caora, cavia, cavier, dansù, dlassù, dossù, insù, lassù, lessù, sotsù, tlassù, viavier y n.i.

Lukas ie jit sun piza de Saslonch. L ie ruvà cassù (= sun Saslonch)

dala ot daduman.

Iló iel na mëisa. Ël mët n liber lessù (= sun mëisa).

Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Sci, no

Chësta doi paroles vën ënghe ratedes coche averbs, che a dì bela l’aurità ne njonta deguna informazion (coche fej i averbs) a na frasa. Sce dije: Es’a destudà la lum?, la resposta: Sci! cure­spuend ala frasa: é destudà la lum, la resposta: No! a: ne n’é nia destudà la lum. Sci y no ie perdrët plu avisa paroles olofrastiches (= che ie mpede na frasa ntiera) o mo miec profrases (= che ie mpede la frasa).

N’autra parola che n aud, datrai, mpede sci ie avisa (suvënz cun tonn estlamatif). Ma l ie da dì che n ne possa nia for la giamië ora. La va mé sciche resposta mpede: sambën, vëira, te es rejon y n.i.


2.6.3 La forma di averbs

  • Averbs scëmpli ie cun una na parola; suvënz iel l masculin singuler de agetifs cualificatifs adurvei sciche averbs:

tler, gën, bën, mel, tlo, iló, śën, tert, truep, puech, massa y n.i.

  • Averbs che vën da n’autra parola vën a se l dé njuntan l sufis -mënter :

aministrativamënter, bonamënter, creativamënter, democraticamënter,

culturalmënter, eventualmënter, finalmënter, mascimamënter,

publicamënter, lesirmënter y n.i.

  • Averbs cumposć ie metui adum da doi o da de plu paroles:

dessegur (de + segur), dessëura (de + sëura), dlaite (dla + ite), cassù

(ca + su), cavia (ca + via), daniëura (da + uni + ëura) y n.i.

  • Locuzions averbieles ie na secuënza de doi o de de plu paroles: a puntin, sun dui cater, a sacaputin, nzaul d’auter y n.i.


2.6.4 La flescion di averbs

Cër averbs à na flescion mé per mustré su i degreies. Coche i agetifs à chisc l degré dl comparatif y superlatif.

Gradazion di averbs

comparatif

superlatif

de mendranza

de valivanza

de maiuranza

assolut

relatif

dalonc

manco

dalonc

tan dalonc

plu dalonc

drët dalonc

l plu dalonc

tert

manco tert

tan tert

plu tert

drët tert

l manco tert

achiet

manco

achiet

tan achiet

plu achiet

drët achiet

l plu achiet

Averbs sciche alalergia, ancontra, assé, for, belau, bëndebò, daduman, mei, vën ntant sce adurvei for unfat.

Vel’averb à formes y gradazion iregulera, sciche cër agetifs.

Averbs cun formes de gradazion iregulera

comparatif

superlatif

bën

miec

drët bën

mel

piec

drët mel

Co dijen pa? – Co scrijen pa?

Dassënn dëssen mé adurvé pra verbs che mostra su na azion: lauré dassënn, sauté dassënn, pluvëi dassënn, tampesté dassënn y nia coche averb per n agetif o n auter averb: *dassënn aut, *dassënn bel, *dassënn dalonc, *dassënn giut.

Perchël nia dì o scrì:

L ciampanil ie dassënn aut. Roma ie dassënn dalonc.

Ma: L ciampanil ie scialdi aut. Roma ie bëndebò dalonc.

Eserzizies

Abiné ora y scrì i averbs.
La ciantarina à ciantà bel y à abù dlonch truep suzes. ;
Tone ie furnà ju massa debota y manaciova de mené sot n giat.
Ie é debota lavà chësc guant y śën iel nët. ;
Chësc lëur es fat melamënter y ie ne son nia cuntënt.
I ciamorces ie da sëira suvënz da spië te Val.
L campion sauta for danora y tira do i autri.
A jì sa mont se al stancià puech y perchël val mo cun la roda.
L sculé se à sperdù bëndebò a udëi si notes.
 
cialé do soluzions