Vënderdi y no *vënerdi

Penson al franzëus vendredi che va a una cun la drëta forma dl gherdëina; tramedoi vën da n VENERI(S) DIE(S).
La sëula forma storicamënter giustificheda y documenteda (cëla Vian, 1864, pl. 107 y Lardschneider (1933) s.v. 6207) ie vënderdi.

Vënderdi ie ruvà a si forma tres: VÈNERI DÍE > *vènr(i) dí (cun tumeda o reduzion di vocai atons) > *vëndr-di (con svilup de -d- eufonich tla cumbinazion -nr-) > vënderdi (cun svilup dl vocal secunder tla grupa -ndrd-). Tl franzëus, ulache l azënt porta nce tlo a na fazion de reduzion di vocai atons, vëniel a se l dé l medemo svilup.
L talian venerdì spidlea, ntant sce, n’autra furmazion: l azënt, manco sterch, à lascià pro de mantenì l vocal aton, y perchël da VÈNERI DÍE iel unì a se l dé *vèner(i) dí(e) y da iló: venerdì.